Planete v-aliniaţi şi la anul!- An dezastruos cu perspective iluzorii luminoase

Nu doar turiştilor de la Untold li s-au arătat fecioarele la miezul nopţii pe stadion, la volum maxim. Mi-a ieşit şi mie aproape tot ce mi-am propus-Anul care se topeşte a fost unul din cele mai grele din istoria post- revoluţionară, din aproape toate punctele de vedere.

Deci să recapitulăm.

Exclusivităţi cu ghiotura- Copiatoarele din breaslă au avut ce lucra şi fără indicarea sursei.

Adeverinţă de practică de la profesioniştii dreptului- Dintr-o eroare, paharnicul decanilor care au transmis documentul oficiosului a greşit numele.

Mi-au promis o majorare de salar- Familia propune meseria de taximetrist.

A picat guvernul- Cei care au venit nu au niciun haz, mai rău ca mutulică.

Mi-am întâlnit toţi foştii colegi- La o înmormântare. Chiar la mai multe.

Am câştigat primul proces- În familie, potrivit tradiţiei.

Am văzut zidul Berlinului în mărime naturală- Carmen a avut un accident.

Am fost avansat şef- A rămas un singur reporter în redacţia locală.

Jessie ne-a dăruit doi copii chiar de Ziua Naţională. Daisy şi Minnie nu pot să ne achite nici măcar căldura la bloc.

Clujul e favorit în finală şi cel mai probabil va deveni la anul capitală culturală europeană- Clujul va intra cel mai probabil la anul în faliment, datorită eşecului proiectelor majore cu fonduri europene, primul pe listă fiind Ic Ponor.

Grupul patriot de la Cluj oferă străinilor doar ţărână scumpă arabilă din prăpastiile cu ceapă, afânate cu MIG-uri şi detaşamente de peste Carpaţi

Odată cu sărbătorile a curs cu oferte speciale de terenuri liberalizate pentru liftele străine. Dezbaterea de înaltă ţinută academică pentru cel mai bun raport calitate- preţ a ţinut prima pagină a presei internaţionale, care a reţinut, cum era firesc, o selecţie autohtonă din Transilvania, pe care am tradus-o cu ajutorul unui dicţionar cu limbaj subliminal de pe internet.

Ca să nu rămână mai prejos, Ghiţă Funarul a stabilit primul mercurialul pentru Grădina Maicii Domnului Primordială Daco- Traco- Getă, minimum 10 milioane hectarul şi doar pentru maghiarii de profil, care cunosc limbajul de specialitate, cu consultarea procurorilor.

Noua achiziţie a grupului, ministrul cu epoleţi Mircea Duşa a atras atenţia că indiferent cine va cumpăra Ţinutul Secuiesc, provenind din cadrul Imperiului, livrarea se va face cu unităţile aviaţiei din zonă, doar după înnoirea flotei cu avioane multirol, pentru asigurarea decontaminării de aşchii de MIG-uri, care rămân impregnate în recoltă mult după însămânţare.

Dacian Cioloş, alt membru al grupului detaşat temporar în interesul serviciului la Bruxelles nu vrea în ruptul capului să vândă terenul din jurul monumentului cepei din Pericei, care consideră că îi ridică considerabil valoarea. Pământul vândut cu medalia Guiness Book nu va putea în niciun caz fi utilizat pentru însămânţări de primăvară timpurie, cu ceapă modificată genetic.

Şeful maxim al grupului de la Cluj, guvernatorul Ioan Rus a precizat la sfârşitul dezbaterii, că dacă totuşi detaşamentele vor fi refuzate de achizitori peste Carpaţi înapoi la 1918, le va asigura transportul retur la livrare, cu panţerele Merţane.

Admirator discret al liderului grupului, preşedintele Traian Băsescu a susţinut necesitatea vânzării în prima etapă, către străini, doar în condiţii egale cu cetăţenii europeni, a prăpastiilor agricole de mare dimensiune şi a zonelor limitrofe de protecţie.

Citiţi şi:

http://oradecluj.oradestiri.ro/funar-a-stabilit-pretul-corect-pentru-terenul-romanesc-legea-de-vanzare-pentru-straini-a-stabilit-un-nou-record-in-materie-de-viteza-supersonica/economie/2014/01/10/

http://oradecluj.oradestiri.ro/ministrul-mircea-dusa-i-a-amintit-generalului-focsanean-adrian-onea-ca-divizia-4-transilvania-pe-care-o-va-conduce-are-in-responsabiiltate-si-judetele-harghita-si-covasna/actualitate/2014/01/10/

http://www.realitatea.net/ungurii-vor-pamant-romanesc-rus-voi-cumparati-noi-va-cucerim-la-prostie-raspunzi-in-multe-feluri_1354799.html

http://www.bzi.ro/ce-spune-comisarul-european-dacian-ciolos-despre-intentia-ungurilor-de-a-cumpara-masiv-terenuri-in-ardeal-412492

Mândru că am sponsorizat justiţia română pentru a se reforma naibii mai repede

Am avut un an interesant, în care mi-au ieşit câteva din proiectele propuse. Unul însă, poate cel mai important pe plan personal, nu mi s-a arătat nici de această dată.

Magistratul care a judecat dosarul de grăniţuire al terenului părinţilor cu vecinul, un prosper om de afaceri care ne-a ocupat o bucată de teren fără preaviz, dealer de maşini ne-a respins acţiunea fără să intre pe fondul problemei, pe motiv că noi fraţii nu avem nicio calitate în proces. Înainte de a ne respinge acţiunea, a avut grijă să ne încaseze taxa de timbru, echivalentă cu un salar lunar. M-am ambiţionat să duc singur procesul şi am plătit singur banii, amânând cu o lună toate facturile restante, fapt deloc inspirat.

Telefoanele administratorului de bloc, al operatorilor de telefonie şi al altor furnizori de servicii s-au dublat. N-a fost simplu să explic cunoştinţelor de ce nu pot apela pe nimeni la telefon, iar fetelor de ce nu pot plăti nimic şi le cer tot lor bani pentru chestiuni minore curente în casă.

Am depăşit repede senzaţi de ură şi nevoia de răzbunare, după pronunţare, care te poate expune la fapte penale, de genul incendieri sau sabotaje. În fond o fi având şi magistratul acela acoperire legală, chiar dacă am admite ideea că i-ar fi mai simpatic vecinul meu decât reclamantul. Nu este judecătorul de vină că fraţii mai au încă dileme în gestionarea moştenirii părinţilor. Deşi spun unii avocaţi, că alţi judecători admit calitatea procesuală c copiilor în dosare similare.

Lucrez toată ziulica în Palatul de Justiţie, de unde îmi aleg subiectele de presă. Deci cum ar veni, trăiesc şi mă hrănesc de pe marginea dosarelor întocmite de funcţionari din acest aşezământ. Nu merită sistemul judiciar, aşa nereformat total cum este în prezent, să fie susţinut şi de mine, pentru a arăta astfel recunoştinţa faţă de activitatea judecătorilor, a procurorilor şi grefierilor?

La fel de bine materialul acesta putea începe cu şablonul “justiţia a mai făcut-o odată de oaie”. Cum să mai crezi în imparţialitate şi reformare, când te fură pe faţă, spunând că nu ai dreptul să-ţi moşteneşti părinţii. Adică să te dezmoştenească, în favoarea unui potentat local. Am optat totuşi pentru cealaltă construcţie.

Am să ţin minte multă vreme reproşul avocatei Ana Diculescu Şova, adresat preoţilor la procesul pentru pădurile Bucovinei. “Nu ai bani, nu te judeci!” Simplu. E un serviciu scump şi am înţeles că egalitatea nu este pentru căţei. Justiţia română nu este de nasul meu. Poate doar, cel mult, ca observator extern.

Pentru ce aşteptam un psiholog sub bradul de Crăciun

Psihologul meu, pe care-l aştept de ceva vreme, trebuia să-mi ofere câteva explicaţii. În afară de un motiv plauzibilă pentru faptul că mă ambiţionez şi acum, după 22 de ani, să lucrez într-un domeniu fără satisfacţii materiale, aveam nevoie de tratamente intensive fără bisturiu, pentru a accepta întârzierea câtorva schimbări brutale în mentalitatea românilor.

Bunăoară nu înţeleg de ce revoluţionarii se încăpăţânează să mai aştepte bani şi nu schimbare de atitudine la emanat, că instrumentiştii din Filarmonică nu suportă aparatele de fotografiat, că premierul nu mai suporta ideea de floare de crin la Cotroceni,  că un clujean a ratat la mustaţă TVR, cu care ne construiam şi noi autostrada prin Transilvania de nord şi ne puneam primarul pe post de crin, că oamenii mai speră inutil dreptate în justiţie fără bani, că pluripartidismul înseamnă mai multă corupţie şi că libertatea de mişcare în UE e condiţionată de malluri şi importuri de alimente.

Că ceea ce colindăm noi iarna nu este autorizat de un consiliu ,mondial, că procesele între rude sunt un rău necesar şi firesc întipărit în genă, indiferent de ţările în care s-au refugiat, că atunci când îţi revin preocupările din tinereţe, respectiv muzica corală, este vreun semn rău care prevesteşte blazarea, că de ce primarul e hăis şi judeţul cea. Şi la ce mai foloseşte legitimaţia de presă, dacă toată lumea spune să te duci la culcare, dacă există sute de publicaţii, în loc de una bună?

Psihologul acela, mai ales dacă dă explicaţii fără taxă de timbru este aşteptat non stop. Deşi mi-e teamă că singura explicaţie rezonabilă va fi că până nu vine FMI şi nu căpătăm un nou raport nefavorabil MCV pe justiţie nu se pot face declaraţii pe această temă. Asta dacă scapă fără să fie taxat şi el, că i-au descoperit şi lui finanţiştii nişte evaziuni şi trebuie să dea şi el înapoi la stat banii pentru consultaţii.

http://www.youtube.com/watch?v=E2tmKyvQ4hg

Sărut sfrijit contra MIG în bulion

Ca să nu mai sară cârcotaşii că nu-şi vorbesc, liderii USL şi-au împărţit frăţeşte distracţiile de sfârşit de săptămână. Unul s-a dus cu amicii pentru un moment intim la monumentul UNESCO, gălbejit, din Valea Jiului, celălalt cu prietena la un viitor astfel de patrimoniu, într-un cartier oriental clujean.

Totul ar fi mers ca uns, dacă nu-şi băgau drăcuşorii de la Alburnus Major codiţa. Aceştia au mai găsit pe terenurile naţionalizate de sub pista nouă a aeroportului nişte pătlăgele care au supravieţuit îngheţului timpuriu din coaliţie, pe care le-au pregătit pentru masa de după a premierului.

Pentru că avionul lui Crin a fost parcat la salonul VIP, în partea opusă parcării pentru spectatorii mitingului aviatic, protestatarii l-au confundat pe viitorul preşedinte cu premierul şi au demarat procedurile obişnuite de două luni, de la sfârşit de săptămână, cu blocarea circulaţiei.

Problema a fost rezolvată de armată, sosită să stingă o nouă revoluţie, de data aceasta cu metode stilizate, precum intonarea imnului naţional de către fanfară. Protestatarii sunt totuşi mai finuţi decât suporterii de pe stadion şi au luat o scurtă pauză.

O nouă scandare a expropriaţilor, împotriva proiectului RMGC a fost stins doar cu intervenţia avionului Airbus, pregătit de decolarea printre MIG-uri, dar efectul a fost de întrerupere a discursului vicepremierului Dragnea, chiar când locţiitorul lui Victoraş anunţa data la care va deconta masa şi dansul pentru pista de lung parcurs, inaugurată deocamdată parţial pe datorie.

Abia după ce MIG-urile au părăsit câmpul de luptă aparent victorioase, preşedintele din mânecă a dezvăluit motivul pentru care nu merge pe datorie la petrecerile cu roşii de munte de la bloc.

Cu protestul RMGC în concediu, prin programul Litoralul pentru toţi din Balcani

Septembrie e optim pt concedii în străinătate, de exemplu pe litoralul croat, doar ca drumul e o aventură, dacă nu iei în consideraţie faptul că majoritatea tovarăşilor de drum sunt români, care revin pe tărâmul făgăduinţei.

Am încercat să mă lipesc de o coloană de italieni, care au tuns-o organizat, când cu reducerea TVA la pâine, dar m-au ginit că fac poze fără autorizaţie într-o parcare abuzată în grup şi m-au exilat pe o stâncă sărată de peste lac, să sap un tunel după luminiţă.

Am zis să nu se scandalizeze fiică-mea că am lăsat-o să lupte singură acasă cu guvernul şi canadienii pt bijuteriile din aur şi am luat o doză de cianură la tunel, să protestez şi eu ca tot românul, în faţa oglinzii dimineaţa. Sper că nu am luat tricoul invers.

Tot protestând am adormit năpădit de buruieni şi gânduri. Se făcea că descoperisem un firicel de apă, parcă eram într-un tunel care dădea direct în vamă, într-un lac de cianură. Avea un gust tare sărat otrava aceea. S-a terminat rezerva de bere, cu ce mai stingem arsura din stomac?

Oare ne ajută vreun jurist? Furtul de fructe din proprietatea privată, fie ele şi exotice, în scop didactic ori marketing, din noile ţări membre, se pedepseşte identic cu producerea de alcool ilegal? Ştie cineva cât din prima tură de tărie se aruncă la a doua fierbere? A mai făcut cineva pălincă din smochine? Că aici stau pe marginea drumului, ca şi corcoduşele la noi, de nu le bagă în seamă nici boschetarii. A strigat unul după noi, că dacă nu avem un cazan să-i împrumutăm şi lui o noapte. Şi nu are alte fructe să le distileze, pe toată uscăciunea de aici, decât măsline, şi alea sunt aşa de amare, că a trebuit să bem toată ţuica şi berea de acasă, să-mi iasă gustul de acreală, de am zis că e cianură curată. Când e sezonul măslinelor? Ducem şi noi acasă un borcan până la sfârşitul săptămânii? Că scumpi mai sunt ţăranii ăştia din ţara de piatră.

Mi-a spus fiică-mea că păţesc dacă îi iau maşina. A avut dreptate. Am trezit în zori tot cartierul cu alarma, declanşată probabil de la bateria consumată, după o noapte întreagă cu luminile aprinse. La ce bun maşinile germane, care nu te avertizează asupra pericolului? Loganul meu nu ar fi permis niciodată o asemenea tâmpenie. Din păcate, promisiunile asiguratorului că maşina va fi cosmetizată în timp util, după ce a fost şifonată de un agent PPProtect şi un taximetru, care începuseră tatonările încă înainte de scandalurile din Janis, nu au fost respectate. Oare un avocat bun ar putea scoate nişte daune morale de la asigurator pe tema asta?

Oare se pricepe cineva la pălincă? Din chestia asta se face tequila? Cât or fi costând florile astea de cactus pe piaţa neagră? Smochinele sunt banale aici, sunt ca merele lui Beniuc, florile astea par unicat. E un copac cât casa, doar că înţeapă de numa. Încă nu am terminat de scos ţepii din degete, după şedinţa foto.

RIP. Mănânc şi plâng, mănânc. Simt ceva între Labiş şi Vişinescu. Oroare pentru uciderea unui mare număr de suflete şi satisfacţia înşelării senzaţiei de foame. Mai că am uitat că am împins Golful cu bateria descărcată pe tot litoralul şi am alergat mai bine de 5 km pe caniculă, printre cactuşi şi măslini, după o sticlă de vin alb, să respectăm reţeta şi ritualul de sacrificare locale.

Am vrut sa protestez hotarat si am incercat sa deturnez un convoi de barje, cu alaiul prezidential. A iesit unul cu chelie pe punte si mi-a sugerat sa aman pasnic protestul, ca astazi tricoul verde nu e prea cautat nici de partizanii cianurii si ca oricum el a devenit neutru in chestia aurului.

Planul era urmatorul. Mă furişam sub cascadă, la ora închiderii, când vigilenţa paznicilor era diminuată. Agitam tricoul cu cianură, iar turiştii oripilaţi anunţau SMURD-ul. Veneau rapid televiziunile şi până să acţioneze trupele speciale, gata protestul live. Ce stat european? Ce supremaţie a legii? Deşi panourile privind interzicerea scăldatului erau la vedere în tot parcul natural, cascada era invadată din toate părţile de turişti. O belgiancă drăguţă mi-a spus că dacă nu reuşesc să rezist singur prin puhoiul de lume, mă ajută să-mi fac o poză pentru memorii. S-a mai dus o tentativă de protest pe apa sâmbetei.

Am mai făcut-o odată de oaie, degeaba, nu sunt făcut pt proteste. Am ochit un loc promiţător, cu vad şi m-am postat cu tricoul îmbibat de mesaje cu cianură. A venit la mine o tanti cu halat, cizme şi furtun şi mi-a spus că dacă nu mai am bani de bere, să încerc dimineaţa. Că după ce îşi epuizează stocurile, pescarii pleacă să lucreze, că şi eu aş face mai bine să caut un loc de muncă. Şi eu care credeam că e intrarea în cimitir, tocmai eram gata să mă stabilesc aici, un oraş care-şi apreciază locuitorii, chiar dacă nu au realizat nimic. Măcar după ce mor, îi afişează în centrul oraşului, în cel mai circulat loc, la intrarea în piaţa de peşte.

Au protestat in tacere luni si victimele accidentului din Muntenegru.

M-a intrebat vamesul, ca de ce sunt trist ca am ajuns acasa? Ca am ratat protestele? Ca am luat tricoul pe dos? I-am raspuns ca nici vorba, inteleg durerile romanilor pt Ionut, cianura, eutanasiere si (ne)calificare la Mondiale, dar eu am probleme mai serioase. Am fost obligat de catre sponsor sa ocolesc sudul tarii, in drumul spre casa, prin Ungaria.

Cum să alegi între subteranele franciscanilor şi Misi Bacsi

Pentru un jurnalist comod, Palatul de Justiţie este o soluţie excelentă de activitate profesională. Subiectele sunt stivuite pe etaje, trebuie doar să mergi acolo şi să te serveşti. Efort minim, eficienţă maximă pentru extragerea exclusivităţilor zilnice.

Chiar dacă inventivitatea infractorilor nu conteneşte să te uimească, simţi câteodată nevoia să revii la vechile obsesii, muzica şi sportul, să evadezi din Palat. Ce te faci însă dacă principalele evenimente ale zilei şi preocupările mai vechi se suprapun?

O păţesc rar, dar se întâmplă. Mai multe evenimente importante s-au suprapus miercuri, în această zi de sfârşit de mai 2013. Mihai Guttman, primul director al Liceului de Muzică urma să fie condus pe ultimul drum. La aceeaşi oră cu procesiunea religioasă, arheologii ne introduceau în subteranele Mănăstirii Franciscane.

Vânez subiectul tuneluri subterane de mai mulţi ani, de când am aflat tardiv, că ai mei colegi de clasă intrau nestingheriţi prin subteranele clădirii în anii 70, când frecventam liceul. Acum subiectul este tabu, iar persoane responsabile se uită la tine cu seninătate şi îţi spun că delirezi, dacă aminteşti de tuneluri.

Curiozitatea pentru această mănăstire este una particulară. Aici mi-am petrecut o bună parte din tinereţe, în calitate de elev al Liceului de Muzică. Acelaşi liceu în care Mihai Guttman mi-a fost dirijor al orchestrei. Dirijorul şi pedagogul care ne-a părăsit pentru totdeauna, la vârsta de 86 de ani. Un simbol pentru liceul vocaţional clujean, alături de celălalt director care mi-a marcat adolescenţa, Leontin Chişu.

