Scurt tratat de oportunism
sau
Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii lui Răzvan
scenariu de film (de ficţiune, nu e documentar)
Secvenţa 1
INTERIOR, ACASĂ
1 aprilie 2010, Cluj, Bulevardul Nicolae Titulescu, a treia parcare pe dreapta. Bloc de apartamente. Etajul 5. Ora 6 dimineaţa. Camera focalizează pe un individ care citeşte ziarele pe calculator.
Întâi am făcut ca de obicei revista presei. Fetele nu au dorit să se trezească înainte de 9.
Alice, fetiţa mare, blondă, o combinaţie între violonistă şi soprană
„Ne laşi?”
Păcăleli obişnuite.
„Vom studia, vom cânta, etc, după ce pleci”.
Păcăleli. Sau soţia. Liana. Cândva blondă periculoasă. Citeşte ziare doar când colegii semnalează ceva.
„Azi mă las sigur de fumat”.
N-am crezut-o nici în urmă cu 30 de ani, când nu se ştie bine cum mi-a scos-o un amic în cale.
Secvenţa 2
INTERIOR, PALATUL DE JUSTIŢIE
Apoi m-am prezentat, tot conform unor tradiţii la tribunal. Incognito, să nu mă depisteze de la redacţie.
Unul dintre şefii de ediţie apare brusc de după o coloană de la intrare. Arată cu degetul pendulând în dreapta şi stânga.
„Nu putem să ne permitem luxul de a pierde vremea acolo”
Încerc să protestez. Degeaba, fantoma rămâne impasibilă.
“Eu de acolo îmi fac 90 la sută din subiecte”.
“Degeaba insişti”.
Dispare la ţigară.
Scena 3
INTERIOR. PALATUL DE JUSTIŢIE
Sala 167 Judecătorie
Ana Maria Georgescu scuipă venin în direcţia fostului iubit, pe numele mic Florin. Numele de combatant, în Mişcarea de rezistenţă, 10.
“Mă bătea regulamentar, cu precădere când era mangă”.
Judecătorul îşi desface palmele şi arată toate degetele.
“Zece. Cu suspendare, că s-a deranjat până la Cluj. De 10 ori”.
Ca să-i sorb vestimentaţia Anei Maria şi cuvintele ei am zăbovit puţin, până pe la ora 13.
Fantoma revine iar.
„Vino rapid să prinzi ediţia”.
Secvenţa 4
INTERIOR. REDACŢIE COTIDIAN NAŢIONAL
După ce am predat materialul, chiar pe ediţia naţională, încep păcălelile.
Unul dintre redactorii şefi de ediţie
„Nu-s prime de Paşte”.
“E criză, merge şi de adevărat”, cuget eu cu voce joasă.Redactor şef de ediţie insistă.
„Vor urma curbe de sacrificiu.Cea mai vehiculată scădere de salar în acest an este varianta cu 10 la sută”.
Apoi este detonată bomba zilei.
„Răzvan a fost dat afară. Restul mahărilor, cei care spuneau de câte ori veneau la Cluj, că nu se măresc salariile şi-au dat demisia”.
Aştept să-mi spună cineva că e tot păcăleală. Nimeni nu se grăbeşte.
Continui să cred că sunt luat în bască.
„Încercaţi cu altul”.
Alţii nu mai sunt, că-s de faţă toţi şi stau plouaţi. Vine şi publisherul local.
”În urma evenimentelor televizate, mi-am prezentat demisia”.
“Demisia de la ce? Că-l vedeam doar la fotbal, una pe lună şi când ceream concediu. Ăla al meu, de august, de 4 decenii de când sunt în câmpul muncii, nu cel în care vor ei să mă trimită ilegal, câte o săptămână pe trimestru, ca pe debutanţi”, spun cu voce joasă, să nu risc. Dacă e păcăleală?
Vine seara. Nimeni nu spune că e păcăleală. Încep televiziunile să intre în alertă.Pe ecranul plasmei apar titlurile:
„Adevărul în criză”.
Aştept să precizeze că e 1 aprilie. Nu puteau să găsească altă dată? De exemplu în ziua a doua de Paşte. Noi mergem la udat, ei să se bată liniştiţi.
