Archive for the 'Personal' Category

Sper că aţi avut Paşte ca lumea

Sarbatori fericite de Paste!
Mihai Bacalu
Advertisements

Starea anului. Starea familiei. Starea breslei. MCV. 25, număr de jucat la loterie

Ilustrată multimedia valabilă până la Sf Ion

Sărbători fericite!

La Multi Ani!

Anul 2016 mi-a ieşit cu plus.

Jos masca, sau ce am făcut în ultimii 25 de ani

mb-jos-masca-eu

 

 

 

 

 

 

Profesie

Am mai făcut o victimă în peisajul presei locale, recolta ajungând la 25 de bucăţi în tot atâţia ani. Nu ştiu dacă se poate pune în recoltă. Nu sunt condiţii să depăşim anul împreună. În schimb, se profilează un jurnal matinal veteran.

veterani-ziar-matei-centru-matinal-2

 

 

 

 

 

 

MCV

Am scăpat şi anul acesta fără vânătăi de infractorii fotogenici şi am reîntâlnit un ministru dintr-o viaţă anterioară. Am rămas blocat câteva minute, la poarta palatului clujean de justiţie. Cum poate duce această fiinţă o cumplită cruce. I-a murit prietenul, o rudă prin alianţă cu mine, într-un accident rutier, chiar înainte de căsătorie.

Best of DNA

Unul dintre prietenii de petrecere ai şefei DNA l-a deconspirat pe un membru al grupului de la Cluj, pentru calităţi vocale de excepţie, exprimate la Chilia în port.

Procesul anului

Horea Uioreanu a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi jumătate, pentru mita de la aeroport. Mai are o şansă la Curtea de Apel.

Anchete

Şeful arbitrilor mi-a reamintit din nou, pe propria stradă, că l-am pictat frumos cu colegii la revedere. Acesta nu concepe că presa nu este doar agent de imagine pentru oamenii cu funcţie şi bani şi că uneori mai şi relatează fapte reale.

Administraţie

Boc a ieşit mai curat şi mai uscat din noile încercări cu denunţurile finanţărior de partid, dar Primăria sa a fost scuturată intens de seismul DNA, până la nivelul vice.

Educaţie

Surpriza anului, Cornel Cătoi a devenit rector la USAMV. Cel mai longeviv lider în universităţile clujene rămâne Ioan Sbârciu la USAMV, iar la Inspectoratul Şcolar Judeţean, Valentin Cuibus.

Cultură

Instituţiile de spectacol şi-au făcut treaba şi au punctat din nou decisiv la festivaluri internaţionale. A încercat să ţină pasul cu ele şi Comitetul socialist de cultură, dar a pierdut la loviturile de departajare finala cu bănăţenii revoluţionari.

Vacanţe

Soacra şi-a permis să ne ducă în concediu chiar în Grecia, unde am învăţat să vânăm pokemoni go reali, să conservăm măsline şi smochine sălbatice.

pokemon-go-grecia

 

 

 

 

 

 

Externe

Ziua Natională a Franţei rămâne cea mai importantă serbare populară la Cluj, după cea a Ungariei.

Sport

Am dat o bilă cu Ronnie O` Sullivan la noua Polivalentă fără parcare.

Familie

Fetele au început să se descurce şi singure. S-or fi plictisit să tot aştepte recalificarea tăticului încremenit în acelaşi proiect de voluntariat de 25 de ani.

ziua-recoltei-bloc-nuci

 

 

 

 

 

 

Nostalgii

Mi-am revăzut din nou în acest an, o parte din foştii colegi de liceu şi facultate.

revedere-muzica-2016

 

 

 

 

 

 

