Permisie pentru spovedanie de Paşte pentru familişti, magistraţi şi baroni penali
M-am bucurat la auzul veştii că omul de afaceri Călin Stoia, acuzat de corupţie în dosarul primarului de Cluj este liber în vinerea mare. Sărbătorile de Paşte şi Crăciun, în tradiţie creştină se celebrează în familie. Jurnalistic a ieşit bine ştirea. Am ieşit din stereotipul „s-a respins iar cererea de punere în libertate”. Am prins-o la prima mână, chiar dacă nu eram departe de miezul nopţii. Dar. Ceva a rămas nerezolvat.
Stoia invocase în faţa magistraţilor, la jhudacrea cererii de eliberare, pe lângă problemele de sănătate, dorul de familie, de copii. Doar că familistul adevărat era celălalt, cel care a rămas de sărbători tot închis, fostul primar al Clujului, Sorin Apostu. Stoia este proaspăt divorţat, iar cea care-i este alături, este doar o prietenă.. Dacă aşa este adevărat, cum spunea lumea şi insinuează procurorii, că ar fi pretins şi primit bani nemeritaţi, Apostu nu a făcut bine.
Dar a întemeiat o familie, pe care a menţinut-o, chiar dacă a mai avut rătăciri, tot după unele bârfe, cu o subalternă. Care nevastă îi este alături, de la începutul nebuniei cu arestarea, din noiembrie anul trecut. La bine şi la rău. Puteau să-l lase şi pe el acasă trei zile.
Alţi baroni locali şi vremelnici nu sunt la fel de devotaţi familiei. Prinşi de microbul succesului din afaceri, au profitat de celebritate, pentru a se dedulci cu feţe mai proaspete. Au lăsat fără remuşcări copii singuri, doar cu mama. Au crezut că bogăţia, obţinută pe căi mai mult sau mai puţin licite, le dă dreptul să dispună de oricâte femei, indiferent de diferenţa de vârstă.
Sistemul este tot imperfect. După 20 de ani în care lipsa de reacţie a autorităţilor a permis baronilor clujeni să-şi facă de cap, vin brusc procurorii şi taie în carne vie. Suspectul nu mai are voie să mişte decât în sistemul penitenciar. Este bine să se teamă mafioţii noştri, dragi cetăţeni de onoare, de cineva. Dar unde este sistemul de recuperare socială a celor rătăciţi? Într-o perioadă în care familia nu mai are susţinere în presă, ar putea fi un temei de circumstanţiere măcar pentru judecători.
În războaiele medievale existau armistiţii. De sărbători, războinicii nu luptau. Se bucurau de simbolurile tradiţionale aniversate. Se dădeau permisii pentru revederea familiei. M-aş fi bucurat să se întâmple la fel. Magistratul să găsească articole de lege, care să-i permită să-l trimită acasă şi pe fostul primar, pe durata Paştelui. De fapt, nu doar pe fostul primar, ci pe toţi cei care fiind în închisoare, au pe cineva acasă drag, care-i aşteaptă, încă.
La fel cum aş dori ca să nu mai fiu tras de mânecă zilnic pe holurile tribunalului, de bătrâni şi oameni necăjiţi, care cred că simt nedreptatea. Judecătorii au început să o împartă şi fără telefoane, dar sunt încă atenţi la grade, clase sociale sau la cazurile mediatizate. Când nu sunt ziarişti pe aproape, atitudinea unora este aceeaşi, sfidătoare şi arogantă faţă de oamenii simpli.
Se încăpăţânează să-şi susţină cauzele, chiar dacă ţi se par banale sau aberante. Tabloul subtilizat de administratorul imobilului, întârzierea întabulării terenului primit de la revoluţionari, extinderea casei vecinului fără autorizaţie, împrumutarea propriului CF de către vecini. Prinşi cu arestarea primarului, am uitat să mai privim şi către cei mărunţi, încovoiaţi de griji şi vreme..
Aş trimite la spovedanie şi deţinuţii celebri din închisori, şi pe baronii aroganţi, dar şi pe magistraţii care încă au rezerve la împărţirea dreptăţii pentru oamenii sărmani.
Dar insist în prezentarea cazurilor, în care marii oameni, baroni sau alte vipuri, omagiate şi onorate pe nedrept de comunitate cu diverse titluri fără merite reale, au fost puşi la zid, unde le era locul, de unii din magistraţi, fie ei tineri sau din garda veche.
Nu se pot trece cu vederea obligarea baronilor din topul bogaţilor, care comit abuzuri pe bandă, formaţi în vechiul regim, să respecte legalitatea. Cum ar fi un dealer de maşini celebru, obligat să pună înapoi gardul, împins cu tupeu de securist peste propritatea unui vecin.
Puterea actuală, dar şi cea viitoare, ar putea avea mari probleme, dacă va continua tradiţia afacerilor ilegale cu bani publici, din cauză că magistraţii au început să simtă gustul libertăţii, pe care noi tinerii de atunci, l-am simţit după revoluţie. Dar ar putea arăta şi un dram de credinţă în cele sfinte şi respect pentru familie, dacă vor acordainculpaţilor dreptul la masa de sărbători în familie, măcar pentru copiii nevinovaţi.
În ultimul an au cam picat tabu-urile, cauzele care nu puteau fi câştigate de reclamanţii de rând, malpraxisul, licitaţiile câştigate de firmele de casă. Imunitatea falselor vipuri, soluţiile de condamnare a potentaţilor nu mai sunt premiere. Când judecătorii vor elibera de sărbători şi familiştii, reforma justiţiei poate fi declarată şi la olandezi.
Pentru un jurnalist comod, Palatul de Justiţie este o soluţie excelentă de activitate profesională. Subiectele sunt stivuite pe etaje, trebuie doar să mergi acolo şi să te serveşti. Efort minim, eficienţă maximă pentru extragerea exclusivităţilor zilnice.
Comentarii