Nu-ţi place vioara? Fuga la operă sau televiziune, că românii au talent
Pe mine cine mă descoperă?
Ziarist profesionist, cu talente şi experienţe nebănuite, verificate prin câteva zeci de redacţii, priceput la toate, angajat la tabloid, incapabil de munca în echipă, disponibil pentru comenzi part time. Exclus presa locală afiliată la partide din arcul guvernamental, sau bonus consistent la facturare.
CV
Părinţi
Pe tata l-au dat ai lui să înveţe vioara. Tata nu a fost impresionat de dorinţa părinţilor. S-a vrut un nou Ştefan cel Mare, să biruie duşmanii ţării. A absolvit şcoala de ofiţeri de la Sibiu, chiar înainte de ordinul mareşalului pentru trecerea Prutului. A primit cea mai mare decoraţie împotriva ruşilor, pe frontul de eliberare a Basarabiei. Ordinul Mihai Viteazul, împreună cu 25 de hectare de pământ în Balta Brăilei. Nu le-a văzut niciodată. A văzut în schimb mânia proletară. Ruşii nu l-au iertat pentru căderea Odesei, la care a pus din greu umărul şi l-au trimis, prin slugile din justiţie, la reeducare în închisorile comuniste. Nici mare comandant militar, nici vioară, doar jurist- economist, după mulţi ani şi grele eforturi de reabilitare. De unde o mai fi avut energie pentru o nouă reprofilare? Şi să mai crească şi 3 copii.
Studii, traseu profesional
Tata ne-a dat la muzică. Trebuia să ducem la capăt cu sora meseria de violonist care nu i-a ieşit lui. Cel mic a fost trimis la acelaşi liceu, să ne acompanieze la pian. Însă apoi am făcut Politehnica. N-am profesat nici ingineria şi am trecut după revoluţie din postura de cititor autorizat de presă, la producţia de ştiri. Am crezut că facem revoluţie şi în presă. După ce am experimentat toate funcţiile din câteva zeci de redacţii, am revenit la specializarea de la debutul carierei, de 20 de ani, ca reporter idealist. Cu ceva mai puţin entuziasm. Greu se schimbă mentalităţile. Ceilalţi doi fraţi trăiesc din muzică în capitalismul autentic. Cât despre mine, nici vioară, nici inginerie.
Copii
Mi-am dat fetele la vioară. Trebuiau să ducă la împlinire un deziderat istoric al familiei. Alice părea cea mai motivată. Patricia încă întreabă de ce am dat-o la muzică. Sakura e eroul ei preferat la mâzgălire în timpul orelor. Surpriza a venit de la fetiţa cea mare. Lângă sala lor de vioară sufla la sticluţe un cor de copii. Ce-o fi atras-o acolo? În loc să-şi pregătească bacalaureatul şi admiterea la Conservator, Alice joacă rolul lui Liesl von Trapp în Sunetul muzicii la operă şi se joacă cu sticluţa şi măciuca lui Mihai, la emisiuni de divertisment pentru amatori, cu corul Ancăi. Se pregăteşte să renunţe la instrumentul pe care a cântat 12 ani şi să treacă la canto. Ce-i drept, înainte de admiterea mea ratată la Conservator şi eu umblam aiurea, pe la Cântarea României, prin Bucureşti, cu formaţia de folclor de la Remarul 16 Februarie şi-mi rupeam mâinile în campionate judeţene de fotbal. Nu s-au calificat în finală. Măcar la Conservator, dac-o mai avea timp şi de asta.
Alice probabil că nu-şi va mai da copiii la vioară. Dacă o va face, păstrând o oarecare tradiţie, conform teoriei probabilităţii, şansa ca ei să trăiască din vioară nu ar fi foarte ridicată. Mai degrabă i-am vedea tot pe la o emisiune de descoperit ciudăţenii.