Nu doar că nu spune nimeni că e 1 aprilie. Dar vine şi omul mogulului, (fostul) cu o scrisoare tare.
“Am fost urmărit de mafioţi”.
În scenariu nu se precizează unde, în excursiile din America de Sud, în excapadele cu amanta de la mall? Nu poate fi adevărat.
Secvenţa 5
INTERIOR. REDACŢIE. cu 6 luni în urmă
Marius intră în redacţie. Ia lua cafelele de pe mese, portretele cu Băsescu şi badoacele de bere. Mătura chiştoacele şi hârtiile de la intrare. Un singur cuvânt magi:
„Şedinţă cu Corneţeanu”
Se anulează toate întâlnirile de pagina 16. Apariţia ziarului pe a doua zi este în pericol.
„Vine Corneţeanu, nu există scuze pentru absenţă”.
Secvenţa 6
INTERIOR. REDACŢIE. CONTINUARE
DIRECTORUL vine cu Marius, nelipsit de lângă şefu. Timp de o oră nu respiră. Vorbeşte de parcă ar citi. Fără nicio inflexiune în glas. Face referire la o carte celebră de psihologia mulţimii care spune cum să le vorbeşti angajaţilor. Am o listă întreagă de reclamaţii. Ce să mai deschizi gura. Începe abrupt.
“Sunteţi cea mai slabă redacţie. Nu aveţi ambiţii, noi am investit degeaba în voi. Nu aveţi viitor”.
Nimic despre motivaţie. Doar despre sancţiuni. Cu reclamaţiile rămâne pe data viitoare. Data viitoare este doar pe intranet. Mesajul de despărţire. Ce s-a întâmplat doar ei ştiu, cei 18 din lista scurtă. Abonaţii la America de Sud. Ăia de la 10.000 în sus. Pe surse. Gaşca de la Evenimentu.
Secvenţa 6
INTERIOR. WOEL TRADE CENTER. în urmă cu 1,5 ani
E pentru prima oară de când sunt în presă, când un şef mă duce la Bucureşti. Să-mi cunosc câteva sute de colegi din ţară. Team bulding. Pe banii mogulului, cu trenul la a-ntâia, mâncare la restaurant la World Trade Center. Eu obişnuit să merg doar cu naşul la Bucureşti. În cel mai fericit caz la cuşetă. Acum cu vagon de dormit.
DIRECTOR GENERAL:
“De acum înainte veţi veni la Bucureşti odată la doi ani”.
Gândurile îmi zvoară aiurea. După ce a pornit proiectul Adevărul de Seară am vrut să plec a doua zi. După 18 ani de presă, mi se acorda generoasa încrede pentru funcţia de reporter. Am fost doi ani singurul corespondent de Transilvania al ziarului. Colaborator, nici măcar carte de muncă. Maşina mea, benzina mea, calculatorul meu. Acum, la egalitate cu studenţii debutanţi. M-am oprit la timp. De tot atâţia ani, noi aştia mai ingineri din presă ne-am dorit un investitor cu bani, să putem face presă după modelul Freedom House, care ne îndoctrina prin anii 90. Ce să facem să nu mai aşteptăm bani pentru tipar de la politicieni. Să nu mai închidem telefonul după două minute. Să nu întrebăm în fiecare zi cu ce să iau benzină.
Mă trezesc brusc din vis.
“Ura!”. RĂZVAN. RĂZVAN
Secvenţa 7
INTERIOR REDACŢIE
Gândurile zboară în continaure mai aproape. Realitatea este că au modernizat ziarul. Aş fi ipocrit să spun că nu este aşa. Maşina la scară, acces la telefon, de poţi să-ţi faci materialul din redacţie. Dacă la început, când încă nu plecase pupila lui Iliescu, Corina Dragotescu, încă mai îmi spuneau unii că vin de la Scânteia. Astăzi nu mi-e ruşine de câteva campanii adevărate. Am putut scrie de condamnarea lui Anghel din Baia Mare, care m-a ameninţat cu telefon la Patriciu. Ce-ţi poţi dori mai mult? Care cenzură? Totuşi aş fi preferat să pot scrie şi despre campaniile politice. Simt că m-am deprofesionalizat. Cu-i să-i spui?.
