http://oradecluj.oradestiri.ro/cerere-inedita-in-justitie-un-nevazator-vrea-inapoi-pensia-alimentara-platita-timp-de-20-de-ani/actualitate/2011/09/29/

http://oradecluj.oradestiri.ro/upc-romania-obligata-de-inalta-curte-de-justitie-sa-plateasca-amenda-de-4-milioane-de-euro-pentru-majorarea-nejustificata-a-tarifelor/economie/2011/10/03/

http://oradecluj.oradestiri.ro/sentinta-la-cluj-firma-care-detine-patrimoniul-imobiliar-al-universitatii-craiova-va-fi-lichidata/actualitate/2011/10/14/

http://oradecluj.oradestiri.ro/cel-mai-luxos-hotel-din-cluj-pus-sub-sechestru-la-numai-doua-luni-dupa-darea-in-folosinta/economie/2011/10/18/

http://oradecluj.oradestiri.ro/dosarul-care-ocupa-un-dulap-de-la-judecatorie-solutionat-dupa-10-ani-condamnatii-au-fugit-de-mult-din-tara/economie/2011/10/24/

http://oradecluj.oradestiri.ro/editura-dacia-e-istorie-miile-de-carti-din-stoc-se-vand-cu-preturi-modice-pana-la-craciun-ce-ramane-va-fi-topit/cultural/2011/10/28/

http://oradecluj.oradestiri.ro/poveste-de-weekend-crizantemele-din-gilau/economie/2011/10/30/

http://oradecluj.oradestiri.ro/dealul-de-langa-nokia-aluneca-spre-parcul-industrial/economie/2011/11/01/

http://oradecluj.oradestiri.ro/povestea-sosiei-lui-emil-boc-strungar-inspector-scolar-director-de-agentie-condamnat-pentru-vot-multiplu/actualitate/2011/11/04/

http://oradecluj.oradestiri.ro/6-x-video-si-7-x-foto-razboiul-stelelor-harry-potter-si-misiune-imposibila-proiectate-la-filarmonica/cultural/2011/11/05/

http://oradecluj.oradestiri.ro/video-mambo-cu-publicul-concert-pentru-timpane-si-un-danzon-superb-din-concertul-filarmonicii/cultural/2011/11/19/

http://oradecluj.oradestiri.ro/poveste-de-weekend-profesorul-dumitru-pop-de-63-de-ani-spectator-al-operei-muzica-nu-trebuie-sa-lipseasca-din-educatia-copiilor/cultural/2011/11/12/

http://oradecluj.oradestiri.ro/pedofilul-francez-thierry-fayard-condamnat-de-tribunalul-cluj-la-un-an-de-inchisoare-cu-suspendare/actualitate/2011/11/15/

http://oradecluj.oradestiri.ro/sentinta-neurochirurgul-stefan-florian-nu-trebuie-sa-plateasca-niciun-leu-pentru-bucatile-de-bisturiu-lasate-in-coloana-vertebrala-a-unui-oradean/actualitate/2011/11/18/

http://oradecluj.oradestiri.ro/noul-vicepresedinte-al-tribunalului-cluj-alexandrina-radulescu-se-judeca-in-nestire-cu-fostul-sot-pentru-partajul-bunurilor/actualitate/2011/12/19/

http://oradecluj.oradestiri.ro/dileme-de-22-ani-cine-i-a-scos-pe-angajatii-de-la-cug-in-strada-grupul-de-la-conti-stia-ca-vor-veni-muncitorii/actualitate/2011/12/22/

http://oradecluj.oradestiri.ro/procesele-stadioanelor-ilegale-primaria-a-castigat-cu-arhitectii-pentru-cluj-arena-iar-cfr-si-a-batut-vecinii/actualitate/2011/11/22/

http://oradecluj.oradestiri.ro/30-de-familii-din-vecini-cer-instantei-sa-inchida-localul-memo-10-din-cauza-mirosului-si-a-zgomotului/actualitate/2011/11/22/

http://oradecluj.oradestiri.ro/un-document-exceptional-din-1503-prin-care-stefan-cel-mare-intarea-daniile-si-privilegiile-manastirii-putna-citit-in-instanta-la-cluj/actualitate/2011/11/06/

http://oradecluj.oradestiri.ro/proprietarul-unei-edituri-clujene-condamnat-pentru-piratarea-unor-scrieri-de-arghezi-eliade-preda/cultural/2011/11/30/

http://oradecluj.oradestiri.ro/video-gemeni-din-toata-tara-au-petrecut-la-ziua-de-nastere-a-tripletilor-care-au-invins-statul/actualitate/2011/12/05/

http://oradecluj.oradestiri.ro/filarmonica-transilvania-a-revenit-in-casa-universitarilor-dupa-10-ani-de-exil-cu-un-concert-exceptional-de-colinde/cultural/2011/12/08/

http://oradecluj.oradestiri.ro/doi-soti-din-cluj-s-au-trezit-ca-figureaza-drept-parinti-in-certificatul-de-nastere-al-unui-copil-de-8-ani-din-timis/exclusiv/2011/12/10/

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/Alina-Dumitru-veterinar-pentru-o-zi-365846.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/cluj-arena-demolat-352805.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/piersic-in-instanta-la-cedo-359417.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/vrea-sa-l-dezgroape-pe-octavian-goga-356764.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/solutie-romaneasca-santierul-cluj-arena-in-parcul-copiilor-348970.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/florin-busuioc-si-a-parasit-baiatul-la-trei-luni-334561.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/scormonesc-dupa-fier-printre-bobite-de-mercur-325339.html

Şut i-a spus magistratului că nu mai suportă regimul de detenţie, unde nu are parte de tratament medical adecvat. „Nu mă tratează deloc. Nu primesc medicamente, sondă. Sunt disperat.Sunt nevinovat. Nu mai suport”, i-a spus Şut magistratului. Acesta i-a declarat că deţine acasă teren şi o casă, pe care este gata să le înstrîineze, pentru un tratament adecvat. Voi vinde pământurile şi casa ca să mă tratez, a spus Şut.

Înainte de a se pronunţa asupra cererii nepbişnuite, magistratul a cerut efectuarea unei expertize medico- legale. Pentru că expertiza nu recomanda tratament în afara penitenciarului, procurorul a cerut respingerea solicitării.

După dezbatere, deţinutul ne-a cerut să să-l pozăm. „Să se vadă cum mă tratează şi că nu-mi dau sondă”, a strigat în timp ce era escortat către arest.

Constantin Şut, un recidivist din comuna Josenii Bârgăului, în vârstă de 38 de ani şi-a tăiat un testicol şi penisul cu lama de ras. Deţinutul a fost descoperit într-o baltă de sânge în celula sa din închisoarea Gherla. A refuzat tratamentul medical şi a fost externat în aceeaşi zi de la Spitalul Militar, revenind la penitenciar. Singurul amănunt pe care l-au obţinut atunci ziariştii a fost pedeapsa pe care o ispăşeşte inculpatul. Acesta a efectuat 3 ani, dintr-o detenţie de 18 ani, pentru viol urmat de decesul victimei.

Şut, în vârstă de 38 de ani a petrecut atunci toată noaptea din octombrie 2007, la domiciliul mamei sale din Josenii Bârgăului, cu Elena Andrieş, fata naşei sale de botez. Ce s-a petrecut în camera lor a fost cu greu reconstituit de anchetatori. Aceştia au pornit de la o certitudine macabră. Vecinii bărbatului a descoperit-o dimineaţă pe femeie, în stare de inconştienţă la poarta lor. Dezbrăcată, cu numeroase semne de agresiune, într-o baltă de sânge. Transportată de urgenţă la spital, a decedat în câteva zile.