Parcă cineva le-a pus intenţionat împreună. În aceeaşi zi, la aceeaşi oră. Ca un făcut, la Tribunal erau şi alte evenimente tari. Falimentul echipei Universitatea şi procesul Number One păleau totuşi pentru mine. Nu mă întrebaţi ce eforturi am făcut ca să intru şi în tunelurile franciscanilor, atât cât sunt în acest moment accesibile, dar şi la Casa Universitarilor, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe dascălul sever, a cărui privire aspră încă o simt aţintită asupra mea.

Înalta Curte aprinde luminiţa din tunel stinsă de minerii din fotbal

Judecătorii care l-au trimis după gratii pe Gigi Becali au ignorat o gravă problemă socială pe care decizia lor o vor produce şi nu discutăm de familia sa, unde cea mai mare durere va fi sechestrul asupra bunurilor. Cea mai aspră dilemă creată de magistraţi va fi locul de muncă al ziariştilor de casă, cei care au intoxicat opinia publică în ultimii ani, cu modelul de succes al analfabeţilor infractori ajunşi la putere.

Aceşti fanatici fotbalişti, deghizaţi în condeieri se vor vedea fără obiectul muncii, iar dacă magistraţii nu vor reveni cu precizări, pentru a le permite accesul liber în clubul din Rahova, inaugurat de Năstase, pentru a sorbi fiecare gest înălţător al profetului arestat, vom avea un nou val de proteste.

În ultimii ani nu mai puteai vedea un jurnal de ştiri fără acest personaj grotesc, promovat insistent sub pretextul audienţei, în fapt pentru bani. Un proces moral complet al lui Becali ar trebui să includă şi pe diriguitorii din presă care i-au creat derbedeului aura de luptător.

Pentru jurnaliştii clujeni, contactul cu Becali a fost un şoc. Când a venit la Curtea de Apel din Cluj pentru a încerca să-şi recupereze valiza cu bani cu care a încercat să-i cumpere pe clujeni, a invitat toţi jurnaliştii la masă la hotelul de cinci stele. Nu înţelegea de ce jurnaliştii clujeni nu l-au urmat cu zel, cum era obişnuit acasă.

Condamnarea lui Miron Cosma a fost un prim pas către revenirea la normalitate în această ţară condusă de foştii securişti, deghizaţi în oameni de afaceri şi politicieni, până la cel mai înalt for de decizie. Pasul următor a fost condamnarea lui Adrian Năstase. Dacă Gigi Becali nu ar fi fost condamnat, primii paşi erau inutili.

Problemele create de derbedeii care îşi fac de cap în această ţară nu s-au terminat. Procurorii DNA au început să le strice combinaţiile şi tribunalele s-au umplut de poliţişti amestecaţi în zona afacerilor. Doar procesele aflate pe rol la Curtea de Apel Cluj arată cât este de întins cancerul corupţiei. Dar în momentul în care golanii pe care toţi îi intuiau că nu se supun legilor româneşti şi călătoresc când doresc în alte continente, spre o viaţă dublă luxoasă, pe care şi-au creat-o cu bani furaţi din bugetul de stat, sfidează în continuare instanţele de judecată erau un semnal descurajator nu doar pentru simplii cetăţeni, dar şi pentru magistraţii oneşti.

Condamnarea dispusă luni de magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a venit ca un semnal necesar, pentru cei care au în sânge acest mod de viaţă, al corupţiei. Aşa nu mai merge. Cu toată protecţia oferită de politicieni. Dar şi pentru magistraţii din teritoriu, care pot să judece corect procesele pentru care au fost investiţi cu încredere şi speranţă de oamenii simpli, cei care mai cred în dreptate.

Triplă ucidere în cotutelă cu binecuvântare de sus

Condamnarea şoferului Mihai Răzvan Muzuran, cel care le-a stricat oamenilor de afaceri din poliţie revelionul trecut, pentru un accident mortal produs în localitatea clujeană Floreşti a produs o vie emoţie în rândul purtătorilor de epoleţi. Îşi pot vedea liniştiţi de treburile private. Vinovatul pentru cheful stricat în noaptea cea mai lungă a fost pedepsit.

Cele trei victime ucise în accidentul care a deschis seria neagră din noul an au fos răzbunate. Vinovatul de numai 20 de ani va ispăşi în închisoare pedeapsa de 6 ani şi jumătate. Iar amicul său care l-a ajutat să fugă de la locul faptei şi să se adihnească la o pensiune, până la consumarea urmelor de alcool din sânge a fost şi el condamnat la pedeapsa de 2 ani cu executare.

Ce contează mai puţin pentru aceşti domni poliţişti, este faptul că soţia şi copilul şoferului vinovat vor aştepta pe la uşa penitenciarului, să fure cîte o privire copilului mai mare din celulă.

Ce nu mai contează pentru aceşti domni, este sentinţa nouă dată săptămâna trecută, pentru acelaşi Muzuran şi tovarăşul său. O pedeapsă de un an cu suspendare condiţionată, pentru că a condus fără permis în octombrie 2010, respectiv pentru complicitate la conducere fără permis.

Deşi avea acest dosar pe rol, al conducerii fără drept, Muzuran a primit între timp permisul de conducere şi a putut comite accidentul tragic în decembrie 2012. Incidentul în care tânărul de 18 ani, alături de amicul său de pahar, şi nebunii, Ioan Cosmin Pop, acelaşi cu care s-a aflat şi în noaptea de pomină de revelion a fost catalogat ca unul minor.

Dosarul a zăcut timp de 2 ani în fişetele poliţiei şi ale Parchetului, când se putea soluţiona în câteva săptămâni. Poliţiştii şi procurorii sunt doctori în explicaţii, de genul supraaglomerarea cu dosare cu fapte penale. comise pe drumurile publice.

Este oare normal ca domnii poliţişti să fie linştiţi că s-a făcut dreptate? Este oare doar acest copil Muzuran vinovat pentru producerea accidentului? Sistemul nostru corupt, nepăsător, birocrat, inert nu are nicio vină în producerea acestui eveniment?

Dacă aceşti afacerişti veroşi care conduc poliţia pot dormi liniştiţi, convinşi că şi-ar făcut treaba din cele 8 ore plătiţi din bani publici oficial, atunci înseamnă că noi ar trebui să fim extrem de atenţi când trecem strada, pentru că este posibil ca să fim la fiecare pas victimele aceluiaşi sistem, care tratează cu uşurinţă evenimente extrem de grave, ale conducerii în repetate rânduri fără permis, sau sub influenţa alcoolului. Iar infractorii să circule liber, cu dosarele în aşteptare în fişetele asigurate, până la termenul de prescriere.

Iepuraşul recuperator

Istovit de atâta muncă, imediat după slujba de înviere, iepuraşul şi-a luat liber şi a plecat la contabilă, să rezolve cu actele. A urmat indicaţiile preţioase ale ursului şi a recurs intensiv la autofinanţare. Dacă calculele sale sunt corecte, va reuşi şi de această dată să păcălească insolvenţa, pe care i-o doreşte de ani buni vulpea finanţistă.

Ca să rezolve cererile din scrisorile copiilor greilor din multinaţionale, precum americanii de la Bechtel, ruşii de la Mechel, canadienii de la Gold Corporation sau directorii pe viaţă de la Regia de Termoficare, iepuraşul i-a taxat de ouăle de ciocolată pe copiii sindicaliştilor. Le-a tăiat părinţilor toate salariile compensatorii, chiar şi pe cele încasate deja, prin decizii irevocabile ale instanţelor. Experienţa dură după falimentul Nokia, când a cedat şi a dat salarii compensatorii nu mai poate fi repetată. S-a salvat în extremis de la încetare de plăţi.

Concret, a obţinut daune morale de la sindicalistul exmatriculat Ioan Vilt, pentru curajul de a fi organizat un protest, reuşind să obţină pentru fondul de solidaritate şi premiere al directorilor de la Termoficare, atinşi la imaginea de apărători ai caloriferelor centralizate pe bază de gigacalorie încă subvenţionată, o mare parte din ouăle oferite în anii trecuţi.

A reuşit să tragă de la fiecare şofer de pe centura Clujului, denumită impropriu Autostrada Transilvania, câte un ou la fiecare km, pentru a putea achita şi de Paşte taxa de mentenanţă în funcţie a şefimii de la Bechtel, să poată duce în linişte litigiile de la tribunal şi negocierea pentru o şedere cât mai plăcută în România, în aşteptarea scutului autoprotector.

Ca să nu se plângă ruşii de discriminare geostrategică, toţi şomerii de la combinatul de sârmă au fost trimişi să taie câte o bucată din laminorul dezafectat, pentru a-şi procura singuri fondul de salarii compensatorii.

Pentru a nu fi acuzat că a devenit haiduc pe invers, că ia doar de la săraci pentru bogătaşi, iepuraşul a amânat pentru un termen neprecizat, o decizie definitivă în demararea activităţii canadienilor, pentru amenajarea ecologică a lacului de cianură din Apuseni.

Citiţi şi

http://oradecluj.oradestiri.ro/directorii-regiei-de-termoficare-din-cluj-au-castigat-procesul-pentru-daune-de-imagine-cu-fostul-lider-sindical-ioan-vilt/exclusiv/2013/05/08/

Coabitare pascală apăsătoare sub Feleac

Liniştea de care nu au avut parte Iliescu şi Funar în perioadele lor de glorie, a fost adusă de Paşte la Cluj, de către iepuraşul intercultural european. În timp ce poliţiştii sărbătoreau ziua internaţională a muncii cu ciomegele încinse pe spatele proletarilor uniţi din alte ţări, românii noştri aşteptau să explodeze mămăliga în pădurea Făget, lângă mititei şi bere, neîncrezători că vreodată carmangeria din Someşeni s-ar putea închide.

Modelul coabitării de la Neptun a fost împrumutat şi la Cluj. Primarul Emil Boc şi preşedintele Consiliului Judeţean Horea Uioreanu se vor lua de braţ şi vor merge la Curtea de Apel, unde vor susţine simularea pentru achitarea taxei de infringement, pentru parfumul emanat la Pata Rât.

Nu doar la vârful politicii s-a ajuns la pace. Medicii de la urgenţă au pactizat cu bolnavii, plecând liniştiţi împreună la spitalele private, după epuizarea rezervelor strategice de ser antitetanos, până la reluarea producţiei la Cantacuzino.

Pacea a domnit fără bâte şi la tradiţionala executare silită de primăvară a pescarului şef Cornel Revnic, jandarmii plecând la braţ cu acesta de pe lacurile muncitoreşti de la Ciurila, pe autostrada Transilvania.

Armonia a fost instaurată şi la instanţele de judecată mureşene, unde magistraţii au prelungit până după sărbători, armistiţiul cu corupţii gunoaielor Clujului.

Walter s-a împăcat cu lichidatorul Ţiril şi promite că va renaşte cu U Cluj după faliment, ca pasărea Phoenix din cenuşă.

Ruşii s-au împăcat cu muncitorii de la Remat, care aşteaptă repornirea activităţii la Combinatul de la Câmpia Turzii, unde tirurile aşteaptă flămânde fierul vechi din laminorul nou.

Ucu s-a împăcat cu baronii din sud, convenind ca după preluarea voevodatului autostrăzii Transilvania să nu se mai amestece la viitoarea suspendare.

Doar preoţii habotnici ortodocşi au refuzat să bată palma cu primarul neoprotestant, ameninţând că imediat după ce vor reveni de la udat, vor trece la acţiuni radicale, pentru mutarea de pe traseul autostrăzii, a crematoriului uman intercultural.

Îndărătnici s-au arătat şi acţionarii de la Polus, care luptă pe viaţă şi pe moarte pentru o păşune amărâtă de numai câteva sute de hectare, care străjuieşte ruinele CUG, mândria industriei comuniste clujene.

Pastorală afumată în crematoriu uman de elite

Mai marii bisericii clujene au lipsit de la prima conferinţă a elitelor locale, cu câteva zile înainte de sărbătorile de Paşte, dintr-o omisiune a organizatorilor, un grup de tineri sătui de politicienii puşi pe căpătuială.

Pentru că cei prezenţi au fost în marea lor majoritate literaţi, discuţiile au alunecat inevitabil spre scandalul de la revista literară Tribuna, unde poliţia a fost rugată să medieze o dezbatere semantică pe teme de management.

Dacă preoţii ar fi fost şi ei invitaţi, se vorbea probabil doar despre crematoriul uman şi despre retrocedările de biserici maghiare.

În mod similar, dacă organizatorii ar fi fost curioşi să aducă şi nişte jurişti, nu puteam ocoli subiectul Daniel Morar, procuror sau judecător.

Cum dacă erau chemaţi sportivii, era exclus să nu discutăm despre licenţierea clubului U, sau afacerile lui Arpi cu terenurile de stat.

Dacă organizatorii ar fi chemat nişte artişti, alţii decât interpreţii de manele, aflam neapărat că dirijorul elveţian al Filarmonicii a fost trimis de o secretară indiscretă, să cânte prin alte zone geostrategice ale lumii, iar că la Operă se cântă o premieră de Wagner de 16 ani.

Au fost inspiraţi băieţii că nu i-au adus pe politruci, că sigur aflam că numirea lui Ucu în postul de guvernator, pregătită încă din anii 70 este în grafic şi că mai mult ca sigur, Crin este sau nu candidatul ideal al stângii pentru Cotroceni.

Dacă aveau curiozitatea să aducă vreun afacerist, nu scăpam fără un top al insolvenţelor benefice, cu Mechel în pole position, iar dacă nu scăpam de sindicalişti, aflam calendarul protestelor pe următorii 4 ani.

Sau dacă doamne fereşte aduceau păreriştii, aflam lucrurile neştiute despre oculta mondială şi coabitarea de la Bucureşti, Cluj şi Vatican.

Până la urmă decizia organizatorilor a fost una bine gândită, nu ne-am obosit prea tare, că tot era post şi ne gândeam la prăjirea mielului. Prelaţii au avut ocazia să vorbească despre crematoriu şi retrocedări în scrisorile pastorale. Despre celelalte zone ale capitalei culturale europene se vorbeşte oricum fără oprire, şi mai mult, fără noimă.

Susţinere unanimă de pe şantierul Autostrăzii Transilvania pentru continuitate în Voevodatul lui Gelu

Aripa nevestelor şi amantelor de poliţişti cu limuzină germană şi vilă la oraş, din Asociaţia Femeilor de Afaceri din nordul Ardealului salută cu mândrie revenirea şi realegerea lui Ucu în fruntea regiunii care a emanat Manifestul de la Cluj, primul document de o semnificaţie istorică pentru partid şi stat.

Membrii asociaţiei înţeleg să sprijine cea mai bună candidatură care poate oferi garanţii de pe traseul Autostrăzii Transilvania, pregătită încă de la Congresul al XIV-lea al PCR.

Ne angajăm să milităm neabătute pentru continuarea procesul de democratizare a regiunii, astfel încât la alegerile viitoare pentru Voevodatul Crişana să putem vota cu toate colegele din organele locale şi centrale de conducere în unanimitate, din propria limuzină.

Este o nouă dovadă a abnegaţiei de care dau dovadă ardelenii şi partenerele de viaţă, a continuităţii de pe teritoriul euroregiunii şi a pregătirii speciale de care au beneficiat conducătorii Centrului Universitar Cluj, cu pregătire tehnică multilaterală, din cele mai grele timpuri ale anilor 70.

Superstiţia cu demiterea demnitarilor turişti în justiţia clujeană prăfuită trebuie să înceteze

Grupul magistraţilor care s-au resemnat cu coabitarea (dintre judecători şi procurorii care îi conduc), îl invită pe noul ministru, procurorul Robert Cazanciuc, să ignore superstiţiile, privind efectul nociv al Palatului de Justiţie din Cluj, asupra miniştrilor bucureşteni şi să vină în vizită oficială de lucru, să vadă cum se desfăşoară reforma printre buldozere şi munţi de praf.

Judecătorii îi cer lui Robert Cazanciuc să considere o coincidenţă faptul că atât senatorul  Rodica Stănoiu, cât şi avocatul Tudor Chiuariu şi-au pierdut fotoliile de ministru, în timpul deplasărilor la Cluj, magistratul Alina Ghica a fost votată pentru excludere din CSM, după o petrecere cu judecătorii clujeni pe ascuns, iar judecătorul Mona Pivniceru a plecat din fotoliul ministerial, după o vizită discretă la bilanţul procurorilor clujeni.

Frica de superstiţie a ajuns la vârful Curţii de Apel, ziariştii fiind ţinuţi la distanţă, în ultimii ani, de orice demnitar cu funcţie în justiţie, chiar şi de la bilanţurile anuale.

Clujenii îi mai indică lui Cazanciuc, în cazul în care va sparge gheaţa şi va veni totuşi în oraşul de pe Someş, să nu vină pe furiş, ca să nu păţească precum Mona Pivniceru, care a fost scoasă prin dos de procurorii de la Curtea de Apel, pe scara de servici destinată evacuării puşcăriaşilor, de teama întâlnirii cu ziariştii, plină de praful din subteranele construcţiei, înaintea festinului culinar de la restaurantul de 5 stele Opera Plaza.

Activitatea în micul Palat de Justiţie, devenit impropriu pentru afacerile numeroase ale samsarilor imobiliari ajunse pe masa judecătorilor, moştenit de la Statul Maghiar, se desfăşoară cu greutate, aripa estică fiind în şantier de câteva luni. Praful ridicat de muncitorii care trag cot la cot cu magistraţii şi procurorii, la îndeplinirea planului reformei, circulă nestingherit printre justiţiabili, grefieri şi avocaţi, care se înghesuie în câte 2-3 schimburi, în săli improprii procesului de justiţie.

BRD sancţionată irevocabil de Consiliul Concurenţei cu 5 milioane euro

BUCUREŞTI. Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au respins joi recursul BRD Groupe Societe Generale, validând amenda aspră a Consiliului Concurenţei, administrată băncii comerciale franceze, pentru interzicerea unui control inopinat în urmă cu mai bine de 4 ani.

Inspectorii Consiliului Concurenţei au amendat la sfârşitul anului 2008 BRD, pentru interzicerea controlului, demarat la un grup de 10 bănci comerciale, în contextul creşterii dobânzilor la credite.

Motivarea respingerii acţiunii de fond, de la Curtea de Apel Bucureşti, relatată de România liberă, face referire la o înţelegere dintre cele 10 instituţii bancare controlate.

“Demersul Consiliului Concurenţei a avut ca motiv “comportamentul adoptat de unele bănci româneşti pe piaţă care, conform declaraţiilor Guvernatorului BNR, a condus la creşterea dobânzii la creditele aflate în derulare şi transferarea artificială a pierderilor generate de speculaţiile valutare asupra clienţilor, întrucât în funcţie de dobânda ROBOR sunt indexate o parte din creditele în lei acordate de băncile comerciale clienţilor”. La acestea s-au adăugat şi numeroase petiţii ale consumatorilor, a explicat în faţa judecătorilor reprezentantul Consiliului Concurenţei.

„Or – arată consilierul – reclamanta făcea parte din grupul celor 10 bănci care stabileau indicele ROBOR, iar BNR anunţase interceptarea unui email al unui trezorier al unei bănci pentru creşterea acestui indice”, a susţinut reprezentantul Consiliului în procesul de la Curtea de Apel Bucureşti”.

Reprezentanţii BRD au susţinut că inspectorii Consiliului Concurenţei nu aveau dreptul să le calce pragul.

