Archive for the 'Uncategorized' Category

Repetabilitate în dublul infarct sincron de Crăciun din coabitare

Criminaliştii clujeni au răsuflat uşuraţi. Bărbatul alcoolic dintr-o comună din Câmpia Transilvaniei, care-şi bătea sistematic nevasta când pleca la târgul din vecini, nu este de vină pentru infarctul femeii, survenit în aceeaşi zi cu acela al mamei, chiar de Ziua Naţională. Legiştii au tranşat rapid dilema ştinţifică, între două războaie pentru controlul instituţiei. Rănile provocate de conflictul dintre soţi în ajun, vizibile pe corpul victimei mai tinere, nu au legătură cu infarctul femeii şi a mamei sale. Cârcotaşii au găsit imediat şi cuvântul cheie pentru a sintetiza situaţia inedită, respectiv infarct sincron.

Cu totul întâmplător, în Europa, alţi legişti caută explicaţii pentru viitorul raport MCV, pentru infarctul survenit simultan în Parlamentul României, în această săptămână, de către două proiecte de lege, apărute din neant, graţierea şi amnistia, respectiv Legea minelor, eşuate în mod surprinzător, pe motiv de lipsă de cvorum, respectiv retragere de pe ordinea de zi. Doar Codul Penal a fost să fie modificat, în beneficiul aleşilor, care scapă de nesuferitele ANI şi DNA, obţinând binemeritata superimunitate. Anchetatorii europeni sunt pe drept cuvânt şocaţi, pentru că cel mai important proiect, cel al modificării Legii minelor nu a trecut, deşi pentru investitorii străini era cel mai aşteptat.

Cele două cazuri nu au aparent nicio legătură, exceptând perioada în care au sucombat simultan, femeile din familia clujeană, respectiv proiectele de lege. Cum am putea face comparaţie între un bărbat beţiv, care-şi bate zilnic nevasta şi soacra, cu şi fără motiv, iar acestea mor, pe mâna lor, din cu totul alte motive, aparent neimputabile lui şi situaţia de la vârful politicii româneşti, unde aleşii şi guvernanţii se compromit singuri, fără sprijinul preşedintelui, punându-l pe coabitator într-o poziţie net avantajoasă şi nesperată.

Tot o coincidenţă în această vreme, în urmă cu aproape un sfert de veac, cuplul care coabita la vârful statului făcea infarct, simultan cu Marea Adunare Naţională, iar legiştii încă mai caută urme de gloanţe şi de terorişti printre emanaţi, ca să-l justifice. Singura diferenţă, că atunci femeia decedată prin ciuruire era cea care îl cotonogea cu sârguinţă şi regularitate pe bărbat. Pe bărbatul emanat supravieţuitor şi nevinovat.

 

Advertisements

Boschetarii de la IML sprijină capitala culturală europeană de la Cluj fără cap

Schengenul a fost ratat nu în cancelariile străine, ci la IML Cluj. Agenţii francezi, italieni şi germani trimişi de Comisia Europeană să studieze sub acoperire posibilităţi de reintegrare a romilor acasă, cu costuri minime, în cazul deschiderii complete a graniţelor, au ajuns la concluzia că cel mai simplu mod de a-şi recupera banii pentru repatrierea săracilor, este promisiunea concretă că vor avea o viaţă dincolo mai frumoasă.

Aceştia au organizat o paradă a cadavrelor, îmbălsămate şi siliconate după ultimele tehnici revoluţionare de chirurgie plastică, inspiraţi din interdisciplinaritatea mitului Dracula şi a Florilor răului baudelairiene. Înainte de publicarea rezultatelor cercetării secrete, chiar în consiliul JAI din 7-8 martie de la Bruxelles, legistul Radu Vieru, împiedicat de un coleg invidios să devină profesor, a solicitat drepturi de autor, asupra metodei de cusătură a beregatei după decapitare.

Până la clarificarea omologării tipului de tăietură de bisturiu în organele supuse înfrumuseţării, agenţii străini au fost blocaţi de procurori lângă capetele din frigiderele IML, condiţionându-se eliberarea dreptului de liberă practică la cabinetele de chirugie plastică din capitalele europene, doar contra liberei deplasări a romilor români, prin pieţele aglomerate din ţările europene, de jucătorii de alba- neagra.