 

http://oradecluj.oradestiri.ro/superlativele-anului-2016-surprinse-in-ora-de-cluj#.WGewXFx-7wU

http://oradecluj.oradestiri.ro/sms-ul-presedintelui-asteptat-la-cluj-in-grup-a-fost-deviat-in-banat-de-sebi-via-chilia-n-port#.WGdXw1x-7wU

http://oradecluj.oradestiri.ro/evenimentul-cultural-al-anului-la-cluj-puritanii-clasa-noastra-mandeal-interferente-sophia-loren-sunt-nominalizarile-noastre#.WGYwMVx-7wU

http://oradecluj.oradestiri.ro/puritanii-cel-mai-bun-spectacol-al-anului-la-cluj-bilantul-anual-al-institutiilor-muzicale-incepe-la-opera#.WGSzjVx-7wU

http://muzicainstantelor.ro/index.php/2016/11/08/ziaristii-clujeni-profesionisti-au-cota-de-piata-mai-ridicata-la-tribunal/

http://oradecluj.oradestiri.ro/craciun-ecumenic-la-catedrala-ortodoxa-din-cluj-capii-bisericilor-istorice-prezenti-alaturi-de-colindatori-au-indemnat-la-sarbatori-linistite

http://oradecluj.oradestiri.ro/de-douazeci-si-cinci-de-craciunuri-in-douazeci-si-cinci-de-cete-de-colindatori#.WGD8olx-7wU

 

Pentru ce aşteptam un psiholog sub bradul de Crăciun

Psihologul meu, pe care-l aştept de ceva vreme, trebuia să-mi ofere câteva explicaţii. În afară de un motiv plauzibilă pentru faptul că mă ambiţionez şi acum, după 22 de ani, să lucrez într-un domeniu fără satisfacţii materiale, aveam nevoie de tratamente intensive fără bisturiu, pentru a accepta întârzierea câtorva schimbări brutale în mentalitatea românilor.

Bunăoară nu înţeleg de ce revoluţionarii se încăpăţânează să mai aştepte bani şi nu schimbare de atitudine la emanat, că instrumentiştii din Filarmonică nu suportă aparatele de fotografiat, că premierul nu mai suporta ideea de floare de crin la Cotroceni,  că un clujean a ratat la mustaţă TVR, cu care ne construiam şi noi autostrada prin Transilvania de nord şi ne puneam primarul pe post de crin, că oamenii mai speră inutil dreptate în justiţie fără bani, că pluripartidismul înseamnă mai multă corupţie şi că libertatea de mişcare în UE e condiţionată de malluri şi importuri de alimente.

Că ceea ce colindăm noi iarna nu este autorizat de un consiliu ,mondial, că procesele între rude sunt un rău necesar şi firesc întipărit în genă, indiferent de ţările în care s-au refugiat, că atunci când îţi revin preocupările din tinereţe, respectiv muzica corală, este vreun semn rău care prevesteşte blazarea, că de ce primarul e hăis şi judeţul cea. Şi la ce mai foloseşte legitimaţia de presă, dacă toată lumea spune să te duci la culcare, dacă există sute de publicaţii, în loc de una bună?

Psihologul acela, mai ales dacă dă explicaţii fără taxă de timbru este aşteptat non stop. Deşi mi-e teamă că singura explicaţie rezonabilă va fi că până nu vine FMI şi nu căpătăm un nou raport nefavorabil MCV pe justiţie nu se pot face declaraţii pe această temă. Asta dacă scapă fără să fie taxat şi el, că i-au descoperit şi lui finanţiştii nişte evaziuni şi trebuie să dea şi el înapoi la stat banii pentru consultaţii.

http://www.youtube.com/watch?v=E2tmKyvQ4hg

Cu protestul RMGC în concediu, prin programul Litoralul pentru toţi din Balcani

Septembrie e optim pt concedii în străinătate, de exemplu pe litoralul croat, doar ca drumul e o aventură, dacă nu iei în consideraţie faptul că majoritatea tovarăşilor de drum sunt români, care revin pe tărâmul făgăduinţei.

migratie 5

Am încercat să mă lipesc de o coloană de italieni, care au tuns-o organizat, când cu reducerea TVA la pâine, dar m-au ginit că fac poze fără autorizaţie într-o parcare abuzată în grup şi m-au exilat pe o stâncă sărată de peste lac, să sap un tunel după luminiţă.