Proiecte, hobby
Pe lângă îndemnuri să expediez SMS-uri scumpe la loteria Orange, altă şmecherie să-ţi mai fure nişte bani, acum pe mobil sunt îndemnat să le dau votul soţilor Viorica şi Emil Luca în finala PRO TV. Piruete de cartea recordurilor. Merită în sfârşit o recunoaştere internaţională. Sunt cei mai buni. În mod normal ar trebui să-i votez fără nicio rezervă. Am cântat în trupa lor de la Belvedere. Graţie lor intram în anii 80 într-un bar de noapte de lux şi într-o echipă de artişti de excepţie, şansă pe care nu o prea aveai atunci. A fost singurul care a riscat pentru mine, când alte ansambluri folclorice mă respingeau, prezentând risc ridicat de fugă în străinătate. Ioan Rus ştie bine, cum am fost oprit de la un turneu al Românaşului în Elveţia. Dar de unde să ştiu că SMS-ul meu nu merge doar în vistieria televiziunii? Topul pare deja scris de maeştrii păpuşari. De ce nu s-o fi publicând lista voturilor din calificări?
Decât să lăcrimez cu poporul la finală, pentru aceleaşi poveşti arhicunoscute, unde rezultatele sunt previzibile, mai bine înapoi la Filarmonică. Acolo pot liniştit să suspin pentru copilăria mea. De ce m-oi fi lăsat de vioară? Mai pot să revin? Poate aş mai avea o şansă de afirmare. A fost vreun lăptar la emisiunea cu talente nebănuite?
O Famile si o Viata pe masura !
Stiti draga domnule Bacalu nu conteaza imprezurarile decat pentru acei ce au Demnitate, deoarece ei sunt calcati de impostori si imprajurarimarsave!
in rest, deci inafara Demnitatii, viata cotidiana stearsa si cu indivizi, cu sau fara notiunea si importanta data de Familie omului, oportunisti pana la paroxismul acestea, adica pupatori de frunti de pantaloni ca sa viermuiasca in tihna!
Cu deosebit Respect si sincera pretuire,
petru borodi/Cluj
Asa se intampla cand copiii fac ceea ce-si doresc parintii sa faca si nu reusesc.
Si daca si imprejurarile sunt favorabile, atunci totul e ok.
Cam tarziu sa poti sa revi la vioara, laptari nu mai exista, asa ca lasa-ti fetele sa faca ce doresc ,…….. desi directia le-ai trasat-o.
Deocamdata arta nu are valoare, traiesc bine si in lux cu putine exceptii nonvalorile.
Responsabila este o parte din media din care faci si tu parte, promovati, indiferent ce fac si in mod special lucruri urate, nedemne si de neurmat atunci sunt mai mediatizate , parca cu mai mult aplomb,
Poate concluzia celor din domeniu e aceea ca asta-i trebuie poporului, asta aduce audienta,acestea sunt exemplele de urmat de catre copii nostri.
Daca esti prietena de fotbalist apari si ai succes, esti promovata indiferent de nivelul de cultura.
Fotbalul si mai ales ce se intampla acolo e domeniu de top
telenovelele, manelele etc…
Un fotbalist de mana a doua e valoare, castiga de 10 ori mai mult decat orice muzician sau artist, asa ca invatati fetele sa aleaga bine
De ce sa-i exasperam pe copii sa invete, sa faca eforturi pentru ce? sa ajunga oameni marunti, care abia daca se incadreaza in clasa de mijloc, sa castige doar pentru a putea trai.
Ay, Zavalita, Zavalita – asta am furat-o din inceputul si sfarsitul “Conversatiei la Catedrala” a lui Lllosa – ce am facut cu vietile noastre? Nimeni nu stie. Asta e, de fapt, secretul pe care-l stiu toti si nici unul. Singurele lucruri sigure in aceasta mare de necunoscute sunt … vietile noastre, oricat de stupid ar suna asta. Alice in Tara Minunilor si Bacalu in lumea presei. Mie, unuia, imi pare ca rimeaza :) Hristos a inviat! Ce mai comteaza restul? :)
erata – conteaza
Mai Puiule, aflu o multime de lucruri interesante din CV-ul educational al familiei tale.