Jumătate din alegători se fofilează. Cealaltă jumătate are diverse motivaţii şi se încăpăţânează să spere

Cam asta mi-a rămas din toată povestea cu aşteptările clujenilor de la candidaţi

Votează în ciuda problemelor de sănătate

 

Concert Magnificat cu muzică religioasă în ajun de sărbători pascale la Catedrala Schimbarea la Faţă

Corul Magnificat dirijat de profesorul teolog Alexandru Suciu a susţinut un concert de muzică religioasă la Catedrala Greco- Catolică din Cluj, dedicat sărbătorilor pascale. Repertoriul a inclus şi piese solistice, având în prim plan masterandele şi studentele secţiei de canto ale Academiei de Muzică Gh Dima.

Corul este format din profesionişti şi amatori deopotrivă, şi a fost înfiinţat de Alexandru Suciu, în anul 1998, având un repertoriu preponderent religios. În palmaresul corului se înscriu mai multe participări la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale.

Coriştii au obţinut importante distincţii şi aprecieri, printre care premiul I la Balcic, la un concurs internaţional, organizat în urmă cu trei ani. Alexandru Suciu organizează la Cluj şi un festival coral regional anual, în preajma sărbătorilor de iarnă.

Programul prezentat publicului la concertul de la sfârşitul săptămânii trecute a inclus piese româneşti, compuse sau aranjate de compozitorii Marius Cuteanu, Dan Variu, Gh Cucu, Gh Dima, Nlae Lungu şi din literatura internaţională, Mozart, Schubert, Faure, Stradella, Dvorak, Liszt, Haendel, Gounod şi Vivaldi.

Acompaniamentul la pian a fost aigurat de prfesorul Cornelia Cuteanu, cadru didactic la Academia de Muzică Gh Dima.

Piane în locul strungurilor pentru capitala Crișanei

Sfârșitul generației politice „Pușca și cureaua lată”

Omagiu baronilor comuniști din universitățile clujene

Nominalizarea rectorilor ca și cetățeni de onoare ai Clujului este o decizie destul de curioasă a primarului Sorin Apostu, chiar dacă ar avea ca motivație doar susținerea candidaturii orașului de pe Someș, pentru competiția de capitală culturală europeană.

Surprinzătoare este pentru că vine după ce Apostu a marcat decisiv în competiția cu colegul de partid Alin Tișe, aducând Opera Română, Opera Maghiară și Filarmonica în centrul orașului, la Zilele Clujului. Care Filarmonică este a Consiliului Județean. Nu doar gestul în sine a contat, aducerea acestor instituții în centrul atenției, cu un numeros public, dar Apostu este primul demnitar local de prim rang, care asistă la un spectacol maraton de muzică clasică, de la un capăt la celălalt. Exceptând oamenii politici maghiari, primarii sau parlamentarii români preferă să se relaxeze în cluburi sau restaurante, unde genul de cântec de pahar „Pușca și cureaua lată” le este cel mai plăcut refren.

Patent clujean „baron pe viață”

Decizia surprinde și pentru faptul că majoritatea rectorilor sau președinților de universități provin din structurile de conducere ale PCR. Tot fără excepție, aceștia s-au dat peste cap să implementeze patentul lui Marga, privind perpetuarea pe viață la conducerea instituției, inventând funcția de președinte al Consiliului Academic.

Rectorul Andrei Marga are fără îndoială importante merite în dezvoltarea Universității Babeș- Bolyai, chiar dacă doar cantitativ, prin număr de studenți și imobile. A menținut nedivizată comunitatea maghiară de cea românească. A reușit să cumpere sau să rupă din averea altor instituții, făcând loc fiecărei facultăți, împrăștiate aiurea prin tot orașul. Aduce la Cluj numeroși chiriași pentru afaceriștii imobiliari, chiar dacă numărul excesiv al studenților nu este justificat de nicio rațiune economică.