“Avocaţii băncii au arătat însă că ordinul a fost emis de Consiliul Concurenţei cu depăşirea competenţei, întrucât ROBOR este un indice al pieţe monetare, ipoteză în care Legea nr. 21/1996 – care dă dreptul Consiliului să facă investigaţii, nu ar fi aplicabilă. Totuşi, Curtea de Apel Bucureşti susţine, în motivarea consultată de RL, că legea nu conferă BNR atribuţii de reglementare a concurenţei în domeniul pieţei monetare şi pieţei titlurilor de valoare, ci de stabilire a politicii. ”

Este adevărat că algoritmul strict tehnic de stabilire a indicelui ROBOR nu poate fi modificat, însă este la fel de adevărat că fiecare participant la  procedura de fixing are o conduită care poate influenţa variabilele folosite de algoritm. Cu atât mai mult o activitate concertată a acestora este de natură a influenţa modul de stabilire a indicelui ROBOR. Or, scopul declanşării investigaţiei este tocmai de a se stabili o eventuală conduită nelegală a participanţilor la fixing”, arată judecătorii Curţii de Apel Bucureşti”.

Miracol înainte de Paşte. Supravieţuitori la reconstituirea accidentului mortal cu poliţişti

Celebrul banc cu numărul poliţiştilor decedaţi într-un accident rutier ar trebui modificat, după ce un complet de magistraţi clujeni a schimbat prima soluţie a colegilor şi a dat câştig de cauză agenţilor de la Serviciul de Circulaţie Rutieră.

Disperaţi că trebuie să imprime cuvântul ruşinos poliţie pe maşini în limba maghiară, conducerea IPJ Cluj a sărit ca arsă şi a dat dispoziţie juriştilor să amendeze judecătorii de la Curtea de Apel, oriunde îi zăresc. Pe când UDMR se făcea că guvernează neîntrerupt şi în codrii din România, judecătorii nu s-au lăsat intimidaţi şi au trimis agenţii la vopsitorie şi la un centru de traduceri.

Profitând de faptul că tăietorii de dincolo de păduri au ajuns în opoziţie cu drujbele tocite, şefii din poliţie au prins  curaj şi au scos din nou facturierul la magistraţi. Imprevizibil de independenţi, judecătorii au găsit de această dată acoperire juridică şi au stabilit că sesizarea olandezilor, care nu înţeleg decât maghiara în pădurile din Ardeal, nu constituie discriminare şi au anulat avertismentul lui tov preş Asztalos Csaba Ferenc de la CNCD.

Nici n-ar fi un capăt de lume, dacă agenţii timoraţi încă de la revoluţie la vederea străinilor, nu ar fi cedat la avansurile florăreselor olandeze şi nu le-ar fi permis să instaleze pe sediul poliţiei din comuna clujeană Săvădisla, o ditamai tablă cu traducerea corectă a renumelui instituţiei.

Rămâne de văzut în cât timp agenţii speciali ai fostului primar Gyuri Funar vor efectua jocuri de tir cu arcul, din goana calului spre cabana din munţi, asupra plăcuţei cu pricina, pentru retrocedare la adevăratul proprietar olandez, pe motiv de apropiere deosebit de periculoasă, de intrarea în capitala Ardealului, pentru restabilirea adevărului istoric, privind proporţia între majoritate şi minoritate.

Lămuriţi-vă şi cu

http://oradecluj.oradestiri.ro/politia-clujeana-a-castigat-procesul-cu-consiliul-national-de-combatere-a-discriminarii-privind-lipsa-documentelor-bilingve-de-la-savadisla/exclusiv/2013/04/11/

Bac profesional pentru informatori

Grupul vânătorilor de ghiuluri din Ministerul de Interne susţine accesul fără studii la bacalaureatul profesional, în vederea creşterii nivelului de înţelegere a reformei din justiţie, pentru corpul profesional al informatorilor din toate mediile sociale.

Potrivit expunerii de motive dintr-un proiect de strângere de semnături pe internet, o parte din informatorii poliţiei a fost preluată fără examen, iar rezultatele se văd în ultima vreme în boxele sălilor de judecată, înţesate de poliţişti.

Insuficient pregătiţi pentru schimbarea din 1989, aurarii denunţători confundă procurorii cu judecătorii, poliţiştii coordonatori cu clienţii şi dezbaterea juridică cu staborul. Se amestecă fără noimă în declaraţii, aspecte din viaţa privată, cea profesională, cămătăria fără acte, punând în situaţie delicată poliţiştii din reţeaua de recuperat maşini furate şi pe martorii la scenele teatrale, regizate prost din instanţă.

Pentru a nu crea confuzie în rândul publicului şi pentru a nu descuraja cetăţenii oneşti, să furnizeze informaţii esenţiale pentru bunul mers al turnătoriilor, vânătorii sprijină propunerea promovării în acest an a candidaţilor la bacalaureatul profesional, indiferent de numărul claselor, mergând până la lipsa totală a  studiilor, doar pe baza rezultatelor concrete din misiunile reuşite.

Scăderea reciprocă a încrederii între informatori, poliţişti, procurori şi judecători va duce inevitabil la scăparea fenomenului cămătăriei din mână, cu repercursiuni ireversibile pentru nivelul de trai al lucrătorilor din instituţiile de bază ale statului, se mai arată în motivarea apelului.

Citiţi şi

http://oradecluj.oradestiri.ro/camatarii-denuntatori-ai-ofiterului-de-la-arme-si-explozibili-au-facut-din-nou-scandal-la-curtea-de-apel/actualitate/2013/04/05/

Occupy Cluj! Vremea protestelor tinereşti de post

Grupul studenţilor care doresc să înveţe de-a lungul întregii vieţi în capitala culturală a tineretului european a ocupat în mod spontan plaja cu Stuf în clubul subteran din centrul oraşului. Ei au ameninţat că vor debloca tunelurile subterane, dacă nu vor primi bere suficientă pentru a petrece o săptămână altfel.

Până s-au dezmeticit echipele de intervenţie ale SMURD, au fost golite toate butoaiele. Până la reumplerea lor, comitetul de dezbateri a prezentat principaşlele revendicări. La loc de frunte sunt dreptul de a locui şi chefui şi în cartierele de vile, nu doar în garsonierele din blocuri şi posibilitatea de a se prelungi şi în timpul anului programul de călătorie şi distracţie peste ocean.

Studenţii au cerut aducerea la dezbateri a muncitorilor de pe platforma industrială, pentru a negocia preluarea paşnică a puterii şi a serviciilor în subteranele oraşului.

În partea a doua a listei a fost inclusă o singură revendicare, constituirea unei asociaţii de sprijinire a candidaturii capitalei culturale europene, cu clujenii care au eşuat la Bucureşti şi menţinerea procurorului Daniel Morar în sistemul judiciar, alături de Laura Codruţa Kovesi. “Este prea devreme să îl trimită la sanatoriu pe ultimul clujean din zona puterii”, susţin la unison studenţii.

Participanţii la dezbaterile democratice au mai alcătuit un calendar de ocupare a principalelor principalelor moteluri, de pe traseul autostrăzii Transilvania, imediat ce aceasta va fi finalizată.

Portretul pretendentului la pălăria prezidenţială

Imediat după anunţul oficial al preşdintelui, privind divorţul de PDL, la Cotroceni au început să curgă cererile de mariaj. Sufocat de solicitări din cele mai năstruşnice, preşedintele a revenit cu un nou mesaj pe facebook, în care îşi prezintă condiţiile minimale pentru a prelua sub aripă o nouă formaţiune politică, pentru a o duce la guvernare.

În primul rând, formaţiunea câştigătoare va fi condusă de o blondă de succes în afacerile soţului. Dacă va avea colecţie de poşete anterior intrării în politică, va constitui un avantaj imbatabil. Concursurile de popularitate din palmares, patronate de casele regale vor fi menţionate în solicitare.

Liderul formaţiunii care va primi favoruri prezidentiale va cunoaşte limbi străine, de circulaţie regională. Limba maghiară va constitui un avantaj considerabil. Exclus UDMR. Favorite sunt partidele ardelenilor, bănăţenilor, moldovenilor şi oltenilor.

Liderul nu poate înainta solicitare de adeziune la noul partid prezindenţial, dacă a făcut parte din FSN, fosta securitate, PSD, guvernul Năstase, Ponta, dacă are dosar la GRAUR, DNA şi POSDRU,

Preşedintele nu va refuza mai multe adeziuni simultane ale unor lideri de formaţiuni, pe care le va primi la pachet la Cotroceni, cu grupul ADA, înainte de cea de-a treia, dar nu cea din urmă suspendare. Au prioritate Forza Civică, PNŢCD, PNL, PSDR (aripa Cunescu), Partidul Monarhiştilor (aripa Lambrino), Emil Boc, provincia şi diaspora.

Ripostă fermă de la Cluj după susţinerea guvernamentală a bănăţenilor în competiţia pentru desemnarea capitalei culturale europene

Imediat după declaraţia de susţinere a Timişoarei, de către ministrul Daniel Barbu, Florin Moroşanu a convocat colectivul Asociaţiei Cluj 2021 Capitală Culturală Europeană, pentru a urgenta transpunerea viziunii sale despre strategia câştigării concursului.

Din cauza escaladării tensiunii, finalizarea clipului de prezentare a candidaturii Clujului va fi devansată. Scenariul va fi uşor modificat. Filmul realizat de echipa de conducere a TIFF-ului va fi interactiv. Prezentatorul, primarul Emil Boc va îndemna spectatorii să opteze la fiecare nouă declaraţie de susţinere a unui concurent, altul decât Clujul, la o altă variantă.

Se toarnă cel puţin 128 de variante. Toate au acelaşi obiectiv, punerea în valoare a patrimoniului cultural de sub Feleac şi deznodământul unic, obţinerea desemnării Clujului ca şi capitală a culturii europene. Am obţinut o schiţă în exclusivitate, după cel mai bine păzit document din strategia de dezvoltare a oraşului.

Filmul începe pe groapa de gunoi, unde se caută cheia oraşului, pierdută la ultima vizită a preşedintelui. Boc este dotat cu uniformele de geamgiu şi cosaş, peste care şi-a tras în diagonală însemnul cu panglica tricoloră de primar. Împreună cu angajaţii primăriei, el va tunde iarba de pe colibe şi le va monta proprietarilor geamurile sparte. În spatele cosaşilor sincronizaţi, stolurile de ciori iritate, nu reuşesc să acopere orchestrele reunite ale filarmonicii, operei, conservatorului, coordonate de DJ din toată regiunea, care interpretează romanţa “De ce m-aţi dus de lângă voi?”

Prezentatorul opreşte proiecţia şi îndeamnă spectatorii să opteze pentru micul dejun al cosaşilor, între meniul alcătuit din mititei cu carne de cal, vită sau porc, crescuţi în rampă, cu lapte testat sau netestat contra aflatoxinei, din oile şi caprele donate de voluntari străini.

Acţiunea se mută în centrul oraşului, pe zidurile Hotelului Continental. Iarba de pe streşini proaspăt cosită cu simţ estetic de primar şi gunoaiele de la ferestre sunt coborâte de alpinişti, în ciuda protestelor şefului de la Direcţia de Cultură, care vrea să conserve clădirile abandonate, nealterate de mâna omului. Copiii de pe rampă au voie să se joace printre tufelele de pe acoperişuri cu machete de blocuri, confecţionate din peturi de bere, în care visează să se mute când vor avea propriile familii şi afaceri cu deşeuri.

Acţiunea se mută din nou, de această dată în faţa Ministerului Culturii, unde copiii de la rampa de gunoi dau interviuri în limbile maghiară, romani, germană, franceză, rusă, engleză, etc. Ei sunt îmbrăcaţi amestecat, cu haine respectând ritul ortodox, catolic, reformat, unitarian, mozaic, penticostal, musulman, ceferist şi U-ist. Nu lipsesc guvernatorul şi mitropolitul. Ministrul cedează şi iese la ferestrele sparte de galeriile reunite din groapă şi din deal, alb-negri şi vişinii, cu pietrele din asfalt. Se cere insistent mutarea festivalului Enescu la Cluj, în compensaţie pentru prejudiciile de imagine produse.

Apar primele grupuri de sprijin faţă de ministrul Culturii. Se disting rockerii mureseni, pensionarii militari, victimele Caritasului. Publicul optează pentru utilizarea lozincilor şi injuriilor adecvate regiunilor şi modul de contact între grupurile din stradă şi de intervenţie a forţelor de ordine.

Se va opta pentru ultima oară. Boc va monta noile ferestre din geam clasic, sau termopan. Ministrul va retracta sau nu va ceda niciun cuvânt. Toată lumea râde, se pupă şi dansează când preşedintele anunţă câştigătorul competiţiei, nimeni altul decât grupul plin de vitalitate multi şi inter-culturală de la Cluj.

Petiţie împotriva abuzării informatorilor

Grupul informatorilor cu limuzine şi şoferi de la Cluj cere recunoaşterea oficială a contribuţiei pe care au adus-o la creşterea siguranţei cetăţeanului, adoptarea unei legi a profesiei şi a unui cod de conduită pentru poliţiştii coordonatori.

În expunerea de motive, informatorii arată, printr-un comitet de iniţiativă, în numele căruia semnează preşedintele interimar, până la organizarea de alegeri statutare, cu degetul indescifrabil, că pentru a se întâlni cu poliţistul coordonator, colaboratorii au fost privaţi de o viaţă normală şi liniştită, de un important timp, atât în interiorul, cât şi mai ales în afara familiei, sau de la afaceri profitabile.

Poliţiştii nu le recunsc meritele în succesul operaţiunilor sub acoperire, asumându-şi integral realizările şi participarea la profit, în cazul capturilor. Mai mult, în cazul în care ajung în instanţă, nu ezită să-şi deconspire informatorii, fără nicio remuşcare.

Se mai întâmplă, se mai arată în textul petiţiei, ca poliţiştii coordonatori să le solicite informatorilor servicii sub diverse forme, fără să achite nimic în schimb. Mai cer şi bani şi uită să-i ramburseze. Dacă le cerem noi ceva ne taxează, nu ne rezolvă problemele şi nici nu ne mai dau banii înapoi. Dacă mai greşim, că doar a greşi este omeneşte, suntem pedepsiţi la fel ca orice infractor necolaborator, se arată în petiţie.

Informatorii cer să fie denumiţi lucrători în domeniul IT, să primească grade egale cu poliţiştii şi să primească pntru informaţii relevante, care duc la capturi de bunuri, comision corespunzător, scutirea de impozite şi acordarea de autorizaţii pentru palatele deja ridicate şi înmatricularea maşinilor, chiar dacă se dovedesc a fi furate.

Informatorii mai cer imunitate în faţa organelor de anchetă şi în justiţie şi posibilizatea de a-şi alege singur poliţistul colector, exceptarea de la declararea averii, pedepse pentru deconspirare şi interdicţia pentru magistraţi de a li se pune întrebări în instanţă, în cazul în care poliţistul lor ajunge din greşeală să fie tras la răspundere pentru vreo faptă penală.

Toate drepturile şi condiţiile de avere pentru accesul în asociaţie vor fi prevăzute în Legea informatorului, adoptată prin ordonanţă de urgenţă de guvern şi apoi legiferată cu sprijinul colegilor din parlament.

În încheierea petiţiei, informatorii anunţă că sprijină condiţionat desemnarea capitalei culturale europene la Cluj. “Considerăm că ceea ce lipseşte Clujului pentru a întrece celelalte candidate, este un festival internaţional de manele, pe care-l susţinem şi dorim să-l organizăm şi să-l sponsorizăm în exclusivitate de asociaţia noastră”, se mai notează în petiţie.

Tot ceea ce mai cer informatorii, este alocarea unui restaurant, a unui parc public şi a unei păduri în intravilanul municipiului, cum au primit toate grupurile de oameni de afaceri semnificativi, în care să se întâlnească periodic, în care să se poată distra şi să schimbe impresii.

Membrii şi simpatizanţii sunt rugaţi să semneze cu un singur deget petiţia, pentru a încăpea cu toţii pe lista care circulă liberă pe internet.

Citiţi şi de unde a pornit totul.

http://oradecluj.oradestiri.ro/aurarii-analfabeti-au-venit-la-curtea-de-apel-cu-limuzina-si-sofer-sa-l-toarne-pe-seful-de-la-serviciul-de-arme/actualitate/2013/03/14/

Şoc printre catolici. Marga nu a indicat corect succesorul Papei Benedict

În momentul în care cardinalul Jean Louis Tauran a indicat numele noului Papă de la Vatican, s-a aşternut liniştea nu doar în Piaţa Sf Petru din Roma. Toate redacţiile din lume au aşteptat ca Andrei Marga, şeful ICR, să furnizeze date despre noul cardinal, ajuns în prima poziţie a Bisericii Catolice. Au răsfoit rapid cu toţii lista lungă a doctorilor de onoare ai UBB, care abundă în teologi, episcopi şi cardinali.

Stupoare. Marga a greşit impardonabil şi s-a orientat tot spre un germanic. Cristoph Schonenborn, arhiepiscopul Vienei, unul din lista scurtă de 14 cardinali favoriţi pentru fumul alb a fost îmbrăcat cu straiele Senatului UBB, încă din anul 2007. Deşi se ştia bine că Bergoglio a fost în finală cu Ratzinger în 2005.

Cum era să-l susţină Marga pe un sărăntoc, care merge la slujbă cu metroul şi pierde vremea cu oamenii străzii? Oricare dintre profesorii UBB cştigă mai bine decât arhiepiscopul de Buenos Aires.

Mai inspirat decât Marga a fost celălalt filosof de talie internaţională din UBB. Primarul Emil Boc a evacuat recent Liceul de Muzică din Cluj, prin locţiitorul la comandă Sorin Apostu, din Mănăstirea Franciscană, situată în buricul târgului. Aici a fost primul Colegiu Iezuit din spaţiul est- european, iar noul  Papă este chiar un iezuit. Franciscanii pot asculta liniştiţi acum glasurile minoritarilor maghiari care au luat locul muzicienilor români, în aşteptarea unor semne divine dinspre Vatican.

Mişcarea ar putea explica şi lipsa primarului Emil Boc la evenimentele Bisericii majoritare ortodoxe,  întărind speculaţiile privind orientarea sa şi a familiei către cultele de pe continentul american.

Tot neinspirat s-a dovedit şi finanţatorul echipei de fotbal CFR, care şi-a trimis argentinienii acasă, deşi erau în plină formă. Cristiano Fabbiani, Sixto Peralta sau Emanuel Culio ar fi putut face un bun rating la muribunda televiziune a lui Arpi, în seara desemnării noului Papă, în calitate de specialişti în arta tangoului cu balonul.

Disecţie Harlem Shake la Conservator pe muzica adulţilor

Oroarea de la IML s-a repetat la Conservator, unde medicii care vor opera pe viu în Capitala Culturală Europeană de sub Feleac au făcut o repetiţie pentru când va fi, dacă va fi cazul vreodată.

Organizatorii cursului internaţional de chirurgie estetică au avut în vedere pilda înaintaşului compozitor şi violonist, care a pribegit prin Occident, în aşteptarea vizei Schengen. În lipsa cadavrului, minorii s-au mulţumit cu membrul muzical al artistului, de origine italiană, pe care l-au disecat cu legistul şi profesorii, din toate poziţiile.

Ca să nu fie acuzaţi de ieşire din trend, medicii şi-au pus în cască muzică de dragoste pentru Harlem Shake şi au încercat să doboare recordul mondial de vârstă preşcolară.