Inculpatul a susţinut iniţial că nu o cunoaşte pe victimă, apoi că doar a băut un pahar de ţuică cu ea. Apoi a cerut achitarea, susţinând că nu putea susţine contacte sexuale. A refuzat însă testul poligraf. Martorii au relatat că autorul a consumat toată ziua băuturi cu victima, cu care a venit seara la casa mamei sale. Pentru că avea leziuni pe penis, iar femeia avea răni în zona genitală, anchetatorii au concluzionat că a agresat-o cu un corp contondent. În jurul orei 5 dimineaţa, vecinul a zărit-o rezemată de poartă, dar a refuzat să-i acorde asistenţă. În jurul orei 7 un alt vecin a găsit-o inconştientă. Acesta a chemat poliţia şi ambulanţa. Victima a decedat după 5 zile.

Prin raportul de constatare medico-legală s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, aceasta datorându-se unei insuficienţe cardio-respiratorii acute consecutivă unei hemoragii meningo-cerebrale şi contuzii de trunchi cerebral cu fractura bazei craniului. Totodată, victima a prezentat leziuni la nivelul pleoapei inferioare stângi, a genunchiului stâng şi pe faţa posterioară a gambei drepte.

La necropsie s-au evidenţiat şi leziuni genitale care s-au putut produce în cursul unui raport sexual intempestiv sau, mai probabil, prin intermediul unui corp contondent, atât leziunile genitale cât şi cele tanatogeneratoare putându-se produce în cursul nopţii de 10/11 octombrie 2007.

Anchetatorii au găsit urme de sânge ale victimei pe poartă, dar şi în curte, unde se aflau pantalonii victimei.

Şut a fost arestat în ianuarie 2008 şi a fost condamnat definitiv la sfârşitul anului 2009. La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere şi faptul că este recidivist.  Doar prin automutilarea recentă ar dovedi indirect recunoașterea faptei penale care i se impută.

Măriuca Şut, mama inculpatului ne-a declarat că a sosit în acea noapte acasă de la servici, de la o pălincărie unde face curat. Nu i-a atras nimic atenţia şi nu a intrat la băiat în cameră. Dimineaţă a fost trezită de poliţişti. Buimacă şi obosită, a înţeles cu greu că se întâmplase ceva groaznic.

Au dat şi ea şi băiatul declaraţii până seara. Nici acum nu crede în totalitate în vinovăţia băiatului. I se pare suspect faptul că la câteva săptămâni, vecinii din casa unde s-a descoperit la poartă victima inconştientă s-au mutat din sat. „De ce nu au dat declaraţii la judecător?” Ştie că băiatul s-a automutilat în închisoare. „Are nişte tuburi de plastic la şold”. Şi-a tăiat penisul şi un testicol. „L-am întrebat de ce a făcut asta. Nu e destul că ne-a făcut odată de minune în sat?”. Fata violată era cu câţiva ani mai mare. „Mergea deja la şcoală când mi l-a botezat maică-sa pe Costan”.

Vecinii femeii nu sunt de acord cu mama băiatului. Ei vorbesc încă cu teamă. Şut Constantin este cunoscut pentru violenţa sa fizică şi verbală. „Nu lucra, bea şi mânca banii mamei sale”, ne-a spus o vecină cu câteva case mai sus. A mai fost condamnat pentru viol. Femeia ne-a spus că şi fetiţa sa de 4 ani a fost chemată la el acasă. „A momit-o cu o păpuşă”. A avut noroc că mama lui a trimis-o acasă, intuind ce ar putea să urmeze. Vecinii sunt oripilaţi de cruzimea bărbatului. Ei au auzit că femeii violate i-ar fi introdus un obiect prin vagin, producându-i o hemoragie abundentă.
Mihai Bacalu

Liviu Hossu s-a aflat pe prima banchetă din microbuz, alături de victima Octavian Bogdan, în noaptea de 28 iulie 2006. Ni s-a destăinuit cu greu, datorită imaginilor cumplite care nu i-au dispărut nici acum din minte.

Tânărul handbalist mai este încă marcat de un detaliu aparent nesemnificativ, dar datorită căruia a rămas în viaţă. Înainte de accident a schimbat locul cu Octavian Bogdan.

„Ne-am oprit în benzinărie cu circa zece minute înainte de accident. Convenisem cu Tavi să stau eu la geam până la prima oprire, apoi să schimbăm locurile. La geam puteai dormi mai bine. În benzinărie m-am întins pe ambele scaune. Când a revenit de jos, m-am strâns pe locul din dreapta şi el a trecut la geam”.

Impactul a fost de-a dreptul devastator. Cu câteva minute înainte de miezul nopţii, un tir cu foi de tablă a izbit microbuzul, secţionându-l pe partea stângă.

„Aţipisem. Am auzit o bubuitură. Au explodat geamurile, ne-am frecat de parapet şi ne-am oprit după câiva metri”.

Prima tendinţă după accident a fost să fugă din maşină. A aruncat o privire lângă el. A încremenit.

„Am văzut doar umerii lui Tavi. Capul îi atârna în stânga. Nu i-am văzut pe ceilalţi colegi. Am fugit jos, fără să conştientizez prea multe lucruri”.

Au coborât jumătate din colegi în faţă, iar ceilalţi prin spate.

„Doar când a strigat alt coleg că Tavi e mort, am înţeles că totul e real”.

A apelat serviciul de urgenţă.

„Am întrebat şoferul din spate unde suntem, să le dau relaţii poliţiştilor”.

Au început să strige alţii că şi Bogdan Urian şi Mircea Coldea nu sunt bine.

„Mai aveam şi un rănit grav, pe Veres Arpad, de pe bancheta din spate. Era tăiat rău la umăr. A pierdut doi litri de sânge”.

Cineva trebuia să se ocupe de revenirea acasă

După câteva momente de zbucium, a fost printre primii care au decis că cineva trebuie să conducă grupul. Antrenorul părea a fi extrem de afectat de decesul băieţilor.

„Mi-am revenit din primul şoc. Am înţeles că trebuie să ne mobilizăm să trecem peste acest moment. Trebuia să ajungem acasă. Ne-am strâns cu toţii lângă maşină. Trebuia să fim tari. Şoferul avea braţul fracturat. Pe şoferii tirului nu i-am văzut”.

Au stat la audieri mai bine de trei ore. Erau epuizaţi fizic şi psihic.

„Ne-au cazat la un cămin de copii, după ce am dat declaraţii la poliţie. Nu am închis un ochi toată noaptea. Am început să vorbim cu colegul Emil Fărcaş, cu părinţii colegilor, să pregătim întoarcerea acasă.

Antrenorul Mircea Rusu părea extrem de afectat, chiar şocat.

„Nu ştiu dacă am reuşit să vorbim cu el în cursul nopţii”.

Dimineaţă au reuşit să vorbească cu părinţii victimelor.

„Tatăl lui Tavi m-a întrebat dacă a suferit. Am ţinut legătura cu părinţii. Ne-au trimis un autocar care ne-a transportat din Vadu Oii la Bucureşti. De aici am luat un tren până acasă”.

Luni de coşmar

A fost o noapte de coşmar. Dar nu a fost singura noapte albă.

„Nu am dormit câteva zile. Dar mai bine de jumătate de an nu am putut dormi ca lumea. Mă trezeam cu coşmaruri. Câţiva dintre noi au avut nevoie de psiholog”.

Apoi a fost alt moment greu, conducerea pe ultimul drum a colegilor decedaţi.

„Am fost prieteni foarte apropiaţi. A fost o despărţire dureroasă”.