GLASUL DIRECTORULUI GENRAL APARE DIN NOU
“Am decis că Adevărul nu face politică”.
Nimeni nu spune până câns va dura inepţia a decis asta.
Ce nu pricep, după atâţia ani de presă, prin atâtea redacţii de ziar naţional, cum naiba poţi face aşa încasări slabe, cu aşa investiţii uriaşe. Volanţii se plâng de vreo şase luni că le trebuie veste noi cu marca ziarului, că ale lor sunt zdrenţe. Maşina stă accidentată un an, de nu i se vede clar marca. Fetele de la publicitate stau liniştite şi aşteaptă clienţi, în loc să are sediile firmelor capitaliştilor. Departament de mică publicitate nu este. Ăia în vest au o armată de directori doar la mica publicitate. Volanţii fug cu banii, că nu le cere nimeni deconturile zilnic. Subredacţiile nu ştiu să citească nici măcar dosare din justiţie pe internet. Eu de ce nu pot lucra la fără frecvenţă? De ce trebuie să stau până întunecă să caut subiecte unice?
S-au luat cu şedinţele şi au uitat că pe oamenii buni nu-i cauţi doar prin găştile de prieteni. Mai faci şi un concurs, iar pe alţii îi formezi. Nu doar îi dai afară şi le semnezi penalizări.
Cum să-l dea pe Răzvan afară? Ne-a promis că ne întâlnim odată la doi ani la Bucureşti, cu toţii. În septembrie este scadent şi vreau să văd dacă şefii noştri locali, cu mai mică experienţă de presă decât revoltatul, mai merg şi de data asta separat de reporteri la Bucureşti, cu jeepul lui Marius, obosiţi, să doarmă la şedinţă. Pe noi nu ne întreabă nimeni?
Secvenţa 8
INTERIOR. ACASĂ. DIMINEAŢA URMĂTOARE
Camera se opreşte pe calculatorul de acasă. Încă mai caut în ziare să-mi spună cineva că e 1 aprilie. Mă trezesc şi Marius intră în viteză în redacţie.
“La 14 toată lumea la şedinţă. Vine DIRECTORUL GENERAL”.
Final deschis.
Ahahahaha.. L-ai inscris la TIF???
atentie la micile greseli… Spre exemplu, in cazul: “Cu-i să-i spui?.”
Cum se vede că textu’ de mai sus nu a „beneficiat” de corectură! După atîţia ani în presă, tot „excroc” scrii?! Bineînţeles că mai sînt şi alte dume. Ce a ajuns limba română, culmea!, sub condeiul ziariştilor sau al celor care îşi spun astfel!
domnul bacalu este cunoscut in cluj pentru faptul ca este un dezordonat de mare clasa.
ca ziarist e bunicel. ar putea fi si mai bun daca ar avea sefi mai competenti dar, din pacate, nu are.
Mihai,
Imi amintesc cum m-ai sunat acum mai bine de 3 ani… Erai corespondent cu carte de munca la Adevarul. asa sustineai. Mai sus scrii contrariul. Oare prestai norma intreaga in perioada “Dragotescu” ? Greu de crezut sau de controlat. Tu stii…
Marius a avut decenta sa isi dea demisia cand a simtit ca nu se mai identifica …() cu ( cacofonie intentionata !) noua conducere.
Tu ? vad ca ai rezistat si inca rezisti bine. Sunt curios ce o spune Dana Gherman, un om deosebit si care a facut multe lucruri bune la Cluj. Apropo – America de sud… sa obtii premiu, fiind fotograf, o excursie in Patagonia si apoi sa iti dai demisia – mi se pare un gest de cea mai mare josnicie…
Ai fost coleg cu acel individ – nu ai scos un cuvant.
Acum – cand te simti “liber’ – scrii la 1 – 2 zile ce iti trece prin cap…
Vei ramane, Mihai, la acest stadiu , probabil, toata cariera ta. Asta , daca nu vei avea o revelatie ref la gestul pe care l-ai facut pe “super blogul” tau.