Expulzarea Filarmonicii

Dar una din deciziile rectorului Marga, care nu-i face deloc cinste și care ar putea fi adevăratul motiv pentru care acesta a refuzat titlul propus de primar, este aruncarea Filarmonicii Transilvania din Casa Universitarilor, în timpul guvernării PSD, din sediul în care a apărut și a evoluat de-a lungul deceniilor. Profitând de indecizia factorilor locali și a colegilor apatici din celelalte universități, șeful UBB s-a decretat stăpân pe patrimoniul tuturor universităților și a trimis muzicienii să cânte împreună cu ansamblurile studențești de foclor și brigăzile umoristice la Casa de Cultură, unde pe vremuri Marga și Munteanu trăgeau sforile în centrul universitar comunist. Cu toate eforturile administrației locale, noul sediu al Filarmonicii, care ar trebui ridicat într-un viitor incert, nu are un amplasament la fel de bun ca și cel realizat de regele Ferdinand, pentru întreaga comunitatea academică clujeană.

Muzica e Cenușăreasă în capitala culturală

De altfel toate instituțiile de cultură din oraș au probleme serioase de infrastructură. Academia de Muzică a ajuns chiriașă la Greco- Catolici, Opera și Teatrul rămân într-o clădire fără încălzire, fiind nevoite să-și suspende spectacolele în sezonul rece.

Nici Liceul de Muzică, pepiniera instituțiilor muzicale de cultură nu o duce mai bine. La aniversarea celor 6 decenii de activitate, elevii au fost anunțați că după încheierea anului școlar vor trebui să-și mute instrumentele și mobilierul într-un liceu industrial din apropierea zonei Clujana. Deși furnizează cele mai multe premii internaționale din oraș și este cel mai bun exportator de talente artistice, liceul a devenit o povară pentru municipalitate și va fi îndepărtat din centrul istoric al orașului. Primăria a decis să înceteze să plătească o chirie consistentă Cultului Franciscan, repus în posesia mănăstirii în care a funcționat școala, încă de la înființare.

Dor de mănăstire

Părerile în rândul părinților sunt împărțite. Unii ar dori ca liceul să aibe un sediu al său, cu funcții de școală, care să ofere siguranță, săli de studiu, cantină, internat și căldură în sezonul rece. Elevii s-au atașat însă de clădirea mănăstirii, din centrul orașului, pe care o părăsesc cu regrete. Ultima promoție care a terminat recent liceul a ținut să sublinieze acest lucru chiar la festivitatea de predare a cheii. ”Ne va fi dor de mănăstire, așa cum este ea, cu curtea interioară ca o pușcărie, cu sălile ca niște chilii, cu culoarele întortocheate, cu sala mare în stil gotic, cu podul și subteranele misterioase, cu parcul cu skateri”, au spus reprezentanții absolvenților cu lacrimi în ochi.

Ce știu mai puțin elevii muzicieni este faptul că la Liceul Industrial Unirea- Material Rulant se strâng semnături pentru evitarea strămutării. La rândul lor, aceștia trebuie să plece din școala lor fără bucurie. Conducerea Inspectoratului Școlar Județean a decis să facă loc muzicienilor, prin comasarea liceului industrial cu elevii de la Liceul Agricol Alexandru Borza din Cartierul Gheorgheni.

Atelier cu piane

Ca să corespundă necesității unui liceu specializat în muzică, imobilul de pe strada Paris ar mai trebui dotat cu săli de studiu, în care elevii să-și susțină orele individuale de instrument. Singura locație pentru aceste săli ar fi atelierul liceului, unde în prezent se află utilajele unde făceau practică elevii. Acestea vor trebui luate și ele spre noua destinație. Iar recompartimentarea atelierului ar necesita ceva timp, puțin probabil să fie rezolvată până la toamnă. Nu doar regionaliștii vor avea o vară fierbinte, ci și elevii și dascălii celor 3 licee.

Omagiu PCR-ului

Ce a avut în vedere primarul Apostu când a propus la grămadă toți rectorii, pentru avansarea la gradul de cetățean de onoare al orașului, mai puțin pe cel de la Agronomie, universitatea sa, doar el știe. Probabil că o fi luat de bune lista publicată în presă, cu favoriții la funcția de guvernatori ai viitoarelor regiuni, care-l dădeau câștigător în Crișana. Să caute să-și atragă simpatizanți și suporteri din toate mediile, chiar și de la inamicii politici?