lanterna

Am zis să nu se scandalizeze fiică-mea că am lăsat-o să lupte singură acasă cu guvernul şi canadienii pt bijuteriile din aur şi am luat o doză de cianură la tunel, să protestez şi eu ca tot românul, în faţa oglinzii dimineaţa. Sper că nu am luat tricoul invers.
lanterna 2
Tot protestând am adormit năpădit de buruieni şi gânduri. Se făcea că descoperisem un firicel de apă, parcă eram într-un tunel care dădea direct în vamă, într-un lac de cianură. Avea un gust tare sărat otrava aceea. S-a terminat rezerva de bere, cu ce mai stingem arsura din stomac?
lanterna 3
Oare ne ajută vreun jurist? Furtul de fructe din proprietatea privată, fie ele şi exotice, în scop didactic ori marketing, din noile ţări membre, se pedepseşte identic cu producerea de alcool ilegal? Ştie cineva cât din prima tură de tărie se aruncă la a doua fierbere? A mai făcut cineva pălincă din smochine? Că aici stau pe marginea drumului, ca şi corcoduşele la noi, de nu le bagă în seamă nici boschetarii. A strigat unul după noi, că dacă nu avem un cazan să-i împrumutăm şi lui o noapte. Şi nu are alte fructe să le distileze, pe toată uscăciunea de aici, decât măsline, şi alea sunt aşa de amare, că a trebuit să bem toată ţuica şi berea de acasă, să-mi iasă gustul de acreală, de am zis că e cianură curată. Când e sezonul măslinelor? Ducem şi noi acasă un borcan până la sfârşitul săptămânii? Că scumpi mai sunt ţăranii ăştia din ţara de piatră.
lanterna 5
Mi-a spus fiică-mea că păţesc dacă îi iau maşina. A avut dreptate. Am trezit în zori tot cartierul cu alarma, declanşată probabil de la bateria consumată, după o noapte întreagă cu luminile aprinse. La ce bun maşinile germane, care nu te avertizează asupra pericolului? Loganul meu nu ar fi permis niciodată o asemenea tâmpenie. Din păcate, promisiunile asiguratorului că maşina va fi cosmetizată în timp util, după ce a fost şifonată de un agent PPProtect şi un taximetru, care începuseră tatonările încă înainte de scandalurile din Janis, nu au fost respectate. Oare un avocat bun ar putea scoate nişte daune morale de la asigurator pe tema asta?
lanterna 6
Oare se pricepe cineva la pălincă? Din chestia asta se face tequila? Cât or fi costând florile astea de cactus pe piaţa neagră? Smochinele sunt banale aici, sunt ca merele lui Beniuc, florile astea par unicat. E un copac cât casa, doar că înţeapă de numa. Încă nu am terminat de scos ţepii din degete, după şedinţa foto.
cactusi
RIP. Mănânc şi plâng, mănânc. Simt ceva între Labiş şi Vişinescu. Oroare pentru uciderea unui mare număr de suflete şi satisfacţia înşelării senzaţiei de foame. Mai că am uitat că am împins Golful cu bateria descărcată pe tot litoralul şi am alergat mai bine de 5 km pe caniculă, printre cactuşi şi măslini, după o sticlă de vin alb, să respectăm reţeta şi ritualul de sacrificare locale.
lanterna 7
Am vrut sa protestez hotarat si am incercat sa deturnez un convoi de barje, cu alaiul prezidential. A iesit unul cu chelie pe punte si mi-a sugerat sa aman pasnic protestul, ca astazi tricoul verde nu e prea cautat nici de partizanii cianurii si ca oricum el a devenit neutru in chestia aurului.
lanterna 8
Planul era urmatorul. Mă furişam sub cascadă, la ora închiderii, când vigilenţa paznicilor era diminuată. Agitam tricoul cu cianură, iar turiştii oripilaţi anunţau SMURD-ul. Veneau rapid televiziunile şi până să acţioneze trupele speciale, gata protestul live. Ce stat european? Ce supremaţie a legii? Deşi panourile privind interzicerea scăldatului erau la vedere în tot parcul natural, cascada era invadată din toate părţile de turişti. O belgiancă drăguţă mi-a spus că dacă nu reuşesc să rezist singur prin puhoiul de lume, mă ajută să-mi fac o poză pentru memorii. S-a mai dus o tentativă de protest pe apa sâmbetei.
lanterna 9
Am mai făcut-o odată de oaie, degeaba, nu sunt făcut pt proteste. Am ochit un loc promiţător, cu vad şi m-am postat cu tricoul îmbibat de mesaje cu cianură. A venit la mine o tanti cu halat, cizme şi furtun şi mi-a spus că dacă nu mai am bani de bere, să încerc dimineaţa. Că după ce îşi epuizează stocurile, pescarii pleacă să lucreze, că şi eu aş face mai bine să caut un loc de muncă. Şi eu care credeam că e intrarea în cimitir, tocmai eram gata să mă stabilesc aici, un oraş care-şi apreciază locuitorii, chiar dacă nu au realizat nimic. Măcar după ce mor, îi afişează în centrul oraşului, în cel mai circulat loc, la intrarea în piaţa de peşte.
lanterna 10
Au protestat in tacere luni si victimele accidentului din Muntenegru.
lanterna 11
M-a intrebat vamesul, ca de ce sunt trist ca am ajuns acasa? Ca am ratat protestele? Ca am luat tricoul pe dos? I-am raspuns ca nici vorba, inteleg durerile romanilor pt Ionut, cianura, eutanasiere si (ne)calificare la Mondiale, dar eu am probleme mai serioase. Am fost obligat de catre sponsor sa ocolesc sudul tarii, in drumul spre casa, prin Ungaria.
lanterna 12