În aşteptarea procurorilor, chemaţi de concurenţă să invalideze recordul mondial, părinţii i-au obligat pe profesori să repete disecţia peste drum, în numai 48 de ore, în stil bizantin. Minorii au fost de această dată împiedicaţi să mai acceadă la instrumentar.

Reamintim că părinţii medicilor au început de săptămâna trecută preparativele pentru integrarea în Schengen, cu colegi din vest, în spaţii amenajate la şcoală. Ei au decis să repete experienţa la Conservator, întrucât organizatorii au omis să le pună în cască muzică de dans fără frontiere, pe motiv de retrocedare a spaţiului.

La reluare, medicii au aflat stupefiaţi că bătălia pentru accesul fără vize în spaţiul Schengen, demarate de strămoşii cumani şi daco-geţi avea obstacole mai solide doar din secolul al XIII-lea, consolidate chiar din partea furnizorilor de membre muzicale.

Pentru mai multe detalii inteligibile citiţi şi

http://oradecluj.oradestiri.ro/piese-muzicale-celebre-cantate-la-conservator-de-vedete-pentru-prescolari/cultural/2013/03/09/

http://oradecluj.oradestiri.ro/ancheta-criminalistica-pe-cadavrele-decapitate-fara-apartinator-de-la-iml/actualitate/2013/03/06/

http://oradecluj.oradestiri.ro/istoricul-ioan-aurel-pop-a-dezvaluit-preocuparea-statului-papal-fata-de-coeziunea-ortodoxa-din-jurul-carpatilor-inca-din-secolul-al-xiii-lea/cultural/2013/03/13/

Boschetarii de la IML sprijină capitala culturală europeană de la Cluj fără cap

Schengenul a fost ratat nu în cancelariile străine, ci la IML Cluj. Agenţii francezi, italieni şi germani trimişi de Comisia Europeană să studieze sub acoperire posibilităţi de reintegrare a romilor acasă, cu costuri minime, în cazul deschiderii complete a graniţelor, au ajuns la concluzia că cel mai simplu mod de a-şi recupera banii pentru repatrierea săracilor, este promisiunea concretă că vor avea o viaţă dincolo mai frumoasă.

Aceştia au organizat o paradă a cadavrelor, îmbălsămate şi siliconate după ultimele tehnici revoluţionare de chirurgie plastică, inspiraţi din interdisciplinaritatea mitului Dracula şi a Florilor răului baudelairiene. Înainte de publicarea rezultatelor cercetării secrete, chiar în consiliul JAI din 7-8 martie de la Bruxelles, legistul Radu Vieru, împiedicat de un coleg invidios să devină profesor, a solicitat drepturi de autor, asupra metodei de cusătură a beregatei după decapitare.

Până la clarificarea omologării tipului de tăietură de bisturiu în organele supuse înfrumuseţării, agenţii străini au fost blocaţi de procurori lângă capetele din frigiderele IML, condiţionându-se eliberarea dreptului de liberă practică la cabinetele de chirugie plastică din capitalele europene, doar contra liberei deplasări a romilor români, prin pieţele aglomerate din ţările europene, de jucătorii de alba- neagra.

Liberalii caută în zadar un primar prin sălile de concert ale Filarmonicii şi Operei din Cluj

Blatul politic de la alegerile locale continuă. Conştienţi că singura şansă ca să câştige Primăria Clujului, fără să-l susţină pe primarul prezidenţiabil Emil Boc, sau pe viitorul guvernator Ioan Rus, liberalii s-au decis de pe acum. Îl vor sprijini pe Boc să plece la anul la Cotroceni, dar în schimb primesc Primăria zălog până la alegerile provinciale.

Mişcarea a fost tradusă pentru public în limbajul de lemn, prin licitaţie deschisă la mica publicitate, efectuată prin strigare în foaier şi loje masonice, la concertele de la Casa Universitarilor şi Opera Română.

Uioreanu a distribuit presei portretul robot al candidatului ideal, care seamănă perfect cu cel al filosofului concediat de la UBB. Economist, academic şi culturnic. Ca să nu joace la un singur capăt, liberalii ar putea să aleagă dintre spectatorii, dar şi actorii instituţiilor ede cultură, după modelul belgian, care a livrat un violist ca premier de succes, Elio di Rupo.

O mare şansă pentru perspectiva de capitală culturală a fost însă irosită de instrumentiştii Filarmonicii, care s-au grăbit din orgoliu să năruie dorinţa şefului liberalilor, şi l-au concediat pe dirijorul elveţian de orgiine română Nicolae Moldoveanu, care mai avea lipeală într-o casă de vacanţă şi printr-un cartier londonez, care joacă zilele acestea o miuţă cu Steaua la Bucureşti.

Liberalii i-ar mai putea recruta la concerte şi pe alţi austrieci, dirijori sporadici ai Flarmonicii, după ce au ratat de puţin înrolarea primarului de Sibiu Johannis, mutat disciplinar la Bucureşti. Capitala imperială s-ar muta temporar la Cluj, ca o garanţie pentru viitoarea capitală europeană şi i-ar demobiliza pe regionaliştii maghiari, care s-ar orienta mai degrabă către Budapesta sau Ţinutul Secuiesc.

Pe lista rezervelor la demnitatea de candidaţi de tip iepuraş, liberalii clujeni i-ar mai putea avea în vedere, cu condiţia frecventării instituţiilor de cultură, pe actualul preşedinte Traian Băsescu, dacă renunţă la visul de premier, pe Cristi Danileţ, dacă renunţă la reformarea justiţiei clujene, pe Elena Udrea, dacă renunţă la roling şi reia decolteul generos şi gentuţa Vuitton, sau pe fraţii Buzoianu, dacă promit să reconstruiască la Cluj berăria cu nume de mamifer carpatin, sau să-şi reboteze hotelul de 5 stele.

Ultimul pe listă, Arpad Paszkany ar fi o variantă de luat în considerare, dar numai după ce îşi rezolvă problemele cu asociaţii din trustul de presă şi justiţie, privind eficienţa energetică pe păşunea de lângă CUG.

Tăticuţul Traian dă live sms latino Elenei, să-i strângă pe cei mici, că revine pe axă de la muncă din străinătate

Manevra cu conducerea temporar colectivă a PDL a fost decretată de şeful Traian, încă de la vizita scurtă de la Cluj, înainte de hodina de la Operă.

Au trecut imediat la executarea ordinelor, fără să priceapă care e strategia lui el comandant pe termen mediu. Elena a înţeles prima, când îşi citea mesajele în timpul lansării candidaturii, în asociaţia de bloc a lui Emil. „Traian se întoarce victorios de pe mare”, a decriptat pe loc telegrama în latină.

Elena a fost singura care s-a bucurat sincer. Vasile a făcut un bot de i s-au încleştat fălcile. Milu a schiţat doar un rictus, pentru că era prea ocupat cu lupta pentru şefia blocului. Monica a rămas indiferentă, cu gândul încă la pierderea justiţiei.

Au refăcut din mers strategia. Elena s-a ocupat de costumaţia echipei. Şi-a amanetat toate poşetele şi sutienele. Cu banii a comandat la Clujana chiloţii, tricourile, jambiere şi tenişi alb- negru pentru paradă. Monica a tăiat orice comunicare cu duşmanii Schengen.

Inamicii au reacţionat imediat. Victoraş l-a rechemat din bibliotecă înapoi la post pe Adrian, ca să-i revizuiască doctoratul pe bune în autostrada Transilvania.

Prima bătălie de peste Carpaţi, cu testul de popularitate al tăticuţului, a fost purtată în doar două zile, ocolind binişor vama de la Borş. Rezultatul nu a fost cel scontat, ardelenii insistă pe autostradă şi pălincă. Nu sunt decişi să renunţe nici la balul vienez, pentru şalupele de pe Dâmboviţa şi nici la pruni, pentru sticlele de whisky de la Guvern. Şi nici nu prea vor să-i vadă pe micuţi împreună la butoane.

Antireclamă mascată inginerilor cu buticuri termice second de import

CLUJ. Câteva firme româneşti se ambiţionează să lupte pe piaţa construcţiilor şi instalaţiilor, cu afaceri mai mult sau mai puţin tradiţionale. Expo Transilvania şi-a început sezonul din acest an cu o manifestare reunită, cu mulţi importatori, dar şi cu o mână de producători autohtoni de succes.

Ioan Avram, directorul Expo Transilvania spune că tendinţele pe piaţa de profil se pot vedea la această manifestare.

[vsw id=”CcfZUw1cejM” source=”youtube” width=”425″ height=”344″ autoplay=”no”]

Observatorii fenomenului construcţii susţin că numărul de şantiere deschise recent s-a mărit.

[vsw id=”XeJil4PBCNw” source=”youtube” width=”425″ height=”344″ autoplay=”no”]

O mică firmă din Gilău produce parchet pentru pretenţioşi şi chiar pentru export.

[vsw id=”q9I50H8vg1w” source=”youtube” width=”425″ height=”344″ autoplay=”no”]

Tablourile artistice din expoziţie nu sunt chiar ce par a fi.

[vsw id=”YjZm1wohmAo” source=”youtube” width=”425″ height=”344″ autoplay=”no”]

Pădurea Făget se pregăteşte de asaltul final al constructorilor.

[vsw id=”p56-hU-wsQI” source=”youtube” width=”425″ height=”344″ autoplay=”no”]

Aniversare de pomină

Toată lumea îşi imaginează aniversarea proprie ca o petrecere de cel puţin 24 de ore, cu cineva, de preferinţă cu câteva decenii sub vârsta împlinită, undeva pe vreo insulă exotică, la vreun restaurant de câteva stele, peste 5, sau în ceva aşternuturi fine. O să vedeţi de ce consider că ultima mea aniversare a fost un eşec din majoritatea unghiurilor de vedere.

Povestea cu trei zile şi trei nopţi este o păcăleală îngrozitoare. Sau cel puţin a fost neinspirată pentru mine. Am crezut că dau lovitura şi profit de sfârşitul de săptămână premergător. O primă socoteală greşită. O indispoziţie gastrică severă m-a ţinut la modul serios sub masă, pe toată durata petrecerii.

Prima veste proastă în timpul tămbălăului, carnea de cal din lacul Tarniţa era comestibilă. Am ratat deci coada la carne moca, în acest moment de criză, când obţii proteine concentrate mai greu ca pe vremea lui Ceauşescu, din raţiuni financiare. Mai mult, nu s-a putut face o legătură directă între indispoziţia mea digestivă şi apa băută de la robinet, provenind din acelaşi lac de acumulare. Măcar dădeam lovitura mediatic.

Mergând mai departe am zis că dau lovitura cu o mega dezvăluire de presă. Nu mi-a ieşit decât un viol modest, cu nişte copii fără veleităţi, deci încă un semn divin că sunt mai degrabă orientat către tabloid, decât spre presa aşa zis de calitate.

Când în fine am ajuns liniştit la ultima petrecere a ciclului de poveste, am primit comanda de a o supraveghea informativ pe cea mai blondă candidată la demnitatea de urmaş al preşedintelui ţării la conducerea partidului, până la revenirea în funcţie. Chiar dacă ratam petrecerea, măcar îmi scăldam ochii, într-un decolteu generos al generaţiei 40. Am pornit cu gândul optimist de acasă.

Calcul greşit din nou. Madama Udrea şi-a lăsat poşeta Vuitton în maşină, şi-a blindat toracele cu o rochie neagră. Cu toată bunăvoinţa şi concursul celor vreo 20 de cameramani, nu am reuşit să-i descoperim vreo despicătură în rochie, de la glezne la gât. Abia i-am zărit vârfurile tocurilor, de sub pantalonii pe care-i târa pe parchetul Sălii Europa. Singura consolare, am căpătat mâna candidatei la despărţire, în locul mărcii poşetei, uitate pe bancheta maşinii. Prea surprins de gest, am bâiguit ceva, în timpul strângerii tovărăşeşti, nu mai ştiu exact, dacă i-am promis sprijinul meu definitiv până următoarea moţiune, sau ceva asemănător.

Ca tacâmul să fie complet, informatorul reformator de la vârful justiţiei a fost concediat, iar Papa nu a găsit altă zi mai bună să-şi ia rămas bun în limba română de la credincioşi, decât de ziua mea.

Tot în această zi mi-a expirat buletinul, iar pentru un nou document de identitate, trebuie să reiau solicitarea şi promisiunile de schimbare a năravurilor, către actuala de reprimire în spaţiu. Condiţionată de anularea contractului nou de la cablu. Pe de altă parte ne pregătim pe noua rundă de procese de primăvară din familie, demarate de câteva decenii, ca într-o familie semnificativă cu origini sănătoase de peste Carpaţi. Care petrecere?

Start în precalificări la Festivalul Internaţional Vocea Regiunii

Ca noi clujenii să nu rămânem din în afara unor manifestări planetare, precum Tratatul Schengen, Purimul sau premiile Oscar, guvernatorul Ioan Rus a dat la sfârşitul săptămânii trecute, în prezenţa unui juriu format din tineri discipoli din partid, semnalul unei noi manifestări de tip Cântarea României, cu obiectiv final câştigarea titlului de Capitală Culturală Europeană, prezentând într-o conferinţă de înaltă ţinută academică, principalele teste la care trebuie să fie supuşi candidaţii.

După preliminariile desfăşurate în mai multe locaţii din capitala Transilvaniei, au luat contur principalele voci care se vor confrunta în finala care va avea loc împreună cu referendumul pentru alegerea sau noua suspendare a preşedintelui.

Primul test l-a dat fostul comisar european Gunter Verheugen, care a trecut cu brio testul cianurilor în Aula Magna. Germanul a arătat veleităţi serioase pentru câştigarea comptiţiei, după ce a reuşit să-şi ducă la bun sfârşit discursul de aproape o oră, impasibil la domnişoarele care îşi fluturau disperate mesajele de susţinere, sub privirile languroase ale sepepiştilor.

În schimb au fost cooptaţi în lotul regiunii Crişana top- modelul roman Ramona Bădescu şi omul de afaceri Horea Uiorean. Ramona Bădescu a supusă la testul suprem de rezistenţă, la prezentarea unui bal de lobby separatist, al florarului Rareş Bogdan.

O altă voce promiţătoare a fost şi cea a vicepreşedintele liberal Horea Uioreanu, care preia ştafeta prietenului său Marius Nicoară, testat suplimentar, în afară de cunoştinţele din afaceri, de către căţeii DIICOT antidrog.

Pentru a nu provoca disensiuni între groapă şi deal, legenda Remus Câmpeanu a fost selectat la pachet cu şoferul de Ferrari Arpad Paszkany, prezentat ca un înfocat finanţator şi junior U-ist de către comisia însărcinată cu citirea Laudatio.

Pentru readucerea Universităţii Tehnice pe locul competitiv, de unde a fost deturnată de politruci în perioada de tristă amintire, a fost transferat din nou în corpul academic, vocea incomodă a graurului Dorin Isoc, testat timp de mai mulţi ani de experţi jurişti ai Oficiului de Standarde, Invenţii şi Mărci şi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a asigura prezenţa Transilvaniei în finala competiţiei, guvernatorul a dispus câteva transferuri de marcă în regiunile extra-carpatice, printre care calificarea primarilor Emil Boc şi Klaus Johannis, direct pentru finala din Bucureşti, iar a colaboratorului Andrei Marga, prin filiala ICR Brâncuşi din Tg Jiu. În schimb, pentru asigurarea preluării integrale a puterii de către siamezi, Cristi Danileţ, judecătorul cu plete de pe facebook a fost retras temporar din misiunea sub acoperire de la CSM.

Grupul devoratorilor de dirijori de la Cluj sprijină capitala culturală europeană

Simbolul oraşului ar trebui redesenat degrabă, prin concurs de idei sau desemnare directă, cum ne-au obişnuit aleşii, cu un laţ de tip Stradivarius. Să explicăm de ce ar avea un succes mai nebun decât mitul lui Dracula.

Pricipalele argumente ale Clujului în competiţia pentru cucerirea titlului de capitală culturală europeană sunt OZN-ul din parc, Opera duplicat şi Filarmonica. Mult, puţin, fiecare cu ciudăţeniile sale, care le fac imbatabile.

Stadionul este unicat în lume, neavând locuri de parcare, Opera numărul 1 nu are căldură, iar Filarmonica nu are sediu. Nimic nou în acest enunţ, cunoscut de toată lumea, chiar şi de afoni.

Ce se ştie iar, dar nu este folosit în ghidurile turistice, este apetenţa pentru exmatriculat a dirijorilor, din partea angajaţilor din instituţiile de cultură, îndreptată cu precădere către muzicieni de vârf. Mai des ca în viaţa reală, unde divorţurile au ajuns banalităţi, dirijorii au viaţă scurtă în oraşul de pe Someş. Dirijori sau directori de instituţii de cultură, ca să nu fim nedrepţi cu actorul Dorel Vişan, sau cu baritonii Ionel Pantea şi Alexandru Fărcaş. Mobilul e identic.

Înlocuirea dictaturii cu un surogat de democraţie a adus şi la Cluj puterea reală a proletariatului. Muzicieni buni în meseria lor, dar prea orgolioşi, nu admit că misiunea lor sindicală are obiect doar la nivelul salarului şi durata concediului şi că dirijorul care le stă în faţă este demn să le stoarcă cât de adânc din energia creatoare.

O listă greu de depăşit conţine nume cunoscute, începând cu Emil Simon, continuând cu Cristian Mandeal, apoi Petre Sbârcea, iar mai recent franco-rusul Misha Katz. Balerinul romantic era într-adevăr insuportabil, pretindea să fie rezolvate arcuşele înainte de întâlnire şi cerea repetiţii în plus.

Ultimul pe lista care se pregăteşte de recordul mondial este elveţianul Nicolae Manoleanu. Durii s-au arătat atinşi mortal de o bârfă nepotrivită şi deloc măgulitoare la adresa lor, scăpată din întâmplare într-o scrisoare privată, devenită publică şi i-au transmis fitilistului că nu mai are ce fredona pe la Casa Universitarilor. Să-şi caute de lucru mai bine în Malaezia, pe la alte artiste.

Decât s-o dea cotită cu dezminţiri, mai bine autoritatea publică ar putea folosi această oportunitate, pentru a mai pune o proptea la baraca şubredă, care candidează pentru titlul de capitală culturală europeană. Cum locul principalului a fost luat de pribegii de origine română, împrăştiaţi prin toată lumea, câte unul pe săptămână, recrutaţi după poză de pe internet, ar trebui exmatriculaţi cu toţii într-o şedinţă publică, după un concert extraordinar în aer liber pe stadionul din parc, la care să fie chemaţi obligatoriu reprezentanţii Cărţii Recordurilor, pentru arbitraj. Ar putea fi folosită aceeaşi scrisoare, sau ar putea fi umiliţi gratuit. Suntem experţi la născociri.

N-ar fi foarte surprinzător. Doar ne executăm şi şefii de stat, fără judecată serioasă, vezi cazuri celebre precum Antonescu sau Ceauşescu.

Iar logo-ul pentru competiţia internaţională ar putea fi laţul Stradivarius. Stilizat dintr-un arcuş, care se apleacă binişor peste dirijor, pe la spate şi se strânge, până îi plesnesc vinele.

Ce juriu normal ar rata desemnarea unui oraş, capitală culturală europeană, care în afară de ciori cazate în hotel de patrimoniu ultracentral în paragină şi blocaje rutiere în centrul istoric pe motiv de suporteri seduşi şi abandonaţi, nu prea are ce arăta turiştilor? Am putea explica foarte natural, că de fapt mitul Dracula nu e o invenţie, că există în fiecare din noi.