Deja cârcotașii se întrec pe forumuri cu cele mai năstrușnice performanțe ale baronilor universitari comuniști, care au reușit să supraviețuiască încă 2 decenii după revoluția anticomunistă. Oricât ar dori, Marga nu este unic. Fiecare rector are câte ceva de ascuns, în afară de venituri. Rectorul Radu Munteanu a fost angajat la Politehnică de socrul său, Patachi Nicolae, în catedra sa de Măsuri Electrice. Munteanu va rămâne probabil în analele Politehnicii, fiind singurul rector care și-a concediat imediat după alegeri contracandidatul, pe profesorul Dorin Isoc, de la conducerea instituției, sub pretextul penibil al unor note cu zecimale date studenților.

Fostul rector Marius Bojiță de la conducerea Universității de Medicină și Farmacie are și el câteva probleme. Mai mulți martori din procesul de evaziune fiscală al conducerii clubului de fotbal Universitatea, din perioada în care era președinte, îl arată cu degetul pentru dispariția unor sume de bani din transferul internațional al unor jucători de valoare.

Drob medicinal cu polipi presaţi în balanţă

Petreceţi liniştiţi Paştele! Justiţia a început să vegheze şi pentru Dvs!

Miracol la Cluj în ajun de Paşti. Divinitatea chiar există. Şi nu a dat cu bâta. Ci cu balanţa. Adevărat a înviat. Maria Magdalena Petrescu, şefa Laboratorului de Anatomie Patologică a fost condamnată la închisoare de judecătorul Aneta Beatrice Birău. Un an de zile cu suspendare. Plus despăgubiri morale de 20.000 de euro părţilor vătămate. Neglijenţă în serviciu. De fapt a mascat o culpă medicală. S-a grăbit să autopsieze cadavrul unui pacient operat de medicul Teofil Pop- Interservişan de polipi. O necropsie care nu a identificat o cauză clară a morţii. Care i-a permis chirurgului să fie degrevat de o pedeapsă. Care a împiedicat Medicina Legală să stabilească adevărata cauză a morţii pacientului, la o lună de la operaţie. Petrescu susţine că e nevinovată.

În sfârşit a mai căzut o redută profesională. În ruptul capului nu acceptau medicii că unul de-al lor poate să dea socoteală dacă greşeşte. Şi discutăm de numeroase cazuri ajunse în instanţă, sau blocate de procurori. Hepatita împrăştiată cu dărnicie la centrul de dializă Nefromed, traficul de organe de la institutul de transplant al lui Lucan, bisturiul lui Florian, lăsat amintire într-o coloană vertebrală umană bihoreană, amigdalele mortale ale unei fetiţe operate de medicul Albu.

Magistraţii sunt extrem de duri când e vorba de infractori anonimi. S-au dictat fără rezerve condamnări pe viaţă la Cluj. Când ajung la vipuri, judecătorii deveneau brusc mai umani.

Una caldă, alta rece

Anul trecut a căzut şi reduta politicienilor, doar parţial însă. Judecătoarele de la Curtea de Apel păreau că vor deveni noile „mâini curate” ale ţării. Li se spunea „completul arest”. Rar scăpa cineva din tăvălugul arestărilor la Curte. L-au executat anul trecut fără milă pe Cristian Anghel, veşnicul primar din Baia Mare. Cu zâmbetul pe buze. Venise la Cluj într-o plimbare, nepregătit, convins că va trece fără probleme şi acest hop. Nu a ştiut că achiziţia la suprapreţ se cheamă corupţie. Liberal, deci opoziţie. Când să confirme şi cu puterea, că sunt necruţători, magistraţii s-au muiat.