Cât despre pedeapsă, faptul că şoferul tirului Florinel Danciuc a primit 3 ani de închisoare cu executare, doar acum, consideră că în sfârşit victimele pot fi liniştite.

„S-a făcut dreptate. Chiar dacă pe ei nu-i mai aduce nimeni înapoi”.

Nu a înţeles de ce a durat aşa de mult ancheta şi procesul.

„S-a prelungit atâţia ani fără nicio explicaţie rezonabilă”.

Nu crede că accidentul putea fi evitat.

„Nu a fost soarta. Au fost greşeli făcute de oameni. Poate nu trebuia să plecăm în acele condiţii”.

Este de părere că şi şoferii lor ar fi purtat o vină. Erau într-o stare inacceptabilă de obosiţi.

„Am întrâziat plecarea de la Costineşti, cu cel puţin patru ore, ca să mai stea câteva ore la plajă cu una din prietenele lor. Veniseră dimineaţă de pe drum”.

Astăzi nu ar mai fi acceptat să circule în acele condiţii.

„Acum aş refuza să merg cu şoferi obosiţi. Unul din ei era palid. Putea să se întâmple oricând ceva rău”.

Noroc pentru el, dar şi întâmplare nefericită, că a apucat să schimbe locul, chair înainte de accident.

„A fost un noroc din partea mea. M-a ajutat Dumnezeu. A fost însă şi o întâmplare nefericită. Mi-am pierdut atunci trei dintre prietenii mei cei mai buni”.

În concluzie, Luviu Hossu spune că accidentul i-a unit pe băieţii supravieţuitori.

„Oricum eram foarte apropiaţi, dar accidentul ne-a strâns şi mai tare. Ne întâlnim frecvent, la 2-3 săptămâni, câţiva din cei care am fost în acel moment în acel microbuz, pentru a fi împreună”.

Au rămas în aceeaşi echipă încă doi ani, timp în care au câştigat şi un campionat naţional de juniori. În plus, participă în fiecare an la un turneu comemorativ, în amintirea foştilor colegi.

„Astăzi, doar 4 din cei 16 ocupanţi ai microbuzului mai joacă handbal”.

Au învins hazardul cu întrerupătorul

Un sucevean a practicat la Cluj cu succes, la jocurile de noroc, timp de câteva luni, o soluţie originală, care îi permitea să obţină sume de mii de lei pe noapte. Reţeta sa includea un mic grup care acţiona coordonat şi necesita cunoştinţe tehnice.
Mihai Mirel Şimota, un tânăr de 26 de ani din Rădăuţi a venit în urmă cu doi ani la Cluj, unde a dorit să-şi pună în practică cunoştinţele de jocuri de noroc. Pentru a-şi desăvârşi planul, suceveanul a căutat să intre în legătură cu o persoană din interiorul sistemului. A făcut cunoştinţă cu agentul clujean de pază Claudiu Florin Arieşan Lung, angajat al unei firme care deţinea o sală de jocuri. În echipă a fost cooptat încă un membru, Alin Ioan Dondoczi, client obișnuit al cazinourilor, care avea misiunea de a identifica săli de joc cu aparate prietenoase şi angajaţi cooperanţi. Dondoczi a reuşit astfel să intre în legătură cu casieri sau chelneri care lucrau în săli de joc din Cluj. Contra unui comision de câteva sute de lei, aceștia se făceau că nu văd ce se petrece în spatele aparatului.

Careu etern de șeptari

Chelnerul contactat de un membru al echipei dădea semnalul telefonic, când sala se golea de clienţi. Şimota cu Arieşan veneau urgent, de preferință după miezul nopții. Primul acţiona la aparatul indicat, de tip Hot Spot, iar cel de-al doilea stătea de pază. Prin întreruperea succesivă a alimentării cu curent electric, Șimota reușea să obțină în mod repetat aceleași combinații de cinci cifre de 7. Fără martori incomozi care puteau să ia „franciză” după patent. Într-o jumătate de oră, cei doi reuşeau să câştige sume consistente. Se opreau când ajungeau la suma de 10.000 de lei. După comisioanele acordate colaboratorilor interni şi externi, rămâneau cu 70 la sută net din obiectul muncii.

Problema a început pentru echipa strânsă de Şimota, în momentul în care unul dintre patronii păgubiţi a avut curiozitatea să verifice aparatul la care „s-a câştigat mult în timp scurt”. A avut surpriza să constate că aparatul fusese în noaptea precedentă închis și redeschis de aproape 100 de ori. Imediat a dat alarma. La următoarea tentativă de la sala de jocuri Casino Metropolis din Iulius Mall, din noaptea de 12 spre 13 mai 2009, băieţii au fost prinşi în flagrant de procurori şi poliţiştii de la Crima Organizată. Asupra lor a fost descoperită suma de 30.000 de lei şi un dispozitiv electronic suspect.

Pledează nevinovați

Cum le şade bine infractorilor români, aceştia au susţinut tot timpul că sunt nevinovaţi. Şimota a spus cu seninătate că e adevărat că a întrerupt curentul de câteva ori şi că a observat că atunci se câştigă mai bine. „Când opream și porneam curentul dădea mai mulți bani”. A susţinut că nicăieri în regulamentul sălilor de joc nu era interzisă această practică. „Nu scrie niciune că este interzisă oprirea curentului electric”. A cerut să se facă dovada că dispozitivul, „un simplu întrerupător”, ar influența ecranul cu cifre. „În realitate sunt două fire prevăzute cu un întrerupător”. Arieșan a susținut că e nevinovat. Doar se plimba cu Șimota, dar nu s-a apropiat de aparate. A primit bani de la amicul său, dar pentru altceva, nu pentru complicitate.

Firmele nu cooperează

Aici cercetarea judecătorească a intrat în impas. Biroul Român de Metrologie nu este abilitat. Brusc aparatele incriminate nu au mai fost accesibile, din nicio sală de joc. Sub diverse pretexte, patronii au interzis accesul expertului desemnat de instanță cu studiul și  reconstituirea procedurii de câștig contra naturii. După mai multe tentative nereușite de a lua contact personal cu sistemul perpetuum mobile, magistrații au decis că procesul se poate judeca doar folosindu-se de declarațiile de martori. S-a concluzionat că inculpații au violat sistemul. ”Dacă s-a stabilit că inculpatul a acționat asupra aparatului, iar în urma acțiunilor în mod nemijlocit s-a produs o anomalie în funcționarea aparatului, este de prisos, față de stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunilor, a explica de ce răspundea anormal aparatul la stimulii electrici coordonați de inculpat”, își motivează judecătorul sentința de condamnare a inculpaților. Magistrații au mai notat că inculpații acționau noaptea în clandestinitate, când au înlăturat hazardul.

Nu se poate așa ceva

Expertul și-a trimis concluziile în instanță, după ce a încercat în repetate rânduri, fără succes, să pătrundă la aparatele buclucașe. Concluziile expertului dezincriminează ăn totalitate acțiunile inculpaților, neputându-se dovedi o relație de influențare între stoparea curentului și acele aparate. „În lipsa posibilităților de a constata faptic modul de realizare a echipamentului pentru jocuri, expertul numit nu este în măsură să afirme cu certitudine  dacă echipamentele pentru jocuri, ca cele utilizate în condițiile cauzei sunt influențate de întreruperea alimentării cu energie electrică și în ce măsură”. Expertul Dorin Isoc a înțepat ușor anchetatorii, aruncând asupra lor vina de a nu fi putut examina mijloacele de luptă ale inculpaților. „Organele de anchetă trebuiau să sigileze aparatele”.