Si primul lucru care imi trece prin cap este, ca daca nu ai fi cantat la vioara, nu ne-am fi cunoscut.
Bine, Dorina si Liana se stiau din alta lume dar nu era destul.
Si fiica mea le cunoaste pe Alice si Patricia de pe vremea scolii de muzica a doamnei Suceava dar in timp, legatura s-a destramat si acum se stiu de prin alte comunitati si conjuncturi.
Uite cum educatia pe care ti-o impun parintii, chiar daca nu neaparat iti construieste o cariera profesionala dar, in mod sigur, te indreapta inspre o societate “dupa forma si asemanarea lor”, sau mai degraba a viselor lor.
Fiecare activitate, inginerie, arbitraj, instrument, ziaristica (or mai fi si altele?), indiferent ca a fost profesie sau pasiune, ca a fost impusa sau liber aleasa, ti-a largit orizontul social si ti-a extins cerculetul de prieteni.
Si mie, mi se pare mult mai interesant si mai bogat sa fii un inginer-ziarist cu prieteni intre ceterasi si fotbalisti, decat un violonist cu stranse legaturi in interiorul selectiv al castei artistilor.
Ca pana la urma, e grea viata asta dar poate chiar de aia e asa frumoasa.
Te felicit pentru articol Mihai.Imi aduc aminte cu drag de un episod asemanator. Am luat si eu vreo patru ani lectii de pian. Cand am ajuns in clasa a cincea, la ‘spectacolul’ de seara organizat cu ascultarea lectiilor, tata a intrebat-o pe maica-mea:asta cine-i si de a cui e?(eram al patrulea din seria de cinci copii). La tabla inmultirii, testul suprem, in acea seara, m-am incurcat! Pai draga, zicea tata, asta-i neam de agatars, peceneg, cuman,etc.,.. asta habar n-are de nimic, il fac carutzash. Lasa-l draga, face pian, incerca mama sa ma salveze. Doua nuiele peste cur si invatatul inmultirii, au anulat intr-o clipa ‘partiturile’ din mintea mea.
si eu am terminat liceu de arta si nam fost la conservator , in schimb cunosc oameni care au emigrat cu familia si au facut conservatoru in SUA si sunt apreciati , la noi sunt pretentii foarte mari la cons si mori de foame , stai o luna pana iti iei un Iphone , in SUA ,ca student la conservator dai 3 meditatii de vioara si tiai luat iphone . Pentru ca acolo aproape toti vor sa invete sa cante la un instrument , tara civilizata , armatele naziste ale lui hitler la parada aveau numerosi instrumentisti , la noi NU , unde nu e muzica nu e disciplina , muzica e cea mai buna educatie pentru noi romanii , invatam ce e aia disciplina prin muzica , lasa ca nu e asa usoara viata de violonist , crezi ca e usor sa stai o ora prin picioare , dar cand ai de studiat muncesti 4 -5 ore pe zi si de multe ori daca nu esti concentrat cu mintea nu doar cu trupul nu iti iese nimic , te chinui ca isus pe cruce pentru niste maruntisuri de bani !
am uitat sa iti spun si altceva :D , viata de student in Romania e un mare kko , eu sunt la facultate privata si sunt foarte multumit , cand am vazut in ce hal arata conservatoru imi venea sa plang , era de toata jena , si oricum in lumea asta a artistilor e plin de prefacuti . hoti si lenesi . Multi sunt doar profitori , in orice caz concurenta e criminala pe un astfel de domeniu , ca violonist trebe sa dai din coate sa misti faci de 3 ori efortu unui balerin , oricum mi se pare penibil sa treci la balet sau alte arte daca nu esti in stare sa canti la vioara , adica get a real job pentru ca si vioara e un real job intro lume a banilor !