Fotbal după ploaie în parc

Paszkany, singurul subiect local consistent de tabloid, finanţatorul  puterii a scăpat basma curată, deşi de 15 ani face cam ce doreşte în afara legii la Cluj. Se afişează public cu amanta, jonglează cu terenuri de sute de hectare, dă mită oficială de milioane de euro instituţiilor publice, atacă direct sau prin interpuşi magistraţii. Defrişează culturi experimentale la Agronomie şi copaci în parcuri protejate. Judecătoarea chemată să-l oprească în Parcul Feroviarilor se cramponează în copierea unor documente, amânând suspendarea inevitabilă a unor lucrări fără autorizaţie, în parcul public, pentru care în vest s-ar fi fi lăsat cu arestări.

Patent pentru atac preventiv

Dar punctul culminant la carierei lui Paszkany nu este afacerea Polus. Cel mai relevant pentru starea societăţii româneşti este atacul abject al golanilor lui de presă. Presa de partid aservită. După ce au preluat în franciză de la Bucureşti şantajul de presă, clujenii pot breveta acum atacul preventiv asupra magistraţilor care le judecă finanţatorii. Acesta ar trebui inclus în studiul istoriei presei postrevoluţionare a lui Tiberiu Fărcaş. Să dai anticipat în magistraţii care te judecă, fără greaţă, trebuie să ai ceva testicole. Totul la vedere. Şi să şi obţii efectul scontat. Achitarea într-un dosar cu serioase dubii. Campanie pe faţă. Doar magistratul se face că nu vede.

Imunitate pentru mafioţi de onoare

Şi cazurile de îngăduinţă faţă de vipuri pot continua. Cetăţeanul de onoare Ovidiu Turcu, patronul Dacia Service, alt baron local care se serveşte din terenurile vecinilor, fără pic de jenă este privit cu îngăduinţă de judecători. De 7 ani unul din procesele sale cu vecinii nu trece de prima instanţă. Fug magistraţii şi experţii de afaceristul cu apucături de mafiot ca de dracu. Mica reformă în justiţie e doar în terorie, nu acţionează retroactiv.

Sentinţă pentru Irinel

Pentru protecţia mascată a demnitarilor magistraţii clujeni au ajuns de minune. Nu-l protejează doar pe premier, pentru autorizaţia de construcţie ilegală a stadionului municipal, (cine sunt arhitecţii şi ce interes ascund ei?) dar îi protejează şi rudele infractoare. Un nepot al premierului a primit copilul la divorţ, o fetiţă de 3 ani, deşi a suferit mai multe condamnări şi nu avea un loc de muncă. Irinel Columbeanu poate fi invidios pe nepotul premierului. Şi pentru vipurile din universităţi, justiţia se joacă de-a hopa mitică cu profesorul care notează cu zecimale. Ba e reangajat, ba e concediat din nou, de o altă instanţă mărinimoasă cu şefii nomenclaturişti.

Mogulaşii fac coadă cu mâna întinsă la judecătorul sindic

Mai au magistraţii de confirmat şi în alte domenii, cum ar fi comercialul, nu doar în penal. Sportul naţional de falimentare a unor societăţi comerciale cu datorii continuă fără perdea de la revoluţie. Faci altă firmă şi totul merge mai departe. Schimbi doar numele. Transferi sau doseşti activele. Cică le-ai casat cu proces verbal.

Din păcate şi marii formatori de opinie uzează de acest obicei. Doar toată societatea o practică. Ei de ce nu ar face la fel? Balul Operei e organizat de un alt asemenea practicant. Matei Miko, naşul divorţenilor naţionali a schimbat şi el o firmă falimentară cu una mai curată. Îl faci senior al cetăţii pe primar şi omul închide ochii la datoriile firmei desfiinţate faţă de oraş. Sunt și excepții, chiar notabile. Ditamai colosul Lafarge nu a ştiut lecţia şi trebuie să bifeze un eşec resunător cu achiziţia unei balastiere falimentare numită Gran Beton, care a încercat marea cu degetul, cu un transfer fraudulos de active, dar ghinion, a căzut în plasă.