Aniversare de pomină

Toată lumea îşi imaginează aniversarea proprie ca o petrecere de cel puţin 24 de ore, cu cineva, de preferinţă cu câteva decenii sub vârsta împlinită, undeva pe vreo insulă exotică, la vreun restaurant de câteva stele, peste 5, sau în ceva aşternuturi fine. O să vedeţi de ce consider că ultima mea aniversare a fost un eşec din majoritatea unghiurilor de vedere.

Povestea cu trei zile şi trei nopţi este o păcăleală îngrozitoare. Sau cel puţin a fost neinspirată pentru mine. Am crezut că dau lovitura şi profit de sfârşitul de săptămână premergător. O primă socoteală greşită. O indispoziţie gastrică severă m-a ţinut la modul serios sub masă, pe toată durata petrecerii.

Prima veste proastă în timpul tămbălăului, carnea de cal din lacul Tarniţa era comestibilă. Am ratat deci coada la carne moca, în acest moment de criză, când obţii proteine concentrate mai greu ca pe vremea lui Ceauşescu, din raţiuni financiare. Mai mult, nu s-a putut face o legătură directă între indispoziţia mea digestivă şi apa băută de la robinet, provenind din acelaşi lac de acumulare. Măcar dădeam lovitura mediatic.

Mergând mai departe am zis că dau lovitura cu o mega dezvăluire de presă. Nu mi-a ieşit decât un viol modest, cu nişte copii fără veleităţi, deci încă un semn divin că sunt mai degrabă orientat către tabloid, decât spre presa aşa zis de calitate.

Când în fine am ajuns liniştit la ultima petrecere a ciclului de poveste, am primit comanda de a o supraveghea informativ pe cea mai blondă candidată la demnitatea de urmaş al preşedintelui ţării la conducerea partidului, până la revenirea în funcţie. Chiar dacă ratam petrecerea, măcar îmi scăldam ochii, într-un decolteu generos al generaţiei 40. Am pornit cu gândul optimist de acasă.