Puncte tare deocheate pentru capitala culturală europeană de la Cluj

În bătălia internaţională pentru demnitatea de capitală culturală europeană s-au aruncat în luptă argumentele grele. După comitete şi dezbateri a venit rândul durilor. La pornografie infantilă deţinem deja recorduri greu de doborât, de către toţi ceilalţi competitori ai Clujului luaţi împreună. Dacă va conta la jurizare impresia artistică a numeroaselor cazuri reclamate, titlul va veni sub Feleac.

În urmă cu 10 ani titlul de capitală culturală nu avea cum să fie râvnit de Cluj, dar nici nu ştiam prea multe de tendinţele pe plan mondial, legate de cultura sexului, scăderea barierelor de vârstă la pornografia infantilă. Ne-au surprins străinii educaţi, care au dat iama politicoşi după revoluţie în copiii noştri, cu diferite pretexte jenante. Francezi, evrei sau americani s-au dedat la copiii clujenilor fără inhibiţii, sau au accesat reţele internaţionale de pornografie, la fel de dur pedepsite de justiţia internaţională. Motivele au fost realizarea de poze artistice, mângâierea papagalului din garsonieră sau lansarea în cariera de fotomodel.

Dacă străinii s-au pus în gardă şi sunt mai rezervaţi la atacul asupra elixirului tinereţii, după ce magistraţii au spus un NU răspicat, clujenii au făcut pasul înainte şi au preluat iniţiativa în nişă. De principiu oameni titraţi, inclusiv un arhitect, iar mai nou un militar pensionar constructor, au intrat adânc în branşă, depăşind etapa teoretică a reţelei virtuale care schimbă poze şi filme cu minori pe internet.

Ultimul caz prezentat de Ora de Cluj nu este revoltător doar prin diferenţa de vârstă a partenerilor de sex, el peste 60 de ani, ea începând de la 12 ani, nici motivaţia financiară, fetiţa câştigând lunar dublu faţă de părinţii săi, ci misiunea pe care o primea din partea angajatorului- sponsor.

Nu este vorba de iniţiere în artă, concerte clasice, operă, expoziţii sau călătorii, nici vorbă de sprijin pentru studii. Doar rol principal într-o fantezie copiată din filmele pentru adulţi, în care figuranţii sunt prostituate de pe stradă. O garsonieră joacă rol de şcoală privată de iniţiere în viaţă, la concurenţă cu şcoala pe care fetiţa a abandonat-o. Încă nu ştim dacă dublele au fost sau nu omologate.

Contează mai puţin faptul că artistul pensionar a copiat întrucâtva aventura regretatului regizor incinerat, care şi el a construit şi sprijinit iniţierea şi ascensiunea unei minore în carieră. Cert este că a promis ambogăţirea victimei inocente. Este cunoscut că viaţa reală a unor artişti străini este una deviantă, împrumutată din viaţa imaginară a rolurilor pe care le joacă. O parte a artiştilor români sunt şi ei în pas cu standardul nord- american sau vest- eruopean în acest sens.

Dacă acesta este preţul pe care trebuie să-l plătim cu toţii, pentru a atrage viza de capitală europeană, împreună cu o nouă invazie de bătrânei simpatici şi sătui de neveste insipide, în căutare de tinere dornice de iniţiere în carieră, eu unul mă lipsesc şi mă declar neputincios. Nu înţeleg şi nu voi agrea, în ciuda tentaţiei, exemplele care au început să facă parte din viaţa clujenilor, cu domnişoare în pragul majoratului, iniţiate de colegi din generaţia mea sau a părinţilor, cu consimţământul tutorilor.

Chiar dacă în unele familii, părerile sunt împărţite, unii dintre părinţi susţinând tot mai sonor, că la vremuri de criză, trebuie să te adaptezi cerinţelor pieţei, să nu mai fii demodat, căutând şi alte justificări în afara celor materiale, pentru acceptarea în cercul familiei a taurilor dornici de carne crudă. Nu-i nmai educăm noi sau şcoala pe copii, îi predăm prietenilor cu bani să le rezolve lacunele.

Şi dacă în urmă cu 10 ani descopeream cu multă curiozitate fenomenul drogurilor şi al traficului de persoane pentru piaţa sexului, acum am ajuns să-l considerăm o normalitate, ignorăm efortul supraomenesc al poliţiştilor de la crima organizată şi al procurorilor şi ne mai face cu ochiul doar un caz mai spectaculos, precum cel de mai sus, aflat pe masa judecătorilor clujeni.

Tinerii care salvează România de acasă

Efectul Festivalului Internaţional de Film Transilvania asupra tinerilor, îl vom cunoaşte probabil peste mai mulţi ani. Deocamdată vedem că pasiunea pentru cinematografie a devenit contagioasă şi a ajuns chiar  pe băncile şcolii.

Elevii chiulesc de la cursuri, se droghează, consumă alcool, fac sex şi au renunţat să mai viseze la idealuri în carieră. Sunt câteva clişee promovate insistent de presă în ultimii ani.

Elevii pe care i-am descoperit sâmbătă seara, la premiera filmului realizat de ei, “La răscruce de drumuri” or mai fi chiulit de la ore. Dar nu ca să se distreze în cluburi. Le-au luat un an de zile să toarne, cu posibilităţile proprii, un lung metraj cinematografic.

Şi ce m-a impresionat cele mai mult, în afară de tematica abordată, droguri, sexualitate, alcool, sarcini nerecunoscute, sinucidere, a fost faptul că nu am văzut nicăieri în dialogurile din film, dorinţa de emigrare, promovată şi ea asiduu de condeieri.

În vremea studenţiei noastre, a ziariştilor- ingineri de după revoluţie, absenţele erau o prezenţă aproape la fel de constantă în rândul colegilor. Şi atunci era un cult pentru pierderea nopţilor la cărţi, băutură, colege, sau alte dulcegării ale vârstei. Unii dintre noi se întâmpla şi atunci să mai şi muncească.

Îi revăd pe acei colegi, printre elevii care astăzi nu doar că se străduiesc să-şi finalizeze studiile artistice pe care le-au început, probabil împinşi de părinţi. Deşi alţi elevi de astăzi se prezintă la cursuri doar în limuzine, cu haine şi aere de firmă internaţională şi petrec nopţile în cluburi scumpe, eroii noştri îşi consumă timpul liber ca să câştige un ban, pe care să-l investească în propriile proiecte.

Ajungi cu dificultate să-i întâlneşti, pentru că timpul lor este foarte judicios împărţit, între şcoală, o trupă de actori amatori, un proiect profesionist muzical la operă, că doar se pregătesc în principiu să devină cântăreţi. Oare când se mai bucură de beneficiile vârstei?

Poate că profesioniştii genului cinematografic le vor găsi multe cusururi peliculei lor, realizate cu multă pasiune şi fantezie, dar cu foarte puţini bani. Dar ca şi prim proiect de anvergură, merită încurajări şi aprecieri.

Aceştia sunt modele de urmat pentru tinerii din ziua de astăzi, intoxicaţi prematur cu siliconatele călărite on- line de potentaţi parveniţi ai tranziţiei, prin nisipurile din Dubai sau alte locuri exotice, la care eroii noştri nu pot nici măcar să viseze.

Ministrul Justiţiei a fost arestat de procurorii clujeni

Pişta baci este unul dintre numeroşii români de etnie maghiară, care consideră că justiţia este o frază de dânşii inventată. Bătrânul vine zilnic la Palat, să se plângă de hoţii care îl fură, de la portar la ministru.

Moşul a venit şi vineri de dimineaţă. S-a oprit în faţa jandarmilor de la intrare, înainte să-şi caute un muşteriu, pentru povestea sa complicată, cu furtul unor bani din casă, orchestrat de anchetatori. „Frumoase costume aveţi astăzi. Vi s-a schimbat ţinuta?”

N-a apucat săşi termine constatarea, că vâjj, pe lângă el a trecut val vârtej o blondă cu accent moldovenesc, însoţită de un tip scund şi gras, care plesnea de bine şi de griji. „No, pe asta am văzut-o la televizor, se certa cu preşedintele”, a mai apucat să spună bătrânul, înainte ca persoana suspectată a fi mare vip, să dispară pe scările palatului.

Pişta baci şi-a făcut imediat o strategie, să apuce s-o vadă la ieşire. S-a strecurat printre gură cască şi ziarişti, ocupând o poziţie favorabilă undeva pe treptele rămase neocupate de camere de filmat.

Prin aer pluteau tot felul de zvonuri. Că nu putea fi ministrul. Asta nu vine pe ascuns, la prima vizită la Cluj. Că nu ea trebuia să fie la bilanţùl procurorilor, ci Daniel Moraru. Că ministrul e la guvern sau în străinătate. Că totuşi e ministrul, dar nu vrea să fie văzut cu procurorii. Că acum se decide viitorul procurorilor ca magistraţi, al lui Daniel Morar, şi a şefei CSM, tot un procuror. Că de fapt a venit la Cluj să-i ceară binecuvântarea guvernatorului, la domeniul de la Tarniţa.

Pişta a mai aflat şi superstiţia miniştrilor, care evită Clujul, din cauza conflictelor de aici între procurori şi judecători, care au dus nu odată chiar la sacrificarea deţinătorului de portofoliu de la Justiţie, chiar când acesta se afla în oraşul de pe Someş.

La un moment dat, au început diversiunile. Ba că ministrul ar fi undeva prin curte, să vadă de ce se lucrează aşa încet la extinderea clădirii vechi şi coapte, ba că s-a dus să vadă ce multe dosare au pe masă judecătorii, înghesuiţi în trei schimburi din cauza lucrărilor, ba că face audienţe pe coridor cu oamenii necăjiţi.

După vreo trei ore bune, cam la ora mesei, a apucat să vadă cum ziariştii îşi iau zborul şi aleargă ca atleţii către ieşirea de pe culoarul arestaţilor, târând după ei aparatura de filmat. A mai apucat să vadă o maşină demarând în trombă din faţa clădirii, încadrată de procurori. Blonda cu accent părea să fie pe bancheta din spate.

„Mă, aieştia au arestat-o pe doamna ministru”, a mai apucat să spună cu năduf bătrânul, supărat că a pierdut şansa să-i spună şi Monei, teoria sa privind hoţia din sistem.

Urmaşii batalioanelor de peste Carpaţi cresc speranţa de viaţă a ardelenilor

În plin scandal diplomatic româno- maghiar, legat de nişte drapele care stau în calea fericirii naţionaliştilor, o clujeancă şi-a aniversat un secol de viaţă.

Nu atât faptul că printre cei care au apelat-o încă de dimineaţă pe Agata Petrescu, să-i ureze să apuce încă pe atât, s-au numărat numeroşi prieteni maghiari. Mi s-a părut ceva fantastic altceva.

Am încercat să reconstitui câteva momente din viaţa încercată a clujencei. Clujeancă prin adopţie. Vine din judeţul actualului premier Ponta, în judeţul fostului premier Boc. Nici asta nu mi s-a părut deosebit, chiar dacă Boc a întârziat la vizita promisă.

Tatăl ei a luptat pentru eliberarea Transilvaniei, în prima conflagraţie mondială. Sau cucerirea, cum le place separatiştilor să spună. Soţul şi fraţii au luptat la Odesa pentru eliberarea Basarabiei şi a Ardealului. Acolo şi-a pierdut fratele mai mic, doborât cu avionul. Dar nici asta nu m-a lăsat fără cuvinte, chiar dacă e dramatic.

A ajuns în Sălaj, să-l însoţească pe partenerul de viaţă, alături de cel cu care a trăit aproape 6 decenii, acesta fiind de profesie perceptor. S-au mai văzut căsătorii mai lungi, veţi spune.

A avut puterea să o ia de la capăt, pentru că după refugiu, au rămas fără nimic. Doar grădina de la ţară din Gorj, unde în refugiu au plantat câteva zeci de pomi de la pepiniera din Aiud. Nici faptul că nişte binevoitori le-au tăiat toţi pomii anul trecut nu e ieşit din comun. Hoţii de lemne sunt mai comozi, nu mai pleacă prea departe prin munţi după lemne de foc. Le iau direct din grădinile oamenilor.

Că a fost verişoară cu patriarhul Iustinian Marina, că în casa lor a intrat Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida- Voievod, că l-a văzut de aproape pe regele Mihai, când acest avea doar 9 ani, iar ea era domnişoară. Merge şi asta la diverse, deşi pare un subiect de ronţăit.

În fine, că a făcut naveta pe jos prin zăpadă şi arşiţă la o tabără de pionieri, pe dealul Meseşului, sau că locuieşte de 50 de ani într-un apartament cu două camere înghesuite din centrul Clujului. Sau că face şi astăzi piaţa singură. Tocmai se vorbeşte de unul care se descurca singur şi la 148 de ani.

Că încă mai croşetează, deşi şi-a pierdut un ochi într-o operaţie recentă, că mai pune războiul de ţesut şi mai sapă grădina, că îi trece durerea de spate, sau că vara merge singură în staţiune să-şi trateze lovitura de la coloană, când a căzut în refugiu din dud.

Că are în permanenţă pentru musafiri vişinată făcută din pomii de la ţară, dar din care nu bea, pentru că nu-i place alcoolul. Sau că poartă doar pantofi de la Clujana. Şi cumpără doar alimente româneşti proaspete din piaţă.

Că unul din băieţii ei a inventat detergentul Dero, pentru care statul român l-a răsplătit după nişte procese fireşti, cu două apartamente. Altul a fost decan de facultate, altul avocat cu renume.

Totuşi altceva m-a fascinat la femeia aceasta blândă de 100 de ani fix, de care nu mă pot desprinde, deşi au trecut de mult cele două ore decente pentru un reportaj.

Între două telefoane, în care îşi saluta interlocutorii cu servus, mi-a spus că nu îşi doreşte nimic special  de ziua ei, că are tot ce îi trebuie. Poate doar să-şi revadă soţul şi fiul plecaţi deja dintre noi.

Că-şi doreşte linişte şi pace. Că e prea multă agitaţie şi scandal în viaţa politică. Că oamenii erau mai paşnici după război, că în timpul foametei se trăia mai bine, iar acum parcă toţi se mănâncă cu ură între ei. Că după război se înţelegea perfect cu gazda unguroaică, deşi abia înţelegea ce spune.

Divorţ media exemplar pe Someş

Trustul de presă regionalist al magnaţilor Ucu şi Arpi nu a fost scos la vânzare, lăsând federaliştii să păzească singuri bornele de pe Carpaţi, din cauză că în MCV, se arată că avem infractori în fruntea trusturilor de presă. Nici vorbă.

Rus nu avea de unde să ştie cum va traduce preşedintele raportul CE, la doar o zi după scăparea în presă a informaţiei legate de viitorul patron al trustului, miliardarul orădean Teszari. Cu totul alta este explicaţia desfacerii celui mai de neînţeles mariaj din istoria mixtă a presei din Transilvania.

Nu are legătură nici cu discuţia nevinovată a rectorilor cu şeful lor din guvern, de la o cabană din Apuseni. Fie ea şi a guvernatorului Ucu. Toţi musafirii din guvern trec întâi pe la el, s-a dovedit ştiinţific demult acest fapt. Spovedania în aerul curat de munte.

Şi nici vorbă să fie vreo legătură cu excluderea lui Arpi din afacerea imobiliară Polus, de către acţionarii maghiari. Clujul mai are destule mii de hectare şi parcuri publice pentru toţi baronii, pe alese.

Nu are legătură nici cu lehamitea lui dom profesor Vasile, revenit scârbit la conducerea propriului blog. De la entuziasmul creaţiei regionale, de la mai an, la lâncezeala de după izbirea viselor de geam.

Că bine zicea un cititor al blogului domniei sale, nu ţine la nesfârşit să te dai baron apolitic de presă, şi nevinovat, să apari la alte televiziuni de ştiri, să dai cu simţ de răspundere în guvern şi preşedinte.

Guvernatorul Ucu a fost de fapt extrem de afectat de transferurile din ultima vreme pe plan local, din echipa fanion. Deşi se pregăteau să atace Europa, s-au trezit în cantonament fără piese de bază şi cu o înfrângere umilitoare la vecini.

Separarea dintre acţionarii trustului de presă are şi cauze mai vechi. A început încă din reluarea experienţei din guvern.

Ucu s-a trezit din nou şef peste cei cu care se ducea mai ieri pe stadion la CFR, să susţină oaspeţii dinamovişti. Ardelean cu bun simţ, s-a umplut de ruşine, când boacterii i-au reproşat că la Cluj, dinamoviştii sunt de principiu colegi de tribună cu fanii Universităţii. “Nu ca mata, cu ungurii din deal”.

Plecarea lui Ucu de la şefia MAI nu a avut nicio legătură cu suspendarea preşedintelui, procentele corecte ale CC, sau votanţii multipli. Clujeanul a comis eroarea de a-şi fi imaginat că suporterii sunt cumpărători mai buni de limuzine decât boacterii. Calculul a fost eronat. Lucrătorii sunt mai mulţi şi cu mai multe garanţii de bună practică la bănci. Şi a fost greu să stabilească pe care din limuzine să le promoveze cu prioritate.

Cununarea celor doi oameni de afaceri a avut loc înainte de achitarea într-un dosar de şantaj a lui Arpi. Şefii clubului de fotbal se plimbau cu limuzinele lui Ucu cu mult înaintea preluării trustului de presă. Manevra a fost de neînţeles pentru toţi partenerii politici ai celzi mai influent om politic din Cluj.

Dar acum, vorba unor colegi de breaslă. Cui îi pasă că între bogătanii care conduc Clujul se face un decont? Ar fi totuşi o mică problemă pe la noi. Să nu-i vină cumva, doamne fereşte, noului patron al trustului, Teszari sau cum se va numi, să mute capitala voevodatului Crişana la Oradea. Să nu rămână Clujul doar cu tinerii şi festivalurile, iar ei, bihorenii, cu puterea economică şi politică.

Cod roşu volatil de festival în voevodat

Anexarea cetăţii Mureşului fără luptă, cu emblema sa, Festivalul Peninsula, de către Milucu, viteazul de Răchiţele a creat panică printre cnezatele ardelene, care au perceput-o ca o declaraţie de război, în pregătirea apropiatei conferinţe de reunificare a voevodatelor.

După expediţia peste Carpaţi şi supunerea cetăţii lui Bucur cu detaşamentele de geamgii din Apuseni, cneazul Milucu a înţeles că geaba ai armate şi jindari, dacă nu dispui cultural de adversar.

Imediat au fost puse patrule militare la castanii din Baia Mare, la prunii din Satu Mare şi Sălaj, la straturile cu ceapa din Pericei, la cetăţile dacice din Hunedoara şi Zalău, la cetatea romană şi cea de tip Vauban din Alba.

Vestea că a început războiul pentru unificarea celor şapte cetăţi, de viitorul voevod al Transilvaniei, a dublat gărzile şi la Muzeul Bruckental din Sibiu, la bazinele cu apă termală din cetatea Oradiei şi chiar la turnul Bisericii Evanghelice din Bistriţa.

Lăncierii din Sighişoara au început să facă exerciţii de tragere lângă ceasul din vechiul turn, iar festivalul de jazz de la Sibiu se ţine şi el cu pază armată sporită.

Chiar dacă primele reacţii internaţionale au încercat să minimalizeze înfrângerile grele suferite de nobilii Filarmonicii şi Operei, soliile miniştrilor ajunşi la refugiul pentru situaţii de război al lui Ucu de la Tarniţa arată pierderea unui important segment de lăncieri tineri.