Pedepse diminuate

În faza de recurs a mai avut loc un fenomen curios. Două dintre firmele păgubite, Metropolis Grup și Revital și-au retras pretențiile privind despăgubirile. Magistrații nu au avut de ales și le-au scăzut, la cerere, din nota de plată a inculpaților.
Creierul Șimota și adjunctul Arieșan au primit în final o pedeapsă de câte trei ani de închisoare, investigatorul Dondoczi un an, iar chelnerița Câmpan 6 luni, toate cu suspendare. Din pretențiile inițiale de peste 150.000 de lei despăgubiri, Șimota și Arieșan au rămas după recurs să ramburseze din încasările frauduloase cu 30.000 de lei mai puțin.

Clienți diverși

Printre pacienții tratați de turistul Șimota se regăsesc nume grele în sporturile hazardului de noapte: Metropolis Bistrița, Manhattan Baia Mare, Octicom, Revital Cluj.

Șimota
Îmi plac jocurile de noroc, dar în același timp voiam să ies și în profit.

Îi invidiez pe fraţii plecaţi în Occident, pe colegii mai rapizi şi mai inspiraţi, pe o parte dintre politicieni. Cum ar fi premierul Emil Boc. Pe acesta nu pentru funcţie, nici pentru traseul profesional. Nu cred că m-ar prinde şi de ce să nu recunoaştem, nici nu aş fi capabil de aşa ceva. Şi apoi se mai spune că puterea corupe. Nu-l invidiez nici pentru evenimentul nefericit din viaţa personală. Mai ales păţit fiind, nu este deloc comod de depăşit pierderea unui părinte.

Şi totuşi Emil Boc are ceva ce mulţi şi-ar dori. O familie numeroasă şi strâns unită. Nu discut motivaţia acestei familii. De ce este ea unită. Tatăl premierului, om aparent simplu, a avut funeralii demne de un şef de stat. La care au venit cam toţi greii politici ai momentului. Doar aparent a fost un om simplu. A trecut prin mari încercări, a muncit din greu să aibe ce să le ofere copiilor. Drumuri lungi, grele, prin ţară cu căruţa, cu geamuri, lemne, pentru procurat bucate. A lucrat şi ca miner. Jurnalistic vorbind, subiect bun de reportaj.

Cum să nu fiu invidios. Tatăl meu a fost decorat de rege cu ordinul Mihai Viteazul, cea mai mare distincţie de război. A fost procuror militar după război, cu doctoratul în studii politice internaţionale. Apoi a avut cinstea şi onoarea de a înfunda puşcăriile comuniste aproape 6 ani. A fost la Odessa, în 1941, la momentul şi în locul nepotrivit. În locul mulţumirilor şi recunoaşterii meritului de a fi contribuit la eliberarea teritoriile ocupate, a căpătat cu generozitate închisoare. Alţi trei cavaleri ai ordinului Mihai Viteazul au fost onoraţi cu rangul de cetăţeni de onoare ai Clujului, la scurt timp după ce tatăl meu a fost înmormântat. În cimitirul central. Cu puţini cunoscuţi şi membri ai familiei. Fără onoruri speciale. La scurt timp, liderul militarilor rezervişti mi-a comunicat că dacă solicitam, putea avea onoruri militare. Tot e ceva. Tardivă consolare.

Îl invidiez pe Boc pentru că tatăl său i-a lăsat ceva mai de preţ decât casa, pământurile, sau pădurile. A moştenit o ambiţie nemăsurată şi o familie numeroasă, strâns unită. Nu cred că se va opri la funcţia de premier. Cine a prins gustul cetelor de sepepişti, şi o flotă neagră pe roţi, cu mulţi cai putere germanici, nu se retrage înapoi la ţară, sau în provincie. A dovedit-o chiar şi în momentele grele de la înmormântarea tatălui său. A fugit cu sepepiştii la un hotel de lux din Cluj, când groparii încă puneau pământ pe sicriul tatălui, la o rugăciune scurtă cu amicii din partid. Cine-şi mai permite o pomană cu localnicii, la căminul cultural şi una cu tovarăşii de la putere la 5 stele, la Opera Plaza? Cu antemergător, tacâm complet de demnitar.

Cine-şi mai permite să monopolizeze sicriul tatălui, văduva răposatului, ca mai apoi să-i lase pe mâna fraţilor, pentru o scurtă evadare cu colegii, cărora le mirosea să intre la căminul cultural, cum se obişnuieşte, la masa de pomenire.

De la tata nu mi-a rămas mai nimic. Titlul lui de cavaler a rămas doar pe o hârtie. Medalia pare să se fi pierdut. Pământurile acordate prin decretul regal, 25 de hectare de teren în Balta Brăilei nu au fost preluate, compensaţia nesemnificativă dată de neocomunişti, un teren mlăştinos care produce doar stuf, e ocupată de un securist, devenit prosper om de afaceri şi cetăţean de onoare al Clujului. Restul proprietăţilor care le-au aparţinut bunicilor sunt administrate de alţi membri ai familiei, mai oportunişti decât mine. Accesul la justiţie mi-a fost îngrădit, de cei care au făcut legile doar ca să-şi perpetueze puterea pe care nu au ăpierdut-o niciodată. Trebuie să plătesc să mi se facă dreptate.

Cum să nu-i invidiezi familia premierului. Toţi au slujbe bune, chiar şi cei care au rămas acasă. Cea mai impunătoare pensiune din sat e a fratelui. O soră conduce o instituţie de stat. Alte rude sunt instalate prin cele instituţii locale, judeţene sau chiar din Bucureşti. Chiar şi membrii penali ai familiei au primit un rost din partea celui mai ajuns. Se vor întâlni probabil din nou la masa de Revelion.

Noi ne întâlnim doar la tribunal. Acolo ne reglăm conturile, în pur stil românesc, pentru ce a mai rămas din agoniseala înaintaşilor. Plecaţi sau rămaşi pe meleagurile mioritice. Mi-a rămas doar un ghiveci cu flori şi un blog de tânguit. Cum să nu-l invidiez pe premier, pentru familia pe care o are? A meritat să ajungă sus.

Era să uit. Este ceva pentru care nu-l invidiez. E o instituţie denumită DNA. Mizerabilii. După ce i-au arestat succesorul la tronul din Cluj, l-au trimis în judecată pe primarul Apostu, chiar în ziua şi la ora la care-şi conducea tatăl la groapă. Procurorii ăştia nu au nimic sfânt.

Că rudele au început să dea semne de nervozitate să mai tot cotizeze la formarea mea profesională veşnică, de la noul loc de muncă. Nu-s nici ziarist, nici muzician, nici inginer. Nimeni nu ştie ce sunt de fapt, nici chiar eu.

S-o luăm cronologic. Am vrut s-o tund încă din liceu. Mai apoi şi în facultate. Acoperirea de jurnalist a venit dintr-o întâmplare. Să vedem cum.

Prima dată când am vrut s-o tai, cu un grup studenţesc de folclor, s-a băgat pe fir guvernatorul centrului universitar. M-a considerat element periculos şi nu m-a lăsat în turneu în străinătate cu prietenii. „Ăsta nu mai vine înapoi din Elveţia”. Eu nu am plecat, alt coleg bracist a rămas acolo fericit, în locul meu.

Am încercat şi ca arbitru de sport unic. Cel rege. Acolo m-au depistat alţi securişti că nu înţeleg cauza partidului. „Trebuie să te pricepi să trânteşti meciuri, e şi aia o artă”, spunea cu emfază unul din formatorii generaţiei de aur. Nu poate fi primit oricine în elită.

Am încercat şi meseriile de lăptar, croitor, lăcătuş. Am încercat şi ca revoluţionar. Din păcate guvernatorul m-a depistat şi la frontul studenţesc şi a trebuit să caut altceva. Consultanţii de specialitate mi-au recomandat ceva mai impresionant pt CV. Nu te poţi duce în vest ca simplu cetăţean, că te pun doar la zugrăvit sau cules de castraveţi.