Astept sa vad ce va spune si Simona Ionescu, cea care te felicita in decembrie.
Sa iti spuna si ea , prin ce experiente a trecut…daca e bine sau nu ” la moguli”.
Apropo – e o minune a tehnicii sa poti face materialele de la birou, folosind internetul si telefonul, nu ?
La mai mare !
Fostul tau coleg.
prietene, esti cel mai varza reporter in viata! am avut ocazia sa te cunosc acum 2 ani la Cluj… esti varzaaaaa!!! :-))
Hadrian, ai mare dreptate! Din pacate acum s-au trezit multe lichele sa isi umfle pieptul si sa faca pe grozavii. Mihai Bacalu, daca nu iti convenea regimul de la Adevarul nu te-a tinut nimeni cu forta. Puteai sa pleci pur si simplu, sau puteai sa dai dovada de caracter si sa spui ceea ce aveai de spus uitandu-te in ochii celor pe care incerci aici sa ii critici. Dupa razboi multi viteji ….
Un blog fain!
SorinPLATON
din ciclul,,Suntem in concediu ne doare-n basca,,
prin interventia de neegalat a ,,colegului nostru,, care a decis sa ne inpartaseasca frustrarile adunate in decursul perioadei de sedere in cadrul colectivului, il declaram rege neincoronat al ipocriziei si aducem la cunostinta acestuia faptul ca tot colectivul ,,de la parter,, este dedicat 100% activitati ce o presteaza (nopti nedormite ,clienti multumiti, distributie facuta in orice conditii etc) mai mult de atat am facut tot posibilul ca si ,,colegi nostri de la etaj,, sa fie tratati regeste
(uni chiar merita)
toata stima redactorului sef,publisherului care pentru orice problema au incercat sa gaseasca o reolvare care de multe ori nu era cea mai usoara.
,,un coleg al lui Cabalu,, care nu e ziarist
.
,,un coleg al lui BaCalu,, care nu e ziarist
.
uite ce se intampla daca nu ne vedem des
Mi-a placut
N.
cred ca i se poate reprosa orice lui bacalu, in afara de faptul ca nu ar fi jurnalist.
asa cum nu mi se pare o josnicie sa castigi ceva (deci castigi pentru ca esti bun, nu pentru ca iti face cineva un favor) si apoi sa decizi ca demisionezi.
nuante.
mihai, scenariul tau ma face sa ti rasfoiesc blogul…ma bucur sa te intalnesc si asa.
Interesant! Pentru mine, un necunoscator total in ceea ce priveste redactiile ziarelor mi se par lupte de interese, intrigi, manarii si diverse alte porcarioare nostime care pot fi intalnite si in Sanatate si in Invatamant si in Administratia publica, Justitie sau ministere!
Misto scris. Mi-a placut ! Fuck the rest …
mihai, desi multi dintre cei care ti-au lasat posturi sunt impotriva ta, sau impotriva a ceea ce ai scris, eu iti sunt alaturi. cred ca postul tau, desi ambalat intr-o povestioara mai degraba de citit la micul dejun decat o defulare sanatoasa, e mai curajos prin ceea ce spune decat declaratiile veninoase ale lui ciocazan pe hotnews ori in alta parte si comportamentul cameleonic al lui gregoar. ultimii doi amintiti au fost extrem de “curajosi” mai bine de doi ani, timp in care au bagat in buzunar, lunar, miile de euroi de la mogul, dar n-au spus nici malc despre eventualele presiuni pe care miliardarul le-ar fi facut la ziar si impotriva lor. si cand s-a rupt barca, si-au amintit si cioca si gregoar cat de nenorocit a fost mogulul si cum le-a cerut el sa faca aia, aia si ailalta, sa scoata sau sa bage ceva in ziar. total impotriva convingerilor lor si a deontologiei lor profesionale. dar de ce n-au facut-o atunci? poate din cauza banilor primiti? sau e legat de ceea ce spaniolii numesc “cojones”? adica de lispa acestora
revenind, mihai, desi unii cred ca ceea ce ai facut tu s-ar numi tradare, eu cred ca a fost o binevenita delatiune, care in timp va ajuta la sanatatea micii voastre comunitati