Ucu, voevodul de facto şi-a arătat îngrijorarea la întâlnirile de taină de la refugiu, şi le-a trimis vigilenţă sporită prin solii agreate supuşilor, în acţiunile de contracarare a ocupării universităţilor.

Cneazul Horea a încheiat peste noapte armistiţiu cu rivalii Marius şi Alin, pentru a se proteja investiţiile din Parcul Tetarom şi Parcul Central şi pentru a permite o evaluare rapidă a pierderilor de imagine, de către iresul lui Piticu Sile.

Măsurile laute de urgenţă de către cnejii ardeleni s-au dovedit însă inutile, pentru că viteazul de la Răchiţele a trecut la un plan B. A ordonat înlocuirea castanilor ciuntiţi cu molii, din Parcul cu Farfuria zburătoare, cu castani comestibili şi plantarea de pruni în locul merilor din jurul cetăţii Feleacului, care încă nu au fost transformaţi în cazemate. Hoştejenii au fost instruiţi să cultive doar seminţe de ceapă sustrasă de iscoade de la Pericei.

Vestea biruinţei viteazului a trecut Carpaţii. Francezii au ferecat porţile fabricii de autoturisme din Piteşti, pentru a opri înstrăinarea mărcii, iar americanii pe cele ale uzinei din Craiova. Primarul Mazăre şi-a scuns în sambodromul din Casino braziliencele minione, iar Oprescu a băgat Hala Matache sub ruine.

Dincolo de Tisa şi Prut, ucrainienii şi-au luat măsuri suplimentare de protecţie, cu vameşii români, a traficului cu ţigări, şi cooperează cu flota rusă la protecţia Odesei, iar ungurii şi-au ars viile cu Tokaj de lângă Balaton. Sârbii caută şi să blocheze un eventual marş rapid spre litoralul croat, iar bulgarii au incendiat holdele lângă Nisipurile de aur.

Singur, profesorul clujean Dorin Isoc, specialist în proprietate intelectuală, se amuză de toată agitaţia. Festivalul Peninsula are numeroase elemente de proprietate intelectuală şi nu prea poate fi mutat cu hei- rupul.

„Legile care privesc proprietatea intelectuală sunt legi care permit deţinătorilor de drepturi, şi în acest fel celor care au iniţiativa, să se apere. Un festival, inclusiv de rock, presupune multe elemente de proprietate intelectuală, care pot fi apărate şi într-un astfel de eveniment se investesc suficiente resurse care se impun a fi apărate. Daca vor avea interesul, cei din Târgu Mureş se vor apăra”, apreciază singurul om lucid din toată nebunia cu mutarea evenimentului la Cluj.

Teoria conspiraţiei liberale

În paralel cu explicaţiile oficiale ale unor evenimente cu impact planetar, nedemontate de regulă niciodată în timp de documente, circulă o grămadă de ipoteze, transmise prin viu grai, bazate pe conincidenţe şi explicaţii care ţin mai degrabă de evoluţia spirituală şi a isteţimii maselor, amestecate cu libertatea de expresie greşit înţeleasă şi tehnicile de manipulare ale politicienilor cu ajutorul procurorilor.

Astfel de teorii au circulat din cele mai vechi timpuri, începând de la facerea lumii, cu şarpele misionar de la brâul Evei. A continuat cu plantaţiile de vie din Dacia, a căror ardere i-a evervat pe romani, care ar fi sădit în locul lor pruni, pentru a-i ameţi mai uşor pe huni.

Uciderea lui Mihai Viteazul la Turda ar fi fost rezultatul unui pariu între un cuplu mixt de soldaţi din garda personală, la cafeaua de dimineaţă.

Cuza ar fi fost îndepărtat pentru că a refuzat să trimită detaşamentele române peste Carpaţi. Tezaurul românesc a fost trimis la Moscova tocmai pentru a avea pretext să-i cotropim ulterior pe ruşi.

Mai încoace, teoria conspiraţiei spune că Ceauşescu a dat de fapt la revoluţie un test de fidelitate apropiaţilor. Nu l-au trecut.

Discutând la zi, teoria vine deja cu o explicaţie pentru eliberarea fiului lui Horea Uioreanu din arestul preventiv al Poliţiei clujene. Rivalul său de la voevodatul Crişana, fie el Nicoară sau Rus, sau amândoi la un loc cu Tişe, ar fi considerat că avertismentul a fost suficient.

Este evident că teoria conspiraţiei nu poate fi verificată. Şarpele Evei putea fi trimis de Aghiuţă, de extratereştri, sau putea fi din alt film.

La fel de bine sămânţa de prun putea fi adusă personal de Attila din Mongolia, pentru că nu suporta amestecul local cu mere, iar Mihai Viteazul putea să fi căzut într-o depresie după dorul Universităţii Băniei şi de fapt s-a cerut omorât de oamenii prietenului Basta.

Cuza voia întâi să cureţe Valahia de obiceiul mitei şi abia apoi să anexeze Ardealul României, iar tezaurul trebuia să treacă de fapt prin Alaska în SUA, dar şeful trenului a fost dopat cu votcă şi a vândut motorina pe traseu, pentru a achita nota la bar.

Testul de fidelitate de la revoluţie a fost de fapt efectuat de tovarăşa, pentru a vedea dacă tovarăşul i-ar fi fost credincios până la capăt. I-a fost.

Iar de fapt Alex Uioreanu a fost testat de colegii de echipă maghiari, să vadă dacă poate să-şi asume responsabilităţi multiculturale de ordin dramatic mai mari şi arestarea sa nu are nicio legătură cu apropierea DIICOT-ului de liberalul Nicoară, ori cu sondajele de popularitate ale seniorului.

Cum am devenit anticrist

Sau cum am trecut în banda celor care-l vor pe Cristi Danileţ înapoi la Judecătoria din Oradea. Sau la Cluj. Să aleagă vâlcenii. Mi-a înşelat încrederea pe care i-am acordat-o, încă de când am ajuns să fiu cercetat de CSM alături de el. Alte vremuri. Puteai încălca liniştit codul deontologic profesional şi nu păţeai nimic. Acum şi dacă eşti cinstit şi sincer, ai încurcat-o.

Să nu se înţeleagă altceva din titlu. Doamne fereşte! Nicio conotaţie religioasă. Este îndreptat doar împotriva lui Cristi, judecătorul de pe pământ.

Ca orice ziarist de provincie frustrat că nu are pile, talent şi bani să ajungă pe la televiziunile naţionale ca moderator, la o finală de cupă mondială, o olimpiadă corală internaţională (trimis de redacţie, nu de soţie), sau alegerea unui preşedinte american, m-am mulţumit şi cu un premier de la noi din oraş.

Un navetist de Bucureşti mai sonor, să te mai sune şefa corespondenţilor din când în când, să-i ceri reţete maică-sii la ţară şi apoi să le vezi pe canalele de ştiri.

Clujenii l-am avut pe Boc, dar gata, trei ani au trecut ca o părere, a fost trimis acasă de şefu. Poate spune şi face orice, nimeni nu mai comandă deplasări urgente la Răchiţele. Ei, dacă ar candida la preşedinţie. Cică deocamdată nu e interesat, dar nu aş paria pe asta.

Mai era o speranţă să mai creştem în ochii şefei. Unul nervos cu chimonou, cu plete şi cu mustaţă, (de când cu demiterea e tuns regulamentar) de i-a isterizat pe toţi, judecători, părerişti, politicieni lobbişti. Cristi Danileţ. Încă nu mi-a cerut nimeni relaţii despre perioada în care a judecat la Cluj. Dar era o posibilitate reală să-i căutăm partenerii de distracţii.

Dacă devenea vicepreşedinte al CSM, sigur că deveneam important. Ca să nu mai vorbim de faptul că din transmisiunile sale on line de pe facebook, mai aflam şi noi câtre ceva din interior. Sau măcar aveam această impresie. Când ajung sus, toţi uită de unde au plecat şi rup comunicarea. El părea să întârzie tăierea firelor.

De ce a trebuit să comită această eroare de strategie? A trebuit să se grăbească să recunoască public, că a votat un procuror la conducerea CSM. Treaba lui, dacă în magistraţi nu mai are nici el încredere. Dacă o fi avut vreodată. Dar de ce trebuia să recunoască asta public?

Mă frământă mai tare decât rapiditatea cu care colegii săi au percutat şi execută ordinul de demitere. Nu ai ce face. E o modă, este de bon ton, să votezi contra lui Băsescu. Să execuţi ordinele puterii vremelnice. Doar şi justiţia e ca armata. Vom vota şi noi, dacă ne întreabă arbitrii vâlceni.

Îl aşteptam ca pe Cristos, să vină la bilanţul Curţii de Apel, în noua calitate, să-i arăt înregistrarea de anul trecut, cu aceleaşi dorinţe ale ziariştilor. De ani de zile. De când se certa cu Florin Călinescu pe tema vârstei de accedere în magistratură. Acces nelimitat la bibliotecă, înregistrări ca în SUA în sălile de judecată. Ba n-a sosit ceasul, ba nu e potrivit dosarul, ba judecătorul nu are chef.

Au mai plecat câţiva magistraţi de la Cluj la CSM. Ba unul se mai şi dădea mare deontolog. Cum să se poarte magistraţii în societate. Şi se judecă şi acum cu fostul soţ pe apartament. Ce să o mai întrebi, da pentru noi ce-ai făcut, când nu a rezolvat nimic nici cu familia?

Măcar Danileţ m-a introdus în cercul select al CSM. Am văzut cum arată inspectorii la treabă în teren, când păpuşarii din sistem sunt călcaţi pe codiţă. Când l-au anchetat pentru că a avut curajul să spună adevărul despre sistem. Ce ştia de fapt tot românul. O încrengătură de corupţi, cu organizare impecabilă. Abia mai face DNA faţă solicitărilor de flagrant cu magistraţi imprudenţi, care se expun inutil la colectarea mitei.

Şi atunci, cum să nu treci la duşmani? S-a grăbit prea tare. Unde ai pomenit să consideri sinceritatea un argument? Sinceritate în justiţie. Cine să aprecieze acest gest? Cum ai putut să ne faci una ca asta, Cristi?

Şi până la urmă care este problema dacă pun mâna pe justiţie? Au mai controlat-o. Până mai ieri primeaţi soluţiile în plic de la şefii de instanţe. Am liste întregi cu soluţii ciudate ale judecătorilor date şi astăzi. Schimbările pretinse de reformatori sunt doar la vârf. Talpa nu are parte de dreptate. Deci care să fie problema, dacă o iei de la capăt? Doar nu o să renunţi să te baţi cu sistemul. Eu fac asta de mai bine de 20 de ani. Încă nu am cedat nici eu, nici ei.

Rebrănduire sub acoperire prin algoritm albastru de business

Din raţiuni de marketing, mesajul pentru sărbătorile de Crăciun din acest an va fi transmis pe reţeaua ora de cluj, de unde vă rog să-l citiţi ca pe mine însumi.

http://oradecluj.oradestiri.ro/rebranding-algoritm-business-epaulettes/editorial/2012/12/24/

Cum mi-am ratat refugiul din calea recenzorilor pucisti datorita unei erate de curte

Oda in metru elvetian pt conducatorilor iubiti alesi si demisi sa aduca furtuna. Ploua, ploua, ploua, (Asteptare mai placuta a rezultatului CCR in Elvetia, departe de nemtii socotitori ai lui Ucu, de demisii, remanieri, referendumuri)

M-a intrabat cantonierul de langa lac, ca de ce doinesc a jale prin muntii lor, cand avem si noi relief. Ca avem ceva necaz acasa? I-am spus ca aveam ceva calamitati naturale pe la Interne si Externe. A spus ca ma intelege, desi ma indoiesc ca a priceput ceva din toata povestea cu recensamantul CCR.

Mi-a explicat un cantonier cum vine treaba cu integrarea in Alpi. Degeaba ai Schengenul, pectorali, silicoane, cunostinte printre maneliste si masina tare, daca nu ai armata la vanatori, practica la ferma si curs de vioara. Armata o are orice roman. . Doinim cu jale pe cireada, dupa calamitatile epocii de aur, da de va iesi ciocolata mai amaruie. Empatizand cu emigrantul nostalgic nehotarat, vacile din Alpi s-au prabusit instantaneu, secerate de emotie.

Ce americani, ce parada aviatica la baza aeriana din Luna? Sa vedeti cum se actioneaza antiaeriana in muntii Alpi. Si e la indemana oricarui roman fugit de circul prelungit cu numaratoarea dezertorilor de la referendum pt un curs de vara de vioara la cantonier.

Incercam sa confectionez la strandul motilor, un instrument muzical din  nufar, pt doinit eterna jale, cand am fost surprins de rate. In busculada, cantonierul m-a apostrofat ca in Alpi consumatul vanatului spontan nu e permis in natura, ci doar in locuri special amenajate.

Am vrut sa las o semnatura in Alpi, pe un OZN din padure, cum e obiceiul pe la noi, la referendum, da cantonierul m-a oprit. Cica e instrument muzical. Nu mai poti avea pic de intimitate nici in padurile lor, ca te plesnesc cu clopotele si trompetele lor printre brazi. Astia au mintea odihnita. Munte, lac, padure avem si noi, da o alee cu instrumente muzicale mai greu.

Iata cum au interpretat colegele  de partida mesajul subliminal de pe tricou, la cursul de reeducare din refugiul alpin. 1. Europa trezete-te! 2. A fost sau n-a fost puci. 3. Treceti  batalioane alpine Carpatii! 4. Rus e cu noi? 5. Noi aicea nu votam! 5. Vreau una cu decapotabila la Zurich.

Negocieri esuate de pace, la finalul reuniunii internationale de urgenta, pt radierea maghiarilor plecati inca de la puciul din 56 de pe listele permanente,  sub supravegherea dirijorului italo- elvetian de origine americana Leonardo Muzii, intr-o tara neutra din Alpi, in prezenta muzicianului Andreas von Toszegi (al doilea din dreapta), si a unui grup de  bocitoare din Ardeal.

Dupa ce cantonierul ne-a expulzat din Alpii elvetieni, considerand ca acceptarea azilului ar putea fi interpretat ca o presiune asupra Curtii Constitutionale, am continuat marsul de protest spre Inalta Poarta, pt a cere un punct de vedere pt boicot, la referendumul pucistilor. Gazdele la care am doinit temporar cu jale, dupa calamitatile interne si externe, din zona germanofona a Belgiei s-au interesat daca presedintele suspendat este inscris in programul international de schimb de case, pt o noua incercare.

Am anticipat orice verdict al curtii, si am studiat intrarile secundare in imperiu, pt orice eventualitate, in caz de revenire la stadii anterioare de dezvoltare multilaterala a provinciilor istorice .

Am studiat preventiv rezistenta la refugiu in conditii extreme, cu experienta inaintasilor, in lacurile vieneze. Rezultatul a fost peste asteptari. Lebedele s-au aratat fara preocupate pana la sacrificiul suprem, de inlaturarea blestemului somnorosului si asteapta resemnate solutia curtii de salvare a epavei.

Din programul occident ieftin pt toti asistatii sociali din presa, continuam sa recomandam locuri accesibile, mai ales daca aveti si sponsori generosi pt jacuzzi. Am gasit pt dvs dusul pt grup complet refugiat din calea recenzorilor pucisti, undeva in centrul asezarii medievale alpine Bad Ischl.

Refugiu intrerupt de o erata de curte. Dupa ce a aflat ca listele nu mai trebuie actualizate, sponsorul principal al refugiului din calea recenzorilor pucisti si-a retras sprijinul si m-am trezit la usa Inaltei Porti fara combustibil. Visul de decenii, de a doini eterna jale, pe covorul de flori al manechenului din Grande Place s-a naruit. Ispasit am revenit acasa, pt a cauta pe la cine trebuie sa slavim, dupa decizia de maine.

Haitele de procurori cu biblie i-au primit pe jurnalistii reveniti din refugiu cu un spectacol usor de acomodare la scena publica mioritica, cu pucisti adusi la audiere si parc de distractii la scena deschisa pe bulevard.

Cum poţi regreta un socru de la apă care ţi-a interzis să-i treci pragul casei după ce i-ai răpit fata

A plecat mult prea repede dintre noi, lăsând în urmă întrebări fără răspuns, tristeţe, câteva cărţi cu Muzeul apei Clujului, pe care l-a realizat aşa cum şi l-a imaginat, cu călătoriile în jurul lumii, sau cu oraşul studenţiei. Inginerul pensionar octogenar Leonida Truţă pregătea întâlnirea anuală cu numărul 56, cu colegii din generaţia făuritorilor de hidrocentrale, a Facultăţii de Construcţii din Timişoara (promoţia 1956).

Deşi considerată riscantă la această vârstă de specialişti, a optat pentru o operaţie dificilă.  Infecţia luată din spital avea să-i fie fatală, după mai bine de o lună de chinuri insuportabile. S-a străduit o viaţă să ofere apă curată de băut oamenilor, dar nu a găsit leac pentru apa infectată cu bacterii de spital, care i-a înecat plămânii.

În urmă cu vreo 25 de ani, nefiind împăcat cu decizia de despărţire a fostei prietene Liana, am ticluit un plan extrem. Urma să o răpesc şi să o duc într-o altă localitate, până se răzgândea şi îşi anula mariajul cu noul prieten.

Planul a reuşit doar pe jumătate. Am reuşit cumva s-o urc în maşină, dar la Braşov, unde aveam aranjată o cameră de hotel, a refuzat să mai coboare. Am revenit a doua zi acasă, în mare parte datorită faptului că avea de susţinut un proiect la şcoală. Tatăl ei, Leonida Truţă nu m-a dat pe mâna poliţiei, dar mi-a interzis să mai intru în vila lor de pe strada Alverna.

„Din acest moment în casa asta să nu mai calci niciodată”. Multă vreme m-a obsedat acest averrtisment, pe care l-am ignorat totuşi.

Inevitabilul s-a produs, iar după câteva luni eram ginerele lui Leonida Truţa. I-am simţit multă vreme privirea aspră, chiar şi după interdicţia ridicată ulterior. Dispariţia tatălui meu la scurtă vreme m-a determinat să înlocuiesc cu timpul, sintagma de socru, cu aceea de Tata Lida.

Nu l-am admirat doar pentru că a avut puterea să mă ierte, pentru curajul nebunesc tineresc. A avut mai multe realizări profesionale sau activităţi de hobby, care mi-au stârnit chiar invidia. A reuşit să salveze de la casare mai multe utilaje de la servici, care compuneau sistemele de filtrare a apei Clujului, pe care le-a reunit în ceea ce avea să devină după revoluţie Muzeul Apei din Floreşti.

Mi s-a părut fascinant că era un călător impătimit, atât prin munţii noştri, dar şi prin alte ţări. Începuse prin anii 60 să bată cu regularitate cărările Europei cu soţia, cortul şi maşina. După revoluţie excursiile sale s-au prelungit şi pe alte continente. Proiecţiile cu diapozitive la întoarcerea din excursii, în familie şi cercul de prieteni erau un ritual respectat cu sfinţenie.

În afară de cărţile editate cu studenţia din Timişoara şi Apa Clujului, începuse să lucreze la editarea jurnalelor numeroase de călătorie din Patagonia, Alaska, Cercul Polar de Nord, Zambezi, Niagara.

Pensionat de peste 20 de ani de la Regia de Apă, unde fusese instalat director de către angajaţi după revoluţie, continua să proiecteze pe cont propriu acasă, neobosit, alte sisteme de alimentare cu apă.