Calcul greşit din nou. Madama Udrea şi-a lăsat poşeta Vuitton în maşină, şi-a blindat toracele cu o rochie neagră. Cu toată bunăvoinţa şi concursul celor vreo 20 de cameramani, nu am reuşit să-i descoperim vreo despicătură în rochie, de la glezne la gât. Abia i-am zărit vârfurile tocurilor, de sub pantalonii pe care-i târa pe parchetul Sălii Europa. Singura consolare, am căpătat mâna candidatei la despărţire, în locul mărcii poşetei, uitate pe bancheta maşinii. Prea surprins de gest, am bâiguit ceva, în timpul strângerii tovărăşeşti, nu mai ştiu exact, dacă i-am promis sprijinul meu definitiv până următoarea moţiune, sau ceva asemănător.

Ca tacâmul să fie complet, informatorul reformator de la vârful justiţiei a fost concediat, iar Papa nu a găsit altă zi mai bună să-şi ia rămas bun în limba română de la credincioşi, decât de ziua mea.

Tot în această zi mi-a expirat buletinul, iar pentru un nou document de identitate, trebuie să reiau solicitarea şi promisiunile de schimbare a năravurilor, către actuala de reprimire în spaţiu. Condiţionată de anularea contractului nou de la cablu. Pe de altă parte ne pregătim pe noua rundă de procese de primăvară din familie, demarate de câteva decenii, ca într-o familie semnificativă cu origini sănătoase de peste Carpaţi. Care petrecere?

Cum mi-am ratat refugiul din calea recenzorilor pucisti datorita unei erate de curte

Oda in metru elvetian pt conducatorilor iubiti alesi si demisi sa aduca furtuna. Ploua, ploua, ploua, (Asteptare mai placuta a rezultatului CCR in Elvetia, departe de nemtii socotitori ai lui Ucu, de demisii, remanieri, referendumuri)

M-a intrabat cantonierul de langa lac, ca de ce doinesc a jale prin muntii lor, cand avem si noi relief. Ca avem ceva necaz acasa? I-am spus ca aveam ceva calamitati naturale pe la Interne si Externe. A spus ca ma intelege, desi ma indoiesc ca a priceput ceva din toata povestea cu recensamantul CCR.

Mi-a explicat un cantonier cum vine treaba cu integrarea in Alpi. Degeaba ai Schengenul, pectorali, silicoane, cunostinte printre maneliste si masina tare, daca nu ai armata la vanatori, practica la ferma si curs de vioara. Armata o are orice roman. . Doinim cu jale pe cireada, dupa calamitatile epocii de aur, da de va iesi ciocolata mai amaruie. Empatizand cu emigrantul nostalgic nehotarat, vacile din Alpi s-au prabusit instantaneu, secerate de emotie.

Ce americani, ce parada aviatica la baza aeriana din Luna? Sa vedeti cum se actioneaza antiaeriana in muntii Alpi. Si e la indemana oricarui roman fugit de circul prelungit cu numaratoarea dezertorilor de la referendum pt un curs de vara de vioara la cantonier.

Incercam sa confectionez la strandul motilor, un instrument muzical din  nufar, pt doinit eterna jale, cand am fost surprins de rate. In busculada, cantonierul m-a apostrofat ca in Alpi consumatul vanatului spontan nu e permis in natura, ci doar in locuri special amenajate.

Am vrut sa las o semnatura in Alpi, pe un OZN din padure, cum e obiceiul pe la noi, la referendum, da cantonierul m-a oprit. Cica e instrument muzical. Nu mai poti avea pic de intimitate nici in padurile lor, ca te plesnesc cu clopotele si trompetele lor printre brazi. Astia au mintea odihnita. Munte, lac, padure avem si noi, da o alee cu instrumente muzicale mai greu.

