As avea toate motivele sa intru in Noul An fericit. Particica in cel mai amplu proiect media, din intreaga mea cariera jurnalistica, doua fetite simpatice, aceeasi sotie de vreo 21 de ani, masina, casa, vacanta in strainatate. Am avut cele mai lungi concedii si salarii de cand ma stiu. Primele libere din cariera. Prime de sarbatori. O gramada de reactii, chiar si bune, la materiale.
Pana si CSM m-a cautat pe Google. Si la Curtea de Apel, au venit ceva individe de la Bucale, cu fata de tribunal al poporului. Si totusi. Pe terenul mamei mele de pe Calea Turzii, Turcu de la Dacia Service ocupa ilegal o parcare, de peste un an, cu o gramada de Dacii noi si vechi. Pe gratis si fara sa fi intrebat pe cineva. Va fi un nou proces de 15-20 de ani, cum s-a exprimat cotropitorul, pe langa alte cateva litigii cu rudele de pe Valea Oltului.
Masina isi pierde in cateva luni garantia. Cum sa o schimb cu alta mai noua, cand seful reprezentantei sta abuziv pe terenul familiei? As putea participa la concurs de fotografie, cu tarusul batut de topograf printre masini. Sau sa ma servesc direct din parcul auto de pe proprietatea mamei. In redactie nu este un bradut, oricat de mic.
Un amic mi-a raspuns la felicitarea traditionala, motivand ca nici el nu are niciun motiv sa fie fericit. Am si modificat imediat toate urarile mele, inserand cugetarea acestuia, destul de trista, ce-mi aminteste de dezamagirea lui Calin Nemes. Am provocat deruta in randul colistenilor de pe o gramada de forumuri. Sora-mea mi-a recomandat prea tarziu concertul de Craciun de la Vatican, in care a cantat cu orchestra ei din Frankfurt (Oder).
Iar trebuie sa pazesc casa socrului, care isi face revelionul prin ceva statiuni, cu pregatirea expeditiei din Alaska. Expeditia lui, nu a mea. Eu am ajuns doar pana la Mediterana. Cine stie cand voi mai avea ocazia. Apartamentul nostru nu are valoare. Putem dormi si noi noaptea, fara sa ne puna baiatul directorului unui post de televiziune manele la miezul noptii.
Fetita cea mica nu mai vrea la vioara la Muzica. Ma santajeaza cu cumpararea unui iphone. Cam atat costa cariera nefericita asumata a unui copil. Noroc cu promotia LGKU, touch screen, cu numai 400 lei. Am crezut ca o pacalesc. N-a mers. Mai avem cateva luni pana la admitere. Cam pana expira si garantia la Logan. Fetita cea mare nu are absente la scoala. E singura. In consecinta, am fost singurul parinte prezent la sedinta cu parintii de sfarsit de an. M-am ingrozit. Diriginta nu intelegea de ce Alice poate merge la scoala, iar colegii ei au pana la 100 de absente de persoana. De stricaciunile si de galagia din ore, nu a mai avut energie sa vorbeasca. Mi-a comunicat doar ca renunta la clasa a X-a.
Sa continui? Nu ma mai lasa nevasta. Ca trebuie sa vina invitatii. Iar eu sa o caut pe Samantha. De ce-as fi trist?
Comentarii