Dacă asta nu ar fi fost de ajuns, au intervenit o suită de probleme, în special financiare, deloc de neglijat, în cariera mea zbuciumată de jurnalist. A înţeles de fiecare dată, fără ezitare, când am întins mâna ruşinat, pentru plata unor facturi restante la căldură, la ratele pentru maşină sau altele, contribuind practic la menţinerea mea în acest domeniu.

A înfruntat cu dârzenie, aşa cuma trăit, o boală necruţătoare, care l-a învins după o lună de luptă de maximă intensitate. Am pierdut odată cu socrul un sponsor şi un sprijin important în carieră şi familie, dar şi o sursă importantă de subiecte şi sfaturi preţioase.

http://www.citynews.ro/cluj/chestiunea-zilei-15/ei-sunt-fauritorii-cincinalului-84590/

http://www.agerkult.ro/spiritul-apei/

http://studia.ro/leonida-truta-muzeul-apei/

http://www.citynews.ro/cluj/chestiunea-zilei-15/muzeul-apei-unic-in-romania-2809/

http://raducristea.com/2010/06/picatura-dataoare-de-viata/

http://sport.hotnews.ro/stiri-fotbal-8106295-scrisoare-deschisa-unui-suporter-79-ani-catre-patronul-echipei-politehnica-timisoara-marian-iancu-faceti-mare-greseala-daca-dascalul-dvs-este-acela-care-locuieste-bucuresti-intr-palat.htm

De ce urăsc campaniile electorale

Teoretic ar trebui să fiu bucuros că există campanie electorală. În anii cu alegeri, sponsorii sunt mai generoşi cu jurnaliştii şi numărul publicaţiilor este mai consistent. Neinspirat să fii, să nu găseşti de lucru în această perioadă. Şi totuşi, nu este chiar ce pare a fi.

Vreau liber la alegeri

Când mă jucam de-a arbitrul de sport rege, în tinereţile mele, când ei se pregăteau să preia oraşul şi ţara, internele şi externele, cu aceiaşi antrenori, în laboratoarele centrului universitar, când cică nu se inventase presa independentă, ne explica formatorul actualei generaţii de păpuşari, de ce trebuie să dai cinci la sută gazdelor şi penalty în ultimele minute.

Pasămite ar fi absolut normal să ataci acasă, oaspeţii să se apere disperaţi, să comită erori în careu (citeşte hentz inventat) şi să primească lovitură de la 11 metri, câştigând campionatul în ultimul minut.

Aşa şi cu campania. Păi dacă eşti la guvernare în oraş, nu e normal să umpli instanţele de judecată cu plângeri? Poţi tu ca judecător român clujean judeca zilnic, altceva interesant decât Arpi, la comercial şi penal, sau Sorin, ca abuzuri de primar? Nu poţi. Amâni totul după alegeri, să nu se interpreteze.

Dezechilibrat de campanie

Poţi tu ca român (ziarist) să te faci că nu le vezi şi să cauţi ceva de la opoziţie pentru un echilibru? Poţi, da nu găseşti. De asta s-a inventat democraţia în unele locuri. Să le dai şansa şi ălorlanţi să ajungă (să revină) la bucate şi la instanţe. Iar ziariştii ar trebui obligatoriu să-şi afişeze pe tricou culoarea şi simpatia politică.

N-ar fi un capăt de ţară, da vin deontologii (de partid) plătiţi din bani publici, cu state de plată la radio şi tvr (alea publice falimentare), să le explice alegătorilor mai inteligenţi ca ei, de ce trebuie realeşi corupţii lor.

Părerişti plătiţi de stat la partid

Nu au scris mare lucru niciodată, poate doar în copilărie, despre cum s-au ascuns sub pat la revoluţie. Cum ai scris despre coruptul lor, care nu vrea să lase familia numeroasă din munţi şi din partid fără servici la stat şi să rămână fără colegi la cameră şi la judeţ, cum te-a făcut de ocară pe fbk.

Misiunea păreristului este una foarte clară. Trebuie să repete la nesfârşit, că ceea ce ştie toată lumea şi e instrumentat de procurori, e doar o iluzie. Coruptul nu a furat în viaţa lui de primar şi soţ de avocată inculpată. Pozele cu mituitorii şi interceptările sunt măsluite. Omul şi toată gaşca de suport e cinstit ca o fecioară.

Te-a inclus prompt în rândul dobitocilor de la ăilanţi. De ăilanţi nu ai ce scrie, că săracii doar au făcut foamea, abia şi-au tras şi ei un business cu maşini, un ziar şi un club de fotbal, luând de la gura amantelor. Şi nu au fost obişnuiţi cu greul, fiind pregătiţi cu dosare încă din anii 70, pentru preluarea trebilor.

Dacă ar putea, te-ar exclude instant din breaslă, cum au mai făcut-o atât colegii lui de doctrină, cât şi adversarii. Ăştia nu pot pricepe că te doare în cot de doctrina lor sau a ălorlanţi. Şi dacă ţi-au fost careva simpatic vreodată, ţi-a trecut demult. Deci soluţia e să mergi în conced, undeva unde pixurile şi brichetele moca nu sunt portocalii sau roşii. Dacă te ţine cureaua.

Votaţi ochiul!

Şi pentru că tot este la modă să faci o recomandare, hai să-mi dau şi eu cu părerea. Votaţi-i pe toţi, şi trimiteţi-i în opoziţie! Sau, una mai tare. Mergeţi pe independenţi sau pe partidele istorice, câte or mai fi rămas, fără pactul cu diavolul cu ochi albaştri. Faceţi-i şi pe ei istorie, că le-a sosit timpul să plece şi nu are cine să le spună dezinteresat. Ei nu apără o doctrină, ci o vacă de muls.

Maratonul Făgetului- Clujul pedalează

http://oradecluj.oradestiri.ro/foto-si-video-furtul-marcajelor-a-pus-in-pericol-desfasurarea-maratonului-ciclistic-al-clujului/sport/2012/04/30/

Maratonul Clujului Vodafone 2012- http://oradecluj.oradestiri.ro/a-doua-editie-a-maratonului-clujului-si-crosul-popular-al-bancii-transilvania-in-19-fotografii-frumoase-si-6-inregistrari-haioase/sport/2012/04/22/

Istoria repetă erorile. Evreii l-au eliberat pe Baraba, magistraţii pe Stoia, clujenii pe Arpi

Permisie pentru spovedanie de Paşte pentru familişti, magistraţi şi baroni penali

M-am bucurat la auzul veştii că omul de afaceri Călin Stoia, acuzat de corupţie în dosarul primarului de Cluj este liber în vinerea mare. Sărbătorile de Paşte şi Crăciun, în tradiţie creştină se celebrează în familie. Jurnalistic a ieşit bine ştirea. Am ieşit din stereotipul „s-a respins iar cererea de punere în libertate”. Am prins-o la prima mână, chiar dacă nu eram departe de miezul nopţii. Dar. Ceva a rămas nerezolvat.

Stoia invocase în faţa magistraţilor, la jhudacrea cererii de eliberare, pe lângă problemele de sănătate, dorul de familie, de copii. Doar că familistul adevărat era celălalt, cel care a rămas de sărbători tot închis, fostul primar al Clujului, Sorin Apostu. Stoia este proaspăt divorţat, iar cea care-i este alături, este doar o prietenă.. Dacă aşa este adevărat, cum spunea lumea şi insinuează procurorii, că ar fi pretins şi primit bani nemeritaţi, Apostu nu a făcut bine.

Dar a întemeiat o familie, pe care a menţinut-o, chiar dacă a mai avut rătăciri, tot după unele bârfe, cu o subalternă. Care nevastă îi este alături, de la începutul nebuniei cu arestarea, din noiembrie anul trecut. La bine şi la rău. Puteau să-l lase şi pe el acasă trei zile.

Alţi baroni locali şi vremelnici nu sunt la fel de devotaţi familiei. Prinşi de microbul succesului din afaceri, au profitat de celebritate, pentru a se dedulci cu feţe mai proaspete. Au lăsat fără remuşcări copii singuri, doar cu mama. Au crezut că bogăţia, obţinută pe căi mai mult sau mai puţin licite, le dă dreptul să dispună de oricâte femei, indiferent de diferenţa de vârstă.

Sistemul este tot imperfect. După 20 de ani în care lipsa de reacţie a autorităţilor a permis baronilor clujeni să-şi facă de cap, vin brusc procurorii şi taie în carne vie. Suspectul nu mai are voie să mişte decât în sistemul penitenciar. Este bine să se teamă mafioţii noştri, dragi cetăţeni de onoare, de cineva. Dar unde este sistemul de recuperare socială a celor rătăciţi? Într-o perioadă în care familia nu mai are susţinere în presă, ar putea fi un temei de circumstanţiere măcar pentru judecători.

În războaiele medievale existau armistiţii. De sărbători, războinicii nu luptau. Se bucurau de simbolurile tradiţionale aniversate. Se dădeau permisii pentru revederea familiei. M-aş fi bucurat să se întâmple la fel. Magistratul să găsească articole de lege, care să-i permită să-l trimită acasă şi pe fostul primar, pe durata Paştelui. De fapt, nu doar pe fostul primar, ci pe toţi cei care fiind în închisoare, au pe cineva acasă drag, care-i aşteaptă, încă.

La fel cum aş dori ca să nu mai fiu tras de mânecă zilnic pe holurile tribunalului, de bătrâni şi oameni necăjiţi, care cred că simt nedreptatea. Judecătorii au început să o împartă şi fără telefoane, dar sunt încă atenţi la grade, clase sociale sau la cazurile mediatizate. Când nu sunt ziarişti pe aproape, atitudinea unora este aceeaşi, sfidătoare şi arogantă faţă de oamenii simpli.

Se încăpăţânează să-şi susţină cauzele, chiar dacă ţi se par banale sau aberante. Tabloul subtilizat de administratorul imobilului, întârzierea întabulării terenului primit de la revoluţionari, extinderea casei vecinului fără autorizaţie, împrumutarea propriului CF de către vecini. Prinşi cu arestarea primarului, am uitat să mai privim şi către cei mărunţi, încovoiaţi de griji şi vreme..

Aş trimite la spovedanie şi deţinuţii celebri din închisori, şi pe baronii aroganţi, dar şi pe magistraţii care încă au rezerve la împărţirea dreptăţii pentru oamenii sărmani.

Dar insist în prezentarea cazurilor, în care marii oameni, baroni sau alte vipuri, omagiate şi onorate pe nedrept de comunitate cu diverse titluri fără merite reale, au fost puşi la zid, unde le era locul, de unii din magistraţi, fie ei tineri sau din garda veche.

Nu se pot trece cu vederea obligarea baronilor din topul bogaţilor, care comit abuzuri pe bandă, formaţi în vechiul regim, să respecte legalitatea. Cum ar fi un dealer de maşini celebru, obligat să pună înapoi gardul, împins cu tupeu de securist peste propritatea unui vecin.

Puterea actuală, dar şi cea viitoare, ar putea avea mari probleme, dacă va continua tradiţia afacerilor ilegale cu bani publici, din cauză că magistraţii au început să simtă gustul libertăţii, pe care noi tinerii de atunci, l-am simţit după revoluţie. Dar ar putea arăta şi un dram de credinţă în cele sfinte şi respect pentru familie, dacă vor acordainculpaţilor dreptul la masa de sărbători în familie, măcar pentru copiii nevinovaţi.

În ultimul an au cam picat tabu-urile, cauzele care nu puteau fi câştigate de reclamanţii de rând, malpraxisul, licitaţiile câştigate de firmele de casă. Imunitatea falselor vipuri, soluţiile de condamnare a potentaţilor nu mai sunt premiere. Când judecătorii vor elibera de sărbători şi familiştii, reforma justiţiei poate fi declarată şi la olandezi.

Concert Magnificat cu muzică religioasă în ajun de sărbători pascale la Catedrala Schimbarea la Faţă

Corul Magnificat dirijat de profesorul teolog Alexandru Suciu a susţinut un concert de muzică religioasă la Catedrala Greco- Catolică din Cluj, dedicat sărbătorilor pascale. Repertoriul a inclus şi piese solistice, având în prim plan masterandele şi studentele secţiei de canto ale Academiei de Muzică Gh Dima.

Corul este format din profesionişti şi amatori deopotrivă, şi a fost înfiinţat de Alexandru Suciu, în anul 1998, având un repertoriu preponderent religios. În palmaresul corului se înscriu mai multe participări la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale.

Coriştii au obţinut importante distincţii şi aprecieri, printre care premiul I la Balcic, la un concurs internaţional, organizat în urmă cu trei ani. Alexandru Suciu organizează la Cluj şi un festival coral regional anual, în preajma sărbătorilor de iarnă.

Programul prezentat publicului la concertul de la sfârşitul săptămânii trecute a inclus piese româneşti, compuse sau aranjate de compozitorii Marius Cuteanu, Dan Variu, Gh Cucu, Gh Dima, Nlae Lungu şi din literatura internaţională, Mozart, Schubert, Faure, Stradella, Dvorak, Liszt, Haendel, Gounod şi Vivaldi.

Acompaniamentul la pian a fost aigurat de prfesorul Cornelia Cuteanu, cadru didactic la Academia de Muzică Gh Dima.

Adevărat s-a achitat!

De ce şi-a făcut Arpi trust de presă cu guvernatorul (exclusivitate)

Cea mai accesată ştire de presă din săptămâna patimilor nu a fost nici aceea cu rejudecarea dosarului yoghinului Bivolaru, pentru înlocuirea urinei de fecioare cu vinul, nici cea cu petrecerea de Paşte a primarului fifty- fifty în penitenciarul Tg Mureş, nici cu eliberarea campionului deşeurilor de golf, nici cu atentatul eşuat de la Oradea.

Ştirea care a făcut înconjurul site-urilor a fost cea cu achitarea de şantaj a patronului viitoarei campioane, omul cu jucăriile Şapca Verde, Cartierul Tineretului, Dubai, etc.

Am reuşit să punem mâna în exclusivitate, pe motivarea deciziei de achitare, aşa cum va fi făcută, atunci când va fi, dacă va fi vreodată.

Magistraţii Înaltei Curţi au apreciat că Arpi este un bun cetăţean, aşa cum a indicat de altfel şi preşedintele, care a cerut public procurorilor să nu-l mai hărţuiască pe bossul CFR, prin lojele de lux din Gruia.

Tot judecătorii au arătat că nu-l pot condamna şi pe Arpi pentru şantaj, la afaceristul ieşean al mall-urilor. „Nu putem avea un patron de campioană arestat, singurul care avea şanse să supravieţuiască scandalurilor de corupţie din fotbal”, arată microbiştii din completul de trei magistraţi.

Instanţa a arătat de altfel că este sensibilă la reflectarea în presă a procesului. Judecătorii au subliniat că au luat act cu bucurie de achitarea inculpatului, chiar înainte ca ei să anunţe acest lucru. Totuşi nu şi-au ascuns invidia că le-a fost luată această plăcere, de a fi primii care află despre încetarea problemelor cu legea, ale omului de afaceri clujean.

„E suficient un clujean de frunte în închisoare”, mai amintesc judecătorii de cazul fostului primar, închis de 5 luni în penitenciar, pentru că nu l-a susţinut pe Arpi, să beneficieze şi el de noul stadion şi sfaturile juridice din partea soţiei sale avocat, lăsându-l la mâna altor cabinete hulpave de avocatură.

Judecătorii s-au arătat totuşi contrariaţi de faptul că nu toată presa a preluat informaţia prematură, că l-ar fi achitat pe inculpat şi au ameninţat că vor amâna luarea unei decizii finale, cel puţin două săptămâni, doar atunci când va exista unanimitate pe acest subiect, pentru a elimina temeiul privind pericolul social concret.

Magistraţii suporteri ai echipei de fotbal din Gruia mai arată că trustul de presă al lui Arpi, cel care a anunţat primul achitarea patronului, asociat cu viitorul guvernator de Transilvania, ar trebui să aibe mai multă credibilitate pe piaţa media, având în vedere faptul că fostul premier încă nu s-a decis să candideze la Primărie, iar patronul echipei de tradiţie universitară ar putea părăsi oraşul de pe Someş şi noul său stadion futurist.

În fine, instanţa şi-a arătat compasiunea faţă de inculpat şi problemele sale multiple cu legea, arătându-şi indignarea pentru întoarcerea rezultatelor după 15 ani, împotriva sa, în afacerile Şapca Verde şi mai recent Cartierul Tineretului, pierdute pe nedrept de inculpat.

http://www.citynews.ro/bucuresti/eveniment-29/iccj-il-achita-pe-paszkany-in-dosarul-gazeta-de-cluj-223048/

http://www.transilvanialive.ro/article/paszkany-achitat-%C3%AEn-dosarul-gazeta-2

http://www.gazetadecluj.ro/citeste/7005-magistra-ii-ccj-l-achit-definitiv-pe-paszkany

http://www.ziarulfaclia.ro/paszkany-achitat-in-dosarul-gazeta-2/

Cum să încurci demnitarii, sub acoperirea de ziarist, două decenii, în aşteptarea Aspaziei

Douăzeci de ani de activitate revoluţionară şi cincizeci de viaţă nu-s de colea. Aşa că merită o privire mai atentă de sărbători. Să facem aşadar o mică mărturisire, între două ture de spionaj, pe lângă caravana de merţane negre ale SPP, de lângă domiciliul cosaşului- filosof din munţii guvernului, aflat în permisie de sărbători. De fapt eu nu sunt ziarist şi am vrut întotdeauna să fug din ţară. Ce să faci în fundul ăsta de lume fără perspective? Să te uiţi la mafioţii din administraţie, cum prosperă şi te sfidează, chiar şi când sunt arestaţi?

Că rudele au început să dea semne de nervozitate să mai tot cotizeze la formarea mea profesională veşnică, de la noul loc de muncă. Nu-s nici ziarist, nici muzician, nici inginer. Nimeni nu ştie ce sunt de fapt, nici chiar eu.

S-o luăm cronologic. Am vrut s-o tund încă din liceu. Mai apoi şi în facultate. Acoperirea de jurnalist a venit dintr-o întâmplare. Să vedem cum.

Prima dată când am vrut s-o tai, cu un grup studenţesc de folclor, s-a băgat pe fir guvernatorul centrului universitar. M-a considerat element periculos şi nu m-a lăsat în turneu în străinătate cu prietenii. „Ăsta nu mai vine înapoi din Elveţia”. Eu nu am plecat, alt coleg bracist a rămas acolo fericit, în locul meu.

Am încercat şi ca arbitru de sport unic. Cel rege. Acolo m-au depistat alţi securişti că nu înţeleg cauza partidului. „Trebuie să te pricepi să trânteşti meciuri, e şi aia o artă”, spunea cu emfază unul din formatorii generaţiei de aur. Nu poate fi primit oricine în elită.

Am încercat şi meseriile de lăptar, croitor, lăcătuş. Am încercat şi ca revoluţionar. Din păcate guvernatorul m-a depistat şi la frontul studenţesc şi a trebuit să caut altceva. Consultanţii de specialitate mi-au recomandat ceva mai impresionant pt CV. Nu te poţi duce în vest ca simplu cetăţean, că te pun doar la zugrăvit sau cules de castraveţi.

Am testat şi zona privată. M-au atenţionat că nu sunt pe lista ziariştilor care pot falimenta fără probleme firmele cu datorii la stat, pentru a face altele mai potente. După un eşec răsunător, în distribuţia de ziare de centru, am promis s-o las moartă cu afacerile.

Nu l-am ascultat pe frăţior. Să las naibii naţia şi să fac cu el o partidă de polo cu sârbii. Îi invidiez prea târziu viaţa liniştită şi îndestulată pe alte meleaguri.