Am testat şi zona privată. M-au atenţionat că nu sunt pe lista ziariştilor care pot falimenta fără probleme firmele cu datorii la stat, pentru a face altele mai potente. După un eşec răsunător, în distribuţia de ziare de centru, am promis s-o las moartă cu afacerile.

Nu l-am ascultat pe frăţior. Să las naibii naţia şi să fac cu el o partidă de polo cu sârbii. Îi invidiez prea târziu viaţa liniştită şi îndestulată pe alte meleaguri.

Mai era o şansă, ca jurnalist. Puteai fi trimis la un moment dat ca şi corespondent, fie şi în teatru de război. Zis şi făcut. Fuga la şcoală, în Capitală, că afară nu merge cu şcoala vieţii. Pretextul oficial era întâlnirea cu un prieten din copilăria de pe Valea Oltului. „Ardei gras” dă la proba practică doi de 10. Speram să trec de test, da nici chiar aşa. Ce mare lucru să găseşti un ghiozdan scump cât un candelabru, în prima zi de şcoală, în Piaţa Revoluţiei, la doi ani de la lovitura de stat.

Nu s-a prins nimeni că nu am nicio treabă cu domeniul. Doar o trambulină spre libertate. Până când pe la al 10-lea ziar, guvernatorul e iritat iar, acum că i-am deranjat şeful. Voia să-l dărâme el, nu presa. Ce mare chestie că au mâncat şi ei bine, tpţi emanaţii, cu preşedinte şi premier la un loc, la un restaurant clujean şi a plătit fraierul de contribuabil, întrebat postfactum. Afară de la ziarul opoziţiei, atât eu, cât şi materialul de diletant.

Fata care-i purta vorbele guvernatorului a fost mai categorică decât trepăduşii de servici, care s-au limitat doar să-mi recomande să-mi schimb profilul profeisonal de pe fbk. „Tu încurci vipurile. Ţii demnitarii din activitate. Nu pot lucra din cauza ta”, m-a pus Despina pe gânduri multă vreme.

Pe la al 15-lea ziar a mai apărut o ocazie. Urma să se facă redacţie regională. Şefii merg la team building cu mogulul în ţări exotice. Nu am fost pe lista adevăraţilor candidaţi. S-au prins şi ăştia. Mai încercăm.

La al 20-lea ziar a mai fost o şansă irosită. A venit patron unu de la o echipă de fotbal de cupa campionilor. I-am rătăcit numele şi i-am tras-o din greşeală. Cum să nu te dea afară? Normal că a fost supărat, în ziarul lui, să-l faci de râs în faţa amantei. Că şi-a pierdut maşinile, pentru că nu mai avea bani. Taman când se întorcea din Dubai din concediul de vis.

După alte încercări ajung în sfârşit moca cu un cor de copii, chiar în inima Europei. Îi păcălesc şi pe ăia. Acreditare în engleză, acces la internet, cafea naturală şi fursecuri non stop. Doar jurnalişti autentici, străini, că românii nu sunt interesaţi de gen. Cum să fugi la centrul de azil? Ameţit de laurii gloriei (copiilor) am uitat de ce plecasem şi am revenit acasă. M-am trezit din vis doar în graniţă, când răcnea un vameş în dulcele grai, după suveniruri.

După alte încercări ajung la guvern cu aceiaşi copii la colindat. Dacă îi trimite şi pe ei afară, ca pe alte vipuri? Şi am iar ocazia s-o tund. Nu i-au trimis. Iar guvernatorul nu a ratat prilejul să-mi arate obrazul la o conferinţă de presă. „Eu te-am ajutat să-i cânţi premierului Termopan la ureche, tu mă hărţuieşti”, mi-a spus când am dat buzna peste cabana sa de pe Valea Someşului.

Am mai făcut o tentativă de evadare şi după testul răbdării şi pe la alte tabloide, am schimbat din nou domeniul. Justiţia e bântuită de străini, atât prin săli, unde pedofilii fac coadă la împărţit certificate de bună purtare, cât şi prin birouri, unde olandezii măsoară temperatura reformei. Negativă de principiu. Ocazie să încercăm evadarea. Degeaba. Pe ăştia nu-i păcăleşti. Un singur ziarist clujean are uşile deschise prin palat. Şi nu sunt eu acela.

Comemorarea revoluţiei. Pardon, am stabilit că a fost lovitură de stat. Nici nu contează, că-s tot ei, pregătiţi de decenii. O nouă ocazie. O abordăm dintr-o perspectivă imposibilă. De ce n-au stat cuminţi la locurile lor? Cine se prinde că totul a fost regie? Străinii vin din nou. Le place să vadă morţi reali. Nu iese nici acum. Pe mine nu mă caută nimeni. N-ai certificat de revoluţionar, nu exişti.

A mai fost o ocazie, da nu a ieşit nici asta. Am prins un mafiot de calitate extra, din baronii locali care şi-au tras pe persoană juridică fostele uzine tovărăşeşti. Top 300, cetăţean de onoare, afaceri prospere auto şi comerţ. Cu un material cu ăsta dădeam sigur lovitura şi mă căutam străinii. Degeaba. Nimeni nu publică cu oamenii de care şi şefii poliţiei se tem. Chiar dacă cu întârziere de opt ani, tinerii din judecătorie s-au făcut că nu mai înţeleg bine codul secret de ka Victoria. L-au pus să ducă gardul vecinului la loc. Îşi făcuse încă o reprezentanţă auto pe proprietatea omului, sus pe deal.

Poate ocazia cea mai bună de a emigra a fost întâlnirea cu Aspazia, celebra amantă plantată în ograda vipurilor arestate. Când ne-am văzut amândoi faţă în faţă, pe trotuarul DNA, am fost aşa de surprinşi, ca doi tineri nevinovaţi, încât am uitat de ce ne aflam în acel loc. În loc de interviul carierei, care putea salva cele două decenii, cu ecouri şi aprecieri în presa străină, putea să se lase cu o nouă demitere. Măcar să-mi fi făcut o poză cu ea, mai îndulceam rateul.

Deci vom mai încerca. Am mai păcălit ceva patroni. Noroc că ăştia nu-s prea interesaţi să-şi cunoască toate podoabele. Nu s-au prins că nu poţi fi veşnic reporter. După 20 de ani, un ziarist român normal de tranziţie devine şef, patron de gazetă sau primar. Sau schimbă meseria. Cine mai poate merge la conferinţe de presă în pragul pensiei? Are dreptate editorialistul- globtrotter fără bacalaureat. E cam jenant să stai lângă studente practicante, fără să te gândeşti la cu totul altceva decât la meserie.

Prevăzători, am asigurat şi continuitatea sponsorilor. Că după dispariţia unei generaţii altruiste, cine mai cotizează la facturile restante de la bloc? Ca mâine vin fetele din turneu şi vor putea prelua ele povara cheltuielilor de întreţinere, de pe umerii părinţilor şi a socrilor.

Şi dacă mai schimbăm ceva ziare, ajungem inevitabil în Cartea Recordurilor. Mai încercăm. Încă zece, douăzeci de ani. Oare vin ei, agenţii constatatori, sau trebuie să ne deplasăm personal să ridicăm premiul la Londra?