Achiziţii de televiziuni cu credit de la Finanţe

Ziariştii noştri extrem de vizibili pe la televiziuni nu se mulţumesc să păcălească doar fiscul. Se lansează în noi achiziţii. Televiziunea locală NCN a fost cumpărată cam cu datoria afişată pe site-ul Ministerului de Finanţe de către firma Imagistica Advertising. Marea artă pentru patronul Alexa, susţinut sau nu de omniprezentul Paszkany, prin toate instanţele clujene de judecată,  va fi să menţină trustul- cerc atunci când se va situa în opoziţie. Mai are un an să se impună pe o piaţă extrem de vulnerabilă. După pedelişti potopul. Până atunci rămâne singurul patron de presă scrisă care nu are proces de insolvenţă la Cluj, deşi are cele mai mari datorii din presa locală. Zice Ministerul de Finanţe că datoria sa este de 1.174.386 lei la sfârşitul anului 2010 şi că firma este în executare silită. Ăştia ori dezinformează, ori au primit carnet portocaliu cu toţii. Şi ca să nu fie singur pe sticlă, îl însoţeşte în experienţa TV din datoria publică, colegul roșu Rareş Bogdan, care a reuşit să înregistreze la instanțe primul faliment din acest an. Doar pe hârtie, staţi liniştiţi. În fapt, Ziua de Cluj și Realitatea TV de Cluj merg mai departe.

Condamnare pentru păcălirea statului

Totuşi judecătorii par să înceapă să nu mai fie tare timoraţi de statutul de jurnalist- terorist. După arestarea primului jurnalist anticomunist din Cluj, Liviu Man- Gazeta, magistraţii mai dădură recent un avertisment presarilor. Tocmai l-au condamnat să plătească pe Florin Otrocol, un director de Informaţie falimentară, fostă a rectorului Universităţii Tehnice, Radu Munteanu, o sumă consistentă, 160.000 de lei, pentru inventarul dispărut fără urmă după demitere.

Deocamdată un marginal. Nu făcea parte din club. Nu a știut lecția cu lichidatorulde bine. Greucenii nu sunt deocamdată tangibili. Ei ştiu să-şi aleagă lichidatorul simpatic, care să-l convingă pe judecătorul sindic, că doar criza a creat datoriile, nu vreo lipsă de talent managerial. Fie că discutăm de Florin Danciu- Foaia Transilvană, (de departe cel mai talentat editorialist de stânga), Rareş Bogdan- Ziua de Cluj, (cel mai isteric moderator, care centrează, dă cu capul şi arbitrează tot ce mişcă prin show biz sau investiţii), sau Paul Niculescu- Monitorul de Cluj, (frate de europarlamentar portocaliu).

NU şi Mesagerul vinovate

În loc să-şi dea mâna, să pună de cel mai puternic cotidian local din sud estul EU, foştii colegi de promoţie, proveniţi din resursa NU- Mesagerul, se ambiţionează să reziste singuri pe piaţă. Rezultatul? Compromisuri cu profesia, cu partidele politice şi cu legea. Ziarişti prost plătiţi, fără achitarea taxelor la stat.

Formatorii nu suferă de foame alături de angajaţi. Ei au firme de publicitate prin care sustrag mierea economiei locale. Au proprietăţi semnificative, case în pădure sau pe deal, maşini şi concedii multianuale de vis în ţări exotice, plătite adesea de sponsori sau de ziar. Doar un singur lucru pozitiv. Sunt familişti. Îşi susţin nevestele până la reclame jenante pentru susţinerea firmelor cadou. Asta nu-i împiedică pe unii să profite de angajate, ca de propriul harem.

Poliţia şi-a mai bifat un AN suspect

Echipa de magistraţi de la Judecătorie care dă bătăi de cap găştilor penale ale lui Marian Oprişan- Vrancea şi Alexandru Noapteş- (afacerea achiyiție de automotor prin metoda suveică SNCFR- Remarul 16 Februarie) dă frisoane şi poliţiştilor, nu doar medicilor, jurnaliştilor şi politicienilor, mai ales că se pune de-o evaluare naţională în vederea restructurării. Multiplul spărgător de case Mihai Petrescu a fost absolvit de judecătorul Lucian Buta (cel care spală pe jos şi cu avocatul Gheorghiţă Mateuţ şi cu clienţii săi celebri), de spargerea de la casa de schimb valutar Magrogroup de pe Iuliu Maniu. Mai pe româneşte, nişte anchetatori s-au gândit să-l încalţe şi pe acesta cu o faptă pe care nu a comis-o. În termeni tehnici se cheamă încă un AN (autor necunoscut) pe capul poliţiei. Unul mai greoi. Ăsta ar trebui numărat dublu. Sau chiar triplu. Cum ar veni, spargere suspectă la firma unui şef din poliţie, (Alexandru Mureşan- Serviciul de Poliţie Rutieră) la care în mod curios nu a funcţionat sistemul de alarmă întreaga noapte când cu jaful.