Mai era o şansă, ca jurnalist. Puteai fi trimis la un moment dat ca şi corespondent, fie şi în teatru de război. Zis şi făcut. Fuga la şcoală, în Capitală, că afară nu merge cu şcoala vieţii. Pretextul oficial era întâlnirea cu un prieten din copilăria de pe Valea Oltului. „Ardei gras” dă la proba practică doi de 10. Speram să trec de test, da nici chiar aşa. Ce mare lucru să găseşti un ghiozdan scump cât un candelabru, în prima zi de şcoală, în Piaţa Revoluţiei, la doi ani de la lovitura de stat.

Nu s-a prins nimeni că nu am nicio treabă cu domeniul. Doar o trambulină spre libertate. Până când pe la al 10-lea ziar, guvernatorul e iritat iar, acum că i-am deranjat şeful. Voia să-l dărâme el, nu presa. Ce mare chestie că au mâncat şi ei bine, tpţi emanaţii, cu preşedinte şi premier la un loc, la un restaurant clujean şi a plătit fraierul de contribuabil, întrebat postfactum. Afară de la ziarul opoziţiei, atât eu, cât şi materialul de diletant.

Fata care-i purta vorbele guvernatorului a fost mai categorică decât trepăduşii de servici, care s-au limitat doar să-mi recomande să-mi schimb profilul profeisonal de pe fbk. „Tu încurci vipurile. Ţii demnitarii din activitate. Nu pot lucra din cauza ta”, m-a pus Despina pe gânduri multă vreme.

Pe la al 15-lea ziar a mai apărut o ocazie. Urma să se facă redacţie regională. Şefii merg la team building cu mogulul în ţări exotice. Nu am fost pe lista adevăraţilor candidaţi. S-au prins şi ăştia. Mai încercăm.

La al 20-lea ziar a mai fost o şansă irosită. A venit patron unu de la o echipă de fotbal de cupa campionilor. I-am rătăcit numele şi i-am tras-o din greşeală. Cum să nu te dea afară? Normal că a fost supărat, în ziarul lui, să-l faci de râs în faţa amantei. Că şi-a pierdut maşinile, pentru că nu mai avea bani. Taman când se întorcea din Dubai din concediul de vis.

După alte încercări ajung în sfârşit moca cu un cor de copii, chiar în inima Europei. Îi păcălesc şi pe ăia. Acreditare în engleză, acces la internet, cafea naturală şi fursecuri non stop. Doar jurnalişti autentici, străini, că românii nu sunt interesaţi de gen. Cum să fugi la centrul de azil? Ameţit de laurii gloriei (copiilor) am uitat de ce plecasem şi am revenit acasă. M-am trezit din vis doar în graniţă, când răcnea un vameş în dulcele grai, după suveniruri.

După alte încercări ajung la guvern cu aceiaşi copii la colindat. Dacă îi trimite şi pe ei afară, ca pe alte vipuri? Şi am iar ocazia s-o tund. Nu i-au trimis. Iar guvernatorul nu a ratat prilejul să-mi arate obrazul la o conferinţă de presă. „Eu te-am ajutat să-i cânţi premierului Termopan la ureche, tu mă hărţuieşti”, mi-a spus când am dat buzna peste cabana sa de pe Valea Someşului.

Am mai făcut o tentativă de evadare şi după testul răbdării şi pe la alte tabloide, am schimbat din nou domeniul. Justiţia e bântuită de străini, atât prin săli, unde pedofilii fac coadă la împărţit certificate de bună purtare, cât şi prin birouri, unde olandezii măsoară temperatura reformei. Negativă de principiu. Ocazie să încercăm evadarea. Degeaba. Pe ăştia nu-i păcăleşti. Un singur ziarist clujean are uşile deschise prin palat. Şi nu sunt eu acela.

Comemorarea revoluţiei. Pardon, am stabilit că a fost lovitură de stat. Nici nu contează, că-s tot ei, pregătiţi de decenii. O nouă ocazie. O abordăm dintr-o perspectivă imposibilă. De ce n-au stat cuminţi la locurile lor? Cine se prinde că totul a fost regie? Străinii vin din nou. Le place să vadă morţi reali. Nu iese nici acum. Pe mine nu mă caută nimeni. N-ai certificat de revoluţionar, nu exişti.

A mai fost o ocazie, da nu a ieşit nici asta. Am prins un mafiot de calitate extra, din baronii locali care şi-au tras pe persoană juridică fostele uzine tovărăşeşti. Top 300, cetăţean de onoare, afaceri prospere auto şi comerţ. Cu un material cu ăsta dădeam sigur lovitura şi mă căutam străinii. Degeaba. Nimeni nu publică cu oamenii de care şi şefii poliţiei se tem. Chiar dacă cu întârziere de opt ani, tinerii din judecătorie s-au făcut că nu mai înţeleg bine codul secret de ka Victoria. L-au pus să ducă gardul vecinului la loc. Îşi făcuse încă o reprezentanţă auto pe proprietatea omului, sus pe deal.

Poate ocazia cea mai bună de a emigra a fost întâlnirea cu Aspazia, celebra amantă plantată în ograda vipurilor arestate. Când ne-am văzut amândoi faţă în faţă, pe trotuarul DNA, am fost aşa de surprinşi, ca doi tineri nevinovaţi, încât am uitat de ce ne aflam în acel loc. În loc de interviul carierei, care putea salva cele două decenii, cu ecouri şi aprecieri în presa străină, putea să se lase cu o nouă demitere. Măcar să-mi fi făcut o poză cu ea, mai îndulceam rateul.

Deci vom mai încerca. Am mai păcălit ceva patroni. Noroc că ăştia nu-s prea interesaţi să-şi cunoască toate podoabele. Nu s-au prins că nu poţi fi veşnic reporter. După 20 de ani, un ziarist român normal de tranziţie devine şef, patron de gazetă sau primar. Sau schimbă meseria. Cine mai poate merge la conferinţe de presă în pragul pensiei? Are dreptate editorialistul- globtrotter fără bacalaureat. E cam jenant să stai lângă studente practicante, fără să te gândeşti la cu totul altceva decât la meserie.

Prevăzători, am asigurat şi continuitatea sponsorilor. Că după dispariţia unei generaţii altruiste, cine mai cotizează la facturile restante de la bloc? Ca mâine vin fetele din turneu şi vor putea prelua ele povara cheltuielilor de întreţinere, de pe umerii părinţilor şi a socrilor.

Şi dacă mai schimbăm ceva ziare, ajungem inevitabil în Cartea Recordurilor. Mai încercăm. Încă zece, douăzeci de ani. Oare vin ei, agenţii constatatori, sau trebuie să ne deplasăm personal să ridicăm premiul la Londra?

Cicliştii străini ne-au luat premiile şi juliturile din pădurile Apusenilor la Maratonul Maros Bike

Recordul de participare la maratonul internaţional de la Gilău s-a regăsit şi în activitatea medicilor de la urgenţă. Musafirii ne-au bătut favoritul clujean, dar au dus acasă, pe lângă punctajul de olimpiadă şi multe julituri culese din pădurile noastre.

Maghiarul Blazso Marton, multiplul campion al Ungariei, câţtigător al mai multor competiţii internaţionale, la vârsta de 31 de ani recidivează şi duce acasă premiul cel mare al maratonului Maros Bike de la Gilău. Blazso a scos pe 80 de km prin pădurile din jurul Tarniţei 4 ore, 11 minute şi 35 de secunde. El primeşte astfel punctaj internaţional care contează pentru calificări la olimpiadă, alături de Stancu Alexandru (4, 15 ore, Câmpulung), Marian Frunzeanu (Sibiu- Bike Expert), Răzvan Jugănaru (Dinamo Bucureşti- Câmpulung) şi Gabriel Ţintea (Emmedue Sport Ploieşti). La fete pe primul loc în proba lungă de 80 de km a câştigat Emes Fodor din Odorhei, No Mad Racing Team, cu 6 ore, 11 minute.

Clujeanul Radu Tudor (Maros Sport), unul din favoriţii noştri la podium a ratat competiţia, după probleme tehnice, care l-au obligat să umfle pneul la fiecare 10 minute. Tudor a ajuns doar pe locul 15 în clasamentul general.

Peste 400 de biciclişti din ţară şi stărinătate au concurat la Gilău, la ediţia a 5-a a competiţiei Maros Bike Marathon, organizată de fraţii Maros, cu sprijinul rutierului Elisei Miron.

Medicii şi salvamontiştii prezenţi la competiţie au avut de lucru, după ce peste 60 de rutieri au prezentat contuzii şi julituri, în special la faţă şi membre. Chiar şi marele câştigător al competiţiei, ungurul Blazso Marton, a apărut la festivitatea de premiere cu picioarele sângerând. Cea mai gravă accidentare a fost o fractură de claviculă, biciclistul fiind trimis la urgenţă pentru îngrijiri suplimentare.

Deputatul curtat de toate partidele pentru aglomerația de la cabinetul parlamentar trage cu ochiul la Primărie

Interviu cu tipograful Mircia Gurgiu

Singurul deputat clujean care-și ține fără excepție audiențele săptămânale a plecat în vacanță cu familia, doar după ce a rezolvat ultimul cetățean care-i făcea anticameră la cabinetul parlamentar.

Mihai Bacalu: E dificil pentru o persoană născută la țară să devină parlamentar astăzi?

Mircia Giurgiu: E ușor dacă ai activitate. În ultima vreme însă trebuie să ai și foarte mulți bani.

MB: Ce statut preferați? Cu un partid în spate, sau independent?

MG: Am avut cele mai bune intenții cu PDL în 2008. Nu mi-am imaginat că ajungem să tăiem ajutoarele sociale, drepturile salariale și să luăm atâtea măsuri antipopulare împotriva cetățenilor. Nu am putut să fiu de acord și am fost dat afară. Am semnat un acord de susținere de către sindicaliști a guvernului, dar nu am avut niciun sprijin de la guvern. Am votat împotriva măsurilor. M-am ținut de cuvânt, pentru ce am spus în campania electorală. Am fost dat afară din partid. Acum sunt independent.

MB: Ce preferați? Parlament sau Primărie?

MG: Prefer Parlamentul, dar nu mă feresc nici de altă candidatură. Deocamdată primăria nu reprezintă o miză pentru mine. Am fost rugat de Partidul Conservator să accept să fiu trecut pe sondajul lor pentru Primărie. Încă nu am luat o decizie.

MB: Care meserie vă este mai apropiată? Aveți abilități și studii de tipograf, sindicalist, sociologie, jurnalism și agricultură.

MG: Eu sunt tipograf și sindicalist, cu o experiență în probleme sociale de peste 15 ani. Linotipist de plumb la carte, până în 1997, când s-a desființat sectorul și am trecut la montaj. În paralel m-am ocupat de activitatea sindicală, având și o emisiune tv. Contractul meu la tipografia de stat nu este întrerupt, ci doar suspendat. Mă pot întoarce oricând înapoi cu plăcere.

MB: Ce preocupări extraprofesionale aveți?

MG: Nu prea am timp pentru acestea. Îmi place sportul, fotbalul în special. Când mai am puțin timp stau cu familia și vizitez rudele soției și pe mama din Apuseni. Joc fotbal cu echipa parlamentului. Merg la stadion la echipele clujene, dar țin în mod egal cu fiecare. La fel cu echipele din județ, din Turda, Florești.

MB: Îi sprijiniți necondiționat pe locuitorii din Apuseni, de unde proveniți?

MG: Da, fac tot ce pot pentu aceștia, unde este o zonă aridă. Aici oamenii au puține posibilități, în afară de creșterea animalelor și cartofii. Îi ajută puțin la venituri.

MB: Sunt reclamații din partea inspectorilor silvici că se fură masiv lemne în acea zonă.

MG: Marea problemă nu sunt localnicii, ci firmele care exploatează lemnul. Nu se poate compara o căruță de lemne cu convoaiele de remorci ale firmelor. Nu am informații complete legate de incidentul cu bruscarea inspectorilor.

MB: Cum se pot elimina comisioanele demnitarilor pentru ințiative parlamentare, sau pentru autorizații de construcții? Legenda a ridicat comisionul de la 10 la sută în timpul lui Funar, la jumătate în mandatul lui Apostu.

MG: Vă pot spune că nu am avut niciodată nicio firmă și nici nu o să am. Nu vreau să acuz pe nimeni. Eu nu am nicio problemă. Fiecare va răspunde pentru ce face. Cine nu-și respectă meseria pentru care este plătit, își va căuta loc de muncă.

MB: Aveți modele, prieteni, aliați în mediul politic?

MG: Mă înțeleg bine cu toată lumea. Relații bune, nu cu toți la fel.

MB: E greu să menții o familie unită fiind frecvent plecat de acasă?

MG: Înainte, ca lider de sindicat mai mult lipseam. E nevoie de respect din partea fiecăruia.

MB: Ce preferați, termenul de voievod sau de guvernator?

MB: Nu denumirea contează. Trebuie să vedem ce este mai bine pentru cetățean. Încă nu a văzut nimeni proiectul. S-a discutat atât fără un document în față. Deocamdată pentru orice problemă cetățeanul trebuie să vină la Cluj. Cei din Huedin renunță la sprijinul APIA, decât să vină până aici. Dacă vor mai veni și din alte județe? Cetățeanul trebuie ajutat, nu trebuie introduse obstacole sau distanțe suplimentare între el și autoritate publică.

MB: Ce tentații are Bucureștiul pentru parlamentari?

MG: Nu prea am timp liber. Încerc să rezolv toate problemele la Parlament, am întâlniri cu sindicaliștii. Seara ajung târziu. Când termin treaba la Bucureti vin acasă.

MB: Cum vă faceți promovarea?

MG: Exact cum fac de la început. O conferință de presă pe săptămână și audiențele, cu un consilier de specialitate. Merg pe stradă, în mijloace de transport în comun, în piețe, mă întâlnesc cu sindicaliști. Nimic special. Din audiențe am aflat cu mult înainte că se închide Napolact la Huedin, sau Fabrica de bere Ursus din Cluj. Încerc să țin legătura cu oamenii. Apoi la audiențe, sunt zile când vin și 60 de persoane. Încerc să-i ajut pe toți, cu tot ce pot legal ca parlamentar.

MB: Cum vă selectați prioritățile în rezolvarea audiențelor? Câte probleme reușiți să rezolvați?

MG: Eu știu că pentru fiecare, problema lui e cea mai importantă. Țin cont de problema fiecăruia, elevi, studenți, absolvenți, șomeri, vârstnici. Le grupez la nivel local sau național și le expediez instituțiilor responsabile. Oamenii reclamă în special lipsa locurilor de muncă, pensii, probleme cu proprietatea, evacuări. În primul mandat reușeam să rezolv 70- 80 la sută din solicitări, acum e mai greu, doar 65-70.

MB: Cum vă faceți agenda? Folosiți internetul?

MG: Niciodată. Eu sunt de modă veche. Mă duc personal unde e necesar. Nimic electronic, în afară de comunicatele de presă.

MB: Cine conduce România?

MG: Sunt organe alese să se ocupe. Nu sunt de acord nici cu intervenția FMI. Cine e ales, să răspundă. Guvern, parlament, președinte.

MB: Ce preferințe aveți în zona culturală?

MG: Încerc să citesc și să particip la spectacole la operă, filarmonică, film. Susțin Clujul în campania pentru capitala culturală a Europei. Trebuie să ne pregătim din toate punctele de vedere. Să ne îngrijim și să sprijinim instituțiile de artă. Cultura ar trebui să fie o prioritate la Cluj, la fel ca și sănătatea.

MB: Cum comentați problemele din cultură? Toate instituțiile muzicale au probleme cu infrastructura.

MG: Sunt probleme și încerc să ajut. NU e simplu, aproape toate clădirile din centrul orașului sunt ocupate de fundații din afara țării.

MB: Doriți ca băiatul dvs să-și susțină Bacalaureatul cu sisteme de supraveghere?

MG: Nu mi se pare în ordine sistemul, poate induce emoții suplimentare. Trebuie să avem certitudinea că sunt bine pregătiți. Nici cu legea educației nu sunt de acord, e o variantă asumată de ministru. O lege trebuie să fie acceptată.

MB: Spre ce carieră doriți să vă orientați copilul?

MG: Fiecare trebuie să facă ce îi place. Eu am plecat de acasă cu gândul de a deveni ziarist sportiv.

MB: Aveți încredere în justiție?

MG: Am încredere. Dar judecătorii trebuie să știe că trebuie să respecte legea. Au salarii bune, nu au fost afectați de criza economică. Să judece doar în funcție de probe, nu politic.

MB: Cum vă petreceți concediul?

MG: Câteva zile cu familia în Turcia, apoi la rudele soției și mama, la fân și munci agricole.

MB: Va pierde puterea Ardealul, dacă Autostrada Transilvania rămâne blocată?

MG: Ni se tot spune că sunt negocieri. Să se stabilească clar dacă se continuă sau nu. Dacă în acest an nu se face nimic vor fi mari nemulțumiri.

Repetabilitate în dublul infarct sincron de Crăciun din coabitare

Criminaliştii clujeni au răsuflat uşuraţi. Bărbatul alcoolic dintr-o comună din Câmpia Transilvaniei, care-şi bătea sistematic nevasta când pleca la târgul din vecini, nu este de vină pentru infarctul femeii, survenit în aceeaşi zi cu acela al mamei, chiar de Ziua Naţională. Legiştii au tranşat rapid dilema ştinţifică, între două războaie pentru controlul instituţiei. Rănile provocate de conflictul dintre soţi în ajun, vizibile pe corpul victimei mai tinere, nu au legătură cu infarctul femeii şi a mamei sale. Cârcotaşii au găsit imediat şi cuvântul cheie pentru a sintetiza situaţia inedită, respectiv infarct sincron.

Cu totul întâmplător, în Europa, alţi legişti caută explicaţii pentru viitorul raport MCV, pentru infarctul survenit simultan în Parlamentul României, în această săptămână, de către două proiecte de lege, apărute din neant, graţierea şi amnistia, respectiv Legea minelor, eşuate în mod surprinzător, pe motiv de lipsă de cvorum, respectiv retragere de pe ordinea de zi. Doar Codul Penal a fost să fie modificat, în beneficiul aleşilor, care scapă de nesuferitele ANI şi DNA, obţinând binemeritata superimunitate. Anchetatorii europeni sunt pe drept cuvânt şocaţi, pentru că cel mai important proiect, cel al modificării Legii minelor nu a trecut, deşi pentru investitorii străini era cel mai aşteptat.

Cele două cazuri nu au aparent nicio legătură, exceptând perioada în care au sucombat simultan, femeile din familia clujeană, respectiv proiectele de lege. Cum am putea face comparaţie între un bărbat beţiv, care-şi bate zilnic nevasta şi soacra, cu şi fără motiv, iar acestea mor, pe mâna lor, din cu totul alte motive, aparent neimputabile lui şi situaţia de la vârful politicii româneşti, unde aleşii şi guvernanţii se compromit singuri, fără sprijinul preşedintelui, punându-l pe coabitator într-o poziţie net avantajoasă şi nesperată.

Tot o coincidenţă în această vreme, în urmă cu aproape un sfert de veac, cuplul care coabita la vârful statului făcea infarct, simultan cu Marea Adunare Naţională, iar legiştii încă mai caută urme de gloanţe şi de terorişti printre emanaţi, ca să-l justifice. Singura diferenţă, că atunci femeia decedată prin ciuruire era cea care îl cotonogea cu sârguinţă şi regularitate pe bărbat. Pe bărbatul emanat supravieţuitor şi nevinovat.