Maghiarul Blazso Marton, multiplul campion al Ungariei, câţtigător al mai multor competiţii internaţionale, la vârsta de 31 de ani recidivează şi duce acasă premiul cel mare al maratonului Maros Bike de la Gilău. Blazso a scos pe 80 de km prin pădurile din jurul Tarniţei 4 ore, 11 minute şi 35 de secunde. El primeşte astfel punctaj internaţional care contează pentru calificări la olimpiadă, alături de Stancu Alexandru (4, 15 ore, Câmpulung), Marian Frunzeanu (Sibiu- Bike Expert), Răzvan Jugănaru (Dinamo Bucureşti- Câmpulung) şi Gabriel Ţintea (Emmedue Sport Ploieşti). La fete pe primul loc în proba lungă de 80 de km a câştigat Emes Fodor din Odorhei, No Mad Racing Team, cu 6 ore, 11 minute.

Clujeanul Radu Tudor (Maros Sport), unul din favoriţii noştri la podium a ratat competiţia, după probleme tehnice, care l-au obligat să umfle pneul la fiecare 10 minute. Tudor a ajuns doar pe locul 15 în clasamentul general.

Peste 400 de biciclişti din ţară şi stărinătate au concurat la Gilău, la ediţia a 5-a a competiţiei Maros Bike Marathon, organizată de fraţii Maros, cu sprijinul rutierului Elisei Miron.

Medicii şi salvamontiştii prezenţi la competiţie au avut de lucru, după ce peste 60 de rutieri au prezentat contuzii şi julituri, în special la faţă şi membre. Chiar şi marele câştigător al competiţiei, ungurul Blazso Marton, a apărut la festivitatea de premiere cu picioarele sângerând. Cea mai gravă accidentare a fost o fractură de claviculă, biciclistul fiind trimis la urgenţă pentru îngrijiri suplimentare.

Câteva zeci de epigramişti din ţară şi străinătate au participat în luna setembrie la Cluj, la cea de-a 22-a ediţie a festivalului Eterna Epigramă, organizată de Cenaclul local Satiricon.

Surprizele au apărut în recitalul care a urmat  festivităţii de premiere, de la Casa Municipală de Cultură. Concurenţii s-au dezlănţuit şi au tras cu proiectile cu cerneală în vipurile puterii.

Premierul spânzurat

La categoria Feleac, ploieşteanca Florina Dinescu a performat cu catrenul:

„Cum Boc iubit e de mulţime/ Pe deal urcaţi-l pentru nat/ Să fie şi el la-nălţime/ Desigur, atârnat”.

Nici preşedintele nu a scăpat de ironii. Nicolae Nicolae din Caransebeş i l-a trimis pe Bute prin preajmă.

„Priveam la Bute cum lovea/ Cu pumnii lui herculeeni/ Şi mă gândeam că n-ar strica/ Să-ncerce şi la Cotroceni”.

Preşedintele a fost de altfel ţinta preferată a luptătorilor din cenacluri.

„Ca să-l vadă-ntreaga ţară/ Cum loveşte, cum denunţă/ Venea pe sticlă să apară/ Deci la sticlă nu renunţă”.

Scutul antirachetă nu putea lipsi în versificaţiile criticilor preşedintelui.

„Ce-i lipseşte unui chel/ Când e mare demnitar/ Şi răspundem toţi la fel/ Scutul… de mărgăritar”.

Elena Udrea a fost şi ea răsfăţată de concurenţi cu mai multe producţii.

„A declanşat un nou război/ Şi lumea este intrigată/ Că în sondaje Miss Pleşcoi/ E tot c-o cotă ridicată”.

„În politică-i firesc/ Chiar ajunsă în elită/ Dacă vreau să călăresc/ Mă mai las şi călărită”.

Educaţia cu Funeriu a fost şi ea preferata epigramiştilor.

„În ţară cosntruim tot mai puţin/ Dar un ministru iese să se bată/ Şi-o demonstrează tuturor din plin/ Că şcoala românească-i terminată”.

De la miniştri la aleşi a fost doar un pas. Ioan Grosu din Galaţi a analizat saltul sinucigaşului electrician Sobaru din Parlament.

„A fost un gest fenomenal/ Şi-a folosit din plin momentul/ Ca să constate personal/ Cam cât de jos e Parlamentul”.

Drumurile clujenilor nu au fost iertate de condeieri, fie ele în exploatare sau în veşnic şantier.

„Lung e drumul dorului/ Dar mai lung al Clujului/ Drumul dorului se gată/ Autostrada, niciodată”.

„Urcat-au curioşi nevoie mare/ Sus pe Feleac, cu ochii hăt în zare/ Că doar de-acolo s-ar putea să vadă/ Vreun crâmpeiaş gătat de-autostradă”.

Filed under: Presa Tagged: Boc, epigrame, Eterna Epigrama, festival, Satiricon ]]> http://mihaibacalu.wordpress.com/2011/12/10/epigramistii-au-atarnat-premierul-boc-pe-feleac/feed/ 0 mihaibacalu epigrame spanzurate http://mihaibacalu.wordpress.com/2011/07/13/deputatul-curtat-de-toate-partidele-pentru-aglomeratia-de-la-cabinetul-parlamentar-trage-cu-ochiul-la-primarie/ http://mihaibacalu.wordpress.com/2011/07/13/deputatul-curtat-de-toate-partidele-pentru-aglomeratia-de-la-cabinetul-parlamentar-trage-cu-ochiul-la-primarie/#comments Wed, 13 Jul 2011 13:05:33 +0000 Mihai Bacalu http://mihaibacalu.wordpress.com/?p=156 ]]>

Interviu cu tipograful Mircia Gurgiu

Singurul deputat clujean care-și ține fără excepție audiențele săptămânale a plecat în vacanță cu familia, doar după ce a rezolvat ultimul cetățean care-i făcea anticameră la cabinetul parlamentar.

Mihai Bacalu: E dificil pentru o persoană născută la țară să devină parlamentar astăzi?

Mircia Giurgiu: E ușor dacă ai activitate. În ultima vreme însă trebuie să ai și foarte mulți bani.

MB: Ce statut preferați? Cu un partid în spate, sau independent?

MG: Am avut cele mai bune intenții cu PDL în 2008. Nu mi-am imaginat că ajungem să tăiem ajutoarele sociale, drepturile salariale și să luăm atâtea măsuri antipopulare împotriva cetățenilor. Nu am putut să fiu de acord și am fost dat afară. Am semnat un acord de susținere de către sindicaliști a guvernului, dar nu am avut niciun sprijin de la guvern. Am votat împotriva măsurilor. M-am ținut de cuvânt, pentru ce am spus în campania electorală. Am fost dat afară din partid. Acum sunt independent.

MB: Ce preferați? Parlament sau Primărie?

MG: Prefer Parlamentul, dar nu mă feresc nici de altă candidatură. Deocamdată primăria nu reprezintă o miză pentru mine. Am fost rugat de Partidul Conservator să accept să fiu trecut pe sondajul lor pentru Primărie. Încă nu am luat o decizie.

MB: Care meserie vă este mai apropiată? Aveți abilități și studii de tipograf, sindicalist, sociologie, jurnalism și agricultură.

MG: Eu sunt tipograf și sindicalist, cu o experiență în probleme sociale de peste 15 ani. Linotipist de plumb la carte, până în 1997, când s-a desființat sectorul și am trecut la montaj. În paralel m-am ocupat de activitatea sindicală, având și o emisiune tv. Contractul meu la tipografia de stat nu este întrerupt, ci doar suspendat. Mă pot întoarce oricând înapoi cu plăcere.

MB: Ce preocupări extraprofesionale aveți?

MG: Nu prea am timp pentru acestea. Îmi place sportul, fotbalul în special. Când mai am puțin timp stau cu familia și vizitez rudele soției și pe mama din Apuseni. Joc fotbal cu echipa parlamentului. Merg la stadion la echipele clujene, dar țin în mod egal cu fiecare. La fel cu echipele din județ, din Turda, Florești.