Cine dă cu detergent pe lenjeria Alexandrinei?

Justiţia clujeană mai are o mică problemă de imagine, ca să accelereze reforma. Chiar dacă a pierdut un magistrat extrem de popular, pe Vasile Grunea, migrat în interes de familie la Huedin, echipa relativ tânără de la Judecătorie nu are prea multe lucruri de reproşat. Au un purtător de cuvânt Lucian Marian, care nu mârâie după ora 15,30, ca alţii, la ziariştii curioşi. La Tribunal însă e o problemă gravă de imagine. S-au pricopsit şi cu procesomana de la CSM, Alexandrina Rădulescu, care se judecă cu fostul soţ avocat, prin toată ţara, de când a plecat din Cluj, de vreo 5 ani. Mai voia să fie şi şefa instituţiei. Se judecă cu avocatul pentru chei, acces la balcon, până şi pentru chiloţi. La Curte ar mai fi cumva, dacă nu ar avea imunităţi politicienii și rudele lor (cei ai puterii) şi violatorii în grup, de preferinţă cei cuplaţi la petreceri aniversare, câte 10 la o prostituată (cazul Vad).

Nimic rău de unguri

De retrocedări ţi-e şi frică să vorbeşti, că iar te fac deontologii antimaghiar. Dacă nu ai nume unguresc sau dacă nu eşti vip, nu ai nicio şansă să mânăreşti vreo moştenire dubioasă de la vreun bătrân senil. Cu adversari redutabili, un primar bine înţepenit pe post, chiar dacă vremelnic e în opoziţie, de exemplu Suciu de la Chinteni, cu un avocat vizibil, de exemplu şefa baroului, Ioana Gidro Stanca, nu ai nicio şansă să-ţi recapeţi moştenirea de sub lac, vezi cazul Poruţiu, urmaşul fostului poprietar al satului. Nu ar strica un DNA al retrocedărilor, că mulţi îmbogăţiţi peste noapte ar trebui popiţi şi mulţi magistraţi s-ar vedea fără pensiile nesimţite.

De Paște justiția clujeană a dat un verdict neașteptat. Primul medic condamnat pentru o eroare medicală. Stă în puterea magistraților clujeni să demonstreze că nu a fost un accident.

Vai de copiii care nu-şi ascultă părinţii

Nu-ţi place vioara? Fuga la operă sau televiziune, că românii au talent

Pe mine cine mă descoperă?

Ziarist profesionist, cu talente şi experienţe nebănuite, verificate prin câteva zeci de redacţii, priceput la toate, angajat la tabloid, incapabil de munca în echipă, disponibil pentru comenzi part time. Exclus presa locală afiliată la partide din arcul guvernamental, sau bonus consistent la facturare.

CV

Părinţi

Pe tata l-au dat ai lui să înveţe vioara. Tata nu a fost impresionat de dorinţa părinţilor. S-a vrut un nou Ştefan cel Mare, să biruie duşmanii ţării. A absolvit şcoala de ofiţeri de la Sibiu, chiar înainte de ordinul mareşalului pentru trecerea Prutului. A primit cea mai mare decoraţie împotriva ruşilor, pe frontul de eliberare a Basarabiei. Ordinul Mihai Viteazul, împreună cu 25 de hectare de pământ în Balta Brăilei. Nu le-a văzut niciodată. A văzut în schimb mânia proletară. Ruşii nu l-au iertat pentru căderea Odesei, la care a pus din greu umărul şi l-au trimis, prin slugile din justiţie, la reeducare în închisorile comuniste. Nici mare comandant militar, nici vioară, doar jurist- economist, după mulţi ani şi grele eforturi de reabilitare. De unde o mai fi avut energie pentru o nouă reprofilare? Şi să mai crească şi 3 copii.