Iata cum au interpretat colegele  de partida mesajul subliminal de pe tricou, la cursul de reeducare din refugiul alpin. 1. Europa trezete-te! 2. A fost sau n-a fost puci. 3. Treceti  batalioane alpine Carpatii! 4. Rus e cu noi? 5. Noi aicea nu votam! 5. Vreau una cu decapotabila la Zurich.

Negocieri esuate de pace, la finalul reuniunii internationale de urgenta, pt radierea maghiarilor plecati inca de la puciul din 56 de pe listele permanente,  sub supravegherea dirijorului italo- elvetian de origine americana Leonardo Muzii, intr-o tara neutra din Alpi, in prezenta muzicianului Andreas von Toszegi (al doilea din dreapta), si a unui grup de  bocitoare din Ardeal.

Dupa ce cantonierul ne-a expulzat din Alpii elvetieni, considerand ca acceptarea azilului ar putea fi interpretat ca o presiune asupra Curtii Constitutionale, am continuat marsul de protest spre Inalta Poarta, pt a cere un punct de vedere pt boicot, la referendumul pucistilor. Gazdele la care am doinit temporar cu jale, dupa calamitatile interne si externe, din zona germanofona a Belgiei s-au interesat daca presedintele suspendat este inscris in programul international de schimb de case, pt o noua incercare.

Am anticipat orice verdict al curtii, si am studiat intrarile secundare in imperiu, pt orice eventualitate, in caz de revenire la stadii anterioare de dezvoltare multilaterala a provinciilor istorice .

Am studiat preventiv rezistenta la refugiu in conditii extreme, cu experienta inaintasilor, in lacurile vieneze. Rezultatul a fost peste asteptari. Lebedele s-au aratat fara preocupate pana la sacrificiul suprem, de inlaturarea blestemului somnorosului si asteapta resemnate solutia curtii de salvare a epavei.

Din programul occident ieftin pt toti asistatii sociali din presa, continuam sa recomandam locuri accesibile, mai ales daca aveti si sponsori generosi pt jacuzzi. Am gasit pt dvs dusul pt grup complet refugiat din calea recenzorilor pucisti, undeva in centrul asezarii medievale alpine Bad Ischl.

Refugiu intrerupt de o erata de curte. Dupa ce a aflat ca listele nu mai trebuie actualizate, sponsorul principal al refugiului din calea recenzorilor pucisti si-a retras sprijinul si m-am trezit la usa Inaltei Porti fara combustibil. Visul de decenii, de a doini eterna jale, pe covorul de flori al manechenului din Grande Place s-a naruit. Ispasit am revenit acasa, pt a cauta pe la cine trebuie sa slavim, dupa decizia de maine.

Haitele de procurori cu biblie i-au primit pe jurnalistii reveniti din refugiu cu un spectacol usor de acomodare la scena publica mioritica, cu pucisti adusi la audiere si parc de distractii la scena deschisa pe bulevard.

Cum poţi regreta un socru de la apă care ţi-a interzis să-i treci pragul casei după ce i-ai răpit fata

A plecat mult prea repede dintre noi, lăsând în urmă întrebări fără răspuns, tristeţe, câteva cărţi cu Muzeul apei Clujului, pe care l-a realizat aşa cum şi l-a imaginat, cu călătoriile în jurul lumii, sau cu oraşul studenţiei. Inginerul pensionar octogenar Leonida Truţă pregătea întâlnirea anuală cu numărul 56, cu colegii din generaţia făuritorilor de hidrocentrale, a Facultăţii de Construcţii din Timişoara (promoţia 1956).

Deşi considerată riscantă la această vârstă de specialişti, a optat pentru o operaţie dificilă.  Infecţia luată din spital avea să-i fie fatală, după mai bine de o lună de chinuri insuportabile. S-a străduit o viaţă să ofere apă curată de băut oamenilor, dar nu a găsit leac pentru apa infectată cu bacterii de spital, care i-a înecat plămânii.

În urmă cu vreo 25 de ani, nefiind împăcat cu decizia de despărţire a fostei prietene Liana, am ticluit un plan extrem. Urma să o răpesc şi să o duc într-o altă localitate, până se răzgândea şi îşi anula mariajul cu noul prieten.