MB: Îi sprijiniți necondiționat pe locuitorii din Apuseni, de unde proveniți?

MG: Da, fac tot ce pot pentu aceștia, unde este o zonă aridă. Aici oamenii au puține posibilități, în afară de creșterea animalelor și cartofii. Îi ajută puțin la venituri.

MB: Sunt reclamații din partea inspectorilor silvici că se fură masiv lemne în acea zonă.

MG: Marea problemă nu sunt localnicii, ci firmele care exploatează lemnul. Nu se poate compara o căruță de lemne cu convoaiele de remorci ale firmelor. Nu am informații complete legate de incidentul cu bruscarea inspectorilor.

MB: Cum se pot elimina comisioanele demnitarilor pentru ințiative parlamentare, sau pentru autorizații de construcții? Legenda a ridicat comisionul de la 10 la sută în timpul lui Funar, la jumătate în mandatul lui Apostu.

MG: Vă pot spune că nu am avut niciodată nicio firmă și nici nu o să am. Nu vreau să acuz pe nimeni. Eu nu am nicio problemă. Fiecare va răspunde pentru ce face. Cine nu-și respectă meseria pentru care este plătit, își va căuta loc de muncă.

MB: Aveți modele, prieteni, aliați în mediul politic?

MG: Mă înțeleg bine cu toată lumea. Relații bune, nu cu toți la fel.

MB: E greu să menții o familie unită fiind frecvent plecat de acasă?

MG: Înainte, ca lider de sindicat mai mult lipseam. E nevoie de respect din partea fiecăruia.

MB: Ce preferați, termenul de voievod sau de guvernator?

MB: Nu denumirea contează. Trebuie să vedem ce este mai bine pentru cetățean. Încă nu a văzut nimeni proiectul. S-a discutat atât fără un document în față. Deocamdată pentru orice problemă cetățeanul trebuie să vină la Cluj. Cei din Huedin renunță la sprijinul APIA, decât să vină până aici. Dacă vor mai veni și din alte județe? Cetățeanul trebuie ajutat, nu trebuie introduse obstacole sau distanțe suplimentare între el și autoritate publică.

MB: Ce tentații are Bucureștiul pentru parlamentari?

MG: Nu prea am timp liber. Încerc să rezolv toate problemele la Parlament, am întâlniri cu sindicaliștii. Seara ajung târziu. Când termin treaba la Bucureti vin acasă.

MB: Cum vă faceți promovarea?

MG: Exact cum fac de la început. O conferință de presă pe săptămână și audiențele, cu un consilier de specialitate. Merg pe stradă, în mijloace de transport în comun, în piețe, mă întâlnesc cu sindicaliști. Nimic special. Din audiențe am aflat cu mult înainte că se închide Napolact la Huedin, sau Fabrica de bere Ursus din Cluj. Încerc să țin legătura cu oamenii. Apoi la audiențe, sunt zile când vin și 60 de persoane. Încerc să-i ajut pe toți, cu tot ce pot legal ca parlamentar.

MB: Cum vă selectați prioritățile în rezolvarea audiențelor? Câte probleme reușiți să rezolvați?

MG: Eu știu că pentru fiecare, problema lui e cea mai importantă. Țin cont de problema fiecăruia, elevi, studenți, absolvenți, șomeri, vârstnici. Le grupez la nivel local sau național și le expediez instituțiilor responsabile. Oamenii reclamă în special lipsa locurilor de muncă, pensii, probleme cu proprietatea, evacuări. În primul mandat reușeam să rezolv 70- 80 la sută din solicitări, acum e mai greu, doar 65-70.

MB: Cum vă faceți agenda? Folosiți internetul?

MG: Niciodată. Eu sunt de modă veche. Mă duc personal unde e necesar. Nimic electronic, în afară de comunicatele de presă.

MB: Cine conduce România?

MG: Sunt organe alese să se ocupe. Nu sunt de acord nici cu intervenția FMI. Cine e ales, să răspundă. Guvern, parlament, președinte.

MB: Ce preferințe aveți în zona culturală?

MG: Încerc să citesc și să particip la spectacole la operă, filarmonică, film. Susțin Clujul în campania pentru capitala culturală a Europei. Trebuie să ne pregătim din toate punctele de vedere. Să ne îngrijim și să sprijinim instituțiile de artă. Cultura ar trebui să fie o prioritate la Cluj, la fel ca și sănătatea.

MB: Cum comentați problemele din cultură? Toate instituțiile muzicale au probleme cu infrastructura.

MG: Sunt probleme și încerc să ajut. NU e simplu, aproape toate clădirile din centrul orașului sunt ocupate de fundații din afara țării.

MB: Doriți ca băiatul dvs să-și susțină Bacalaureatul cu sisteme de supraveghere?

MG: Nu mi se pare în ordine sistemul, poate induce emoții suplimentare. Trebuie să avem certitudinea că sunt bine pregătiți. Nici cu legea educației nu sunt de acord, e o variantă asumată de ministru. O lege trebuie să fie acceptată.

MB: Spre ce carieră doriți să vă orientați copilul?

MG: Fiecare trebuie să facă ce îi place. Eu am plecat de acasă cu gândul de a deveni ziarist sportiv.

MB: Aveți încredere în justiție?

MG: Am încredere. Dar judecătorii trebuie să știe că trebuie să respecte legea. Au salarii bune, nu au fost afectați de criza economică. Să judece doar în funcție de probe, nu politic.

MB: Cum vă petreceți concediul?

MG: Câteva zile cu familia în Turcia, apoi la rudele soției și mama, la fân și munci agricole.

MB: Va pierde puterea Ardealul, dacă Autostrada Transilvania rămâne blocată?

MG: Ni se tot spune că sunt negocieri. Să se stabilească clar dacă se continuă sau nu. Dacă în acest an nu se face nimic vor fi mari nemulțumiri.

Interviu cu juristul Mircea Jorj

Liderul filialei municipale a PSD Cluj își împarte timpul între partid, firma la care lucrează, pasiunile extraprofesionale și prietenii cu care își încarcă bateriile la sfârșit de săptămână. Deși a fost ocolit în bătălia internă de partid, pentru nominalizarea la calitatea de candidat la funcția de primar, Jorj susține cu diplomație că încă nu i-a sosit sorocul. Dacă în CV arată că a trecut prin mai multe profesii, de la protecție, profesor, manager, jurist, interlocutorul se arată atras cel mai mult de mirajul trebilor publice.

Mihai Bacalu: De unde atracția către administrație publică?

Mircea Jorj: Inițial trebuia să urmez Institutul de film, unchiul meu fiind actorul Jorj Voicu, care m-a ambiționat. Din păcate a murit în 1991, o mare decepție. A fost al doilea tată. Am decis să renunț la această carieră. Am dorit să fac dreptate, să fac oamenii fericiți. Am crezut că prin teatru voi face oamenii fericiți. M-am angajat, am cunoscut juriști. Am făcut până la urmă Dreptul Administrativ. Pe atunci începea să fie creat cadrul pentru profesionalizarea administrației.

MB: Nu e un paradox că Clujul candidează pentru capitala culturală a Europei, dar suferă din punct de vedere cultural. Filarmonica a fost scoasă din centrul orașului, Opera nu are centrală termică, Conservatorul stă în chirie, Liceul de Muzică e evacuat din centru în clădirea unei școli din zona industrială.

MJ: Nu există infrastructură în domeniul artistic. La capitol resurse umane avem însă mari talente. Am prieteni în Filarmonică. Un fin e actor. Am privilegiul de a cunoaște oameni de cultură. Mama e membră a Uniunii Scriitorilor. Cunosc partea aceasta culturală a orașului. Din punctul de vedere al infrastructurii Clujul nu este pregătit.

MB: Poate fi o explicație a lipsei infrastructurii culturale, lipsa de pregătire culturală a clasei politice?

MJ: Oamenii politici s-au îndepărtat de viața culturală. La noi din perioada comunistă a venit acea încercare, de a pune în spate tot ce înseamnă act de cultură. Ne-am negat valorile.

MB: E aglomerată o zi obișnuită din viața unui om politic?

MJ: Trăiesc din salar la o companie privată. Nici mare, nici mic, ca vremurile în care trăim. Îmi mănâncă 70 la sută din timp. În rest încerc să și schimb ceva la nivelul organizației municipale a partidului, 2-3 ore pe zi. Fac politică din 1993, de când generația mea a avut oportunitatea de a prelua conducerea la acest nivel.

MB: V-ați adaptat noilor tendințe în comunicare? Sunteți activ pe facebook și pe blog.

MJ: E o comunicare foarte activă. Din lipsă de timp nu mai poți suna prietenii. Pentru un politician e esențial să transmiți mesaje, gânduri, acțiuni. E un avantaj dacă știi să-l folosești, nu să-i pui pe alții să-ți facă treaba. Am primit mesaje și din străinătate, și de la foști colegi din școala generală. E o platformă extraordinară. Sunt condamnat să folosesc tehnologii moderne, sunt preocupat de tot ce înseamnă tehnologie de vârf. Am căutat să fiu în ton cu lumea, cu aplicații care fac viața mai ușoară.

MB: Nu e o contradicție cu reacția adversă la introducerea amprentei digitale la intrarea angajaților din Primărie?

MB: Ce pasiuni mai aveți?

MB: Mai practicați sporturi extreme?

MJ: Artele marțiale au reprezentat cam 80 la sută din ce sunt eu astăzi. Am început din 1986. Ne antrenam în zona stadionului Clujana. Am ajuns până la a conduce sala mea de sport. Am renunțat din lipsă de timp, după ce m-am anagajat la primărie, când obținusem centura neagră.

MB: Cum se relaxează Mircea Jorj?

MJ: Ies în natură, la sfârșit de săptămână, în zona Someșul Rece- Blăjoaia cu prietenii. Și în concedii, tot în munți, la noi și în Alpii austrieci.

MB: V-ați clarificat dilema recentă, a cui este România?

MJ: Eram foarte dezamăgit de tot ce se întâmplă, când am pus această întrebare, afundarea economică, acum gestul maghiarilor autonomiști. Mă deranjează că în 2011 discutăm despre aceste lucruri, în loc să discutăm de chestiunile cu adevărat importante. Parcă nu mai există ordine și rigoare. Oamenii au atitudine și nerv doar pe stradă și pe facebook. Întrebarea mea de pe internet a fost preluată, cu zeci de răspunsuri de atitudine, inclusiv din diaspora. Am vrut să văd dacă oamenii au o percepție, dacă identifică un vinovat. M-am lămurit că problema nu este la oameni, ci la factorii de putere.

MB: Cine conduce PSD la Cluj?

MJ: Este un consiliu de conducere care ia decizii.

MB: Regretați ratarea nominalizării pentru candidatura la Primărie? Vă mai preocupă revenirea la această calitate?

MJ: O candidatură de primar în acest moment era foarte complicată, iar colegul meu, senatorul Alexandru Cordoș are foarte multe resurse de a lupta pentru această funcție, iar dimensiunea națională prin statutul său este foarte importantă în această cursă. Trebuie să formez o armată puternică de voluntari și oameni politici. Nu știe lumea câte schimbări s-au făcut și la noi. Să nu spui niciodată niciodată unei viitoare candidaturi.

MB: Cât s-ar întinde regiunea noastră după reorganizare? Cum ar trebui să se numească?

MJ: O decizie de genul ăsta vine după fundamentări sociale, economice și culturale. Aș vedea actuala regiune de dezvoltare de nord- vest. Cei de acolo nu au avut competențe de control și gestionare. Dar schimbările profunde se fac doar în momentele de stabilitate economică și poliică. Să nu fie mai scumpă decât beneficiile obținute. Regiunea noastră ar trebui denumită Transilvania de Nord Vest.

MB: Aveți încredere în justiție?

MJ: Ca politician ar trebui să spun că am. Ca persoană am pierdut procese care nu ar fi trebuit, într-o țară normală. Cum este procesul pentru funcția de subprefect, din care am fost destituit ilegal. E posibil să produc o mare surpriză, pentru că am câștigat procesul de repunere în funcție a funcționarilor publici, destituți de actuala putere.

MB: De la care șef ați învățat mai mult, din experiența din administrația publică?

MJ: Pentru mine chestia cu cele 180 de plângeri penale ale lui Funar a fost o școală. A fost șansa de a mă valida profesional, când alții mai importanți au refuzat. Am câștigat încrederea oamenilor din jurul lui. Și chiar a lui Funar. Cu Emil Boc a fost o perioadă interesantă. A venit cu mult elan și modestie, cu o echipă tânără. A produs schimbări în timp scurt. Din păcate, lipsa de experiență și-a spus cuvântul. Administrația nouă a vrut să facă multe lucruri, ce nu s-a întâmplat. Nu am învățat multe de la Boc. S-a schimbat în câteva luni. De la prefectul Stamatian nu aveam ce învăța, pentru că eram de meserie, iar dânsul ca medic e incompatibil pentru administrația publică. Aici nu poți să gândești politic.

MB: Unchiul monarhist, nepotul social- democrat?

MJ: Unchiul a fost ca un al doilea tată. Monarhist, de modă veche. Sunt preocupat de dosarul său de urmărire din partea securității. Sunt interceptări în care apar nume importante din teatru. Aș scrie o carte cu aceste dezvăluiri, care ar putea devoala realități incomode. Tata a fost constructor în anii 70. A contribuit la proiecte de anvergură precum Cinema Republica- Piersic, Casa de Modă. Am copilărit în cartierul Grigorescu. Îmi place și iubesc acest oraș, cu toate problemele sale. Am fost influențat de amândoi, dar influența tatălui a fost în final mai puternică.

MB: A ieșit mediul de afaceri din recesiune?

MJ: Suntem în mare contracție economică. Timpul trece și lucrurile acestea adâncesc blocajele economice. Dezamăgirea mea profundă este că în toți acești ani, toate guvernele au făcut o greșeală esențială. Nu au gândit un proiect major de sprijinire a intreprinderilor mici și mijlocii, care își plătesc impozitele pe salarii. În proporție de 80 la sută din ceea ce se colectează la finanțe sunt aceste furnici. Am evaluări făcute de statisticieni, legate de situția și evoluția negativă a firmelor. Fiscalitatea și TVA-ul mărit a generat o și mai mare contracție. Îmi doream ca IMM-urile să fi fost ajutate măcar atât cât au fost sprijinite multinaționalele. Dacă 100 de hectare s-ar fi parcelat și nu s-ar fi dat la o firmă X să se facă buruieni, ca și Casarom sau Impact. Dacă s-ar fi dat mediului de faceri local, ar fi generat locuri de muncă.

MB: Are legătură criza economică cu întârzierile la inaugurarea hotelului Akantus, la care lucrați?

MJ: Au fost executanți care au avut lucrări mari în domeniul construcțiilor, care au dat faliment. Am reluat lucrările cu alții. Cu siguranță că va fi inaugurat anul acesta.

MB: Nimeni nu vorbește de baronii locali ai Clujului?

MJ: Aici nu există acea cultură din sud, ca și la Craiova. Ardelenii au mai mult bun simț. Cu siguranță există și aici probleme.