Studii, traseu profesional

Tata ne-a dat la muzică. Trebuia să ducem la capăt cu sora meseria de violonist care nu i-a ieşit lui. Cel mic a fost trimis la acelaşi liceu, să ne acompanieze la pian. Însă apoi am făcut Politehnica. N-am profesat nici ingineria şi am trecut după revoluţie din postura de cititor autorizat de presă, la producţia de ştiri. Am crezut că facem revoluţie şi în presă. După ce am experimentat toate funcţiile din câteva zeci de redacţii, am revenit la specializarea de la debutul carierei, de 20 de ani, ca reporter idealist. Cu ceva mai puţin entuziasm. Greu se schimbă mentalităţile. Ceilalţi doi fraţi trăiesc din muzică în capitalismul autentic. Cât despre mine, nici vioară, nici inginerie.

Copii

Mi-am dat fetele la vioară. Trebuiau să ducă la împlinire un deziderat istoric al familiei. Alice părea cea mai motivată. Patricia încă întreabă de ce am dat-o la muzică. Sakura e eroul ei preferat la mâzgălire în timpul orelor. Surpriza a venit de la fetiţa cea mare. Lângă sala lor de vioară sufla la sticluţe un cor de copii. Ce-o fi atras-o acolo? În loc să-şi pregătească bacalaureatul şi admiterea la Conservator, Alice joacă rolul lui Liesl von Trapp în Sunetul muzicii la operă şi se joacă cu sticluţa şi măciuca lui Mihai, la emisiuni de divertisment pentru amatori, cu corul Ancăi. Se pregăteşte să renunţe la instrumentul pe care a cântat 12 ani şi să treacă la canto. Ce-i drept, înainte de admiterea mea ratată la Conservator şi eu umblam aiurea, pe la Cântarea României, prin Bucureşti, cu formaţia de folclor de la Remarul 16 Februarie şi-mi rupeam mâinile în campionate judeţene de fotbal. Nu s-au calificat în finală. Măcar la Conservator, dac-o mai avea timp şi de asta.

Alice probabil că nu-şi va mai da copiii la vioară. Dacă o va face, păstrând o oarecare tradiţie, conform teoriei probabilităţii, şansa ca ei să trăiască din vioară nu ar fi foarte ridicată. Mai degrabă i-am vedea tot pe la o emisiune de descoperit ciudăţenii.

Proiecte, hobby

Pe lângă îndemnuri să expediez SMS-uri scumpe la loteria Orange, altă şmecherie să-ţi mai fure nişte bani, acum pe mobil sunt îndemnat să le dau votul soţilor Viorica şi Emil Luca în finala PRO TV. Piruete de cartea recordurilor. Merită în sfârşit o recunoaştere internaţională. Sunt cei mai buni. În mod normal ar trebui să-i votez fără nicio rezervă. Am cântat în trupa lor de la Belvedere. Graţie lor intram în anii 80 într-un bar de noapte de lux şi într-o echipă de artişti de excepţie, şansă pe care nu o prea aveai atunci. A fost singurul care a riscat pentru mine, când alte ansambluri folclorice mă respingeau, prezentând risc ridicat de fugă în străinătate. Ioan Rus ştie bine, cum am fost oprit de la un turneu al Românaşului în Elveţia. Dar de unde să ştiu că SMS-ul meu nu merge doar în vistieria televiziunii? Topul pare deja scris de maeştrii păpuşari. De ce nu s-o fi publicând lista voturilor din calificări?

Decât să lăcrimez cu poporul la finală, pentru aceleaşi poveşti arhicunoscute, unde rezultatele sunt previzibile, mai bine înapoi la Filarmonică. Acolo pot liniştit să suspin pentru copilăria mea. De ce m-oi fi lăsat de vioară? Mai pot să revin? Poate aş mai avea o şansă de afirmare. A fost vreun lăptar la emisiunea cu talente nebănuite?


Categorii

Arhiva

Statistică

  • 26,509 accesări
Advertisements