Planul a reuşit doar pe jumătate. Am reuşit cumva s-o urc în maşină, dar la Braşov, unde aveam aranjată o cameră de hotel, a refuzat să mai coboare. Am revenit a doua zi acasă, în mare parte datorită faptului că avea de susţinut un proiect la şcoală. Tatăl ei, Leonida Truţă nu m-a dat pe mâna poliţiei, dar mi-a interzis să mai intru în vila lor de pe strada Alverna.

„Din acest moment în casa asta să nu mai calci niciodată”. Multă vreme m-a obsedat acest averrtisment, pe care l-am ignorat totuşi.

Inevitabilul s-a produs, iar după câteva luni eram ginerele lui Leonida Truţa. I-am simţit multă vreme privirea aspră, chiar şi după interdicţia ridicată ulterior. Dispariţia tatălui meu la scurtă vreme m-a determinat să înlocuiesc cu timpul, sintagma de socru, cu aceea de Tata Lida.

Nu l-am admirat doar pentru că a avut puterea să mă ierte, pentru curajul nebunesc tineresc. A avut mai multe realizări profesionale sau activităţi de hobby, care mi-au stârnit chiar invidia. A reuşit să salveze de la casare mai multe utilaje de la servici, care compuneau sistemele de filtrare a apei Clujului, pe care le-a reunit în ceea ce avea să devină după revoluţie Muzeul Apei din Floreşti.

Mi s-a părut fascinant că era un călător impătimit, atât prin munţii noştri, dar şi prin alte ţări. Începuse prin anii 60 să bată cu regularitate cărările Europei cu soţia, cortul şi maşina. După revoluţie excursiile sale s-au prelungit şi pe alte continente. Proiecţiile cu diapozitive la întoarcerea din excursii, în familie şi cercul de prieteni erau un ritual respectat cu sfinţenie.

În afară de cărţile editate cu studenţia din Timişoara şi Apa Clujului, începuse să lucreze la editarea jurnalelor numeroase de călătorie din Patagonia, Alaska, Cercul Polar de Nord, Zambezi, Niagara.

Pensionat de peste 20 de ani de la Regia de Apă, unde fusese instalat director de către angajaţi după revoluţie, continua să proiecteze pe cont propriu acasă, neobosit, alte sisteme de alimentare cu apă.

Dacă asta nu ar fi fost de ajuns, au intervenit o suită de probleme, în special financiare, deloc de neglijat, în cariera mea zbuciumată de jurnalist. A înţeles de fiecare dată, fără ezitare, când am întins mâna ruşinat, pentru plata unor facturi restante la căldură, la ratele pentru maşină sau altele, contribuind practic la menţinerea mea în acest domeniu.

A înfruntat cu dârzenie, aşa cuma trăit, o boală necruţătoare, care l-a învins după o lună de luptă de maximă intensitate. Am pierdut odată cu socrul un sponsor şi un sprijin important în carieră şi familie, dar şi o sursă importantă de subiecte şi sfaturi preţioase.

http://www.citynews.ro/cluj/chestiunea-zilei-15/ei-sunt-fauritorii-cincinalului-84590/

http://www.agerkult.ro/spiritul-apei/

http://studia.ro/leonida-truta-muzeul-apei/

http://www.citynews.ro/cluj/chestiunea-zilei-15/muzeul-apei-unic-in-romania-2809/

http://raducristea.com/2010/06/picatura-dataoare-de-viata/

http://sport.hotnews.ro/stiri-fotbal-8106295-scrisoare-deschisa-unui-suporter-79-ani-catre-patronul-echipei-politehnica-timisoara-marian-iancu-faceti-mare-greseala-daca-dascalul-dvs-este-acela-care-locuieste-bucuresti-intr-palat.htm


Categorii

Arhiva

Statistică

  • 26,398 accesări